Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România“ din Slatina şi de Asociaţia „Mişcarea pentru apărarea statutului procurorilor“ din Piteşti în Dosarul nr. 1.156/46/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 400D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, deoarece, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii criticate, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.156/46/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România“ din Slatina şi de Asociaţia „Mişcarea pentru apărarea statutului procurorilor“ din Piteşti în cadrul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a Regulamentului privind numirea şi revocarea procurorilor cu funcţii de conducere din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (denumită în continuare S.I.I.J.) şi a Regulamentului privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul S.I.I.J., precum şi anularea aceloraşi hotărâri. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Constituţie, făcând trimitere la Avizul nr. 934 din 13 iulie 2018, CPL-PI (2018) 007, confirmat la 20 octombrie 2018, prin care Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) a sugerat reconsiderarea înfiinţării unei secţii speciale pentru anchetarea magistraţilor (ca alternativă, s-a propus folosirea unor procurori specializaţi, simultan cu măsuri de salvgardare procedurale eficiente). Susţin că înfiinţarea S.I.I.J. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (denumit în continuare P.Î.C.C.J.) permite redirecţionarea a zeci de dosare de mare corupţie, aflate pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.), prin simpla formulare a unor plângeri fictive împotriva unui magistrat, desfiinţând pur şi simplu o parte însemnată din activitatea D.N.A. Crearea acestei secţii subminează şi folosirea procurorilor specializaţi (corupţie, spălare de bani, trafic de influenţă etc.), nefiind o măsură proporţională cu orice scop posibil de urmărit. 6. Autoarele excepţiei arată că anual se înregistrează mii de sesizări fictive împotriva magistraţilor, în care trebuie efectuat un minim de anchetă. În prezent aceste sesizări sunt cercetate de un număr de peste 150 de procurori din cadrul a 19 unităţi de parchet (parchete de pe lângă curţi de apel, P.Î.C.C.J., Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi D.N.A.). Este evident că acei 15 procurori din cadrul noii secţii vor fi depăşiţi de volumul de activitate. Limitarea numărului de procurori la 15, prin lege, contravine chiar rolului constituţional al Ministerului Public, legiuitorul creând o structură deosebit de suplă prin raportare la competenţele atribuite şi la importanţa cauzelor pe care le instrumentează, şi fragilizează buna funcţionare şi chiar independenţa funcţională a S.I.I.J. Competenţa S.I.I.J. este una personală, vizând atât magistraţii, cât şi alte persoane cercetate alături de aceştia în respectivele cauze. În plus, procurorii din această secţie vor trebui să instrumenteze orice tip de infracţiune, atât timp cât aceasta este săvârşită de o persoană având calitatea menţionată de lege. Dispunerea structurii unice în municipiul Bucureşti, unde cei 15 procurori îşi vor desfăşura activitatea, presupune obligarea magistraţilor cercetaţi la un efort mult mai mare faţă de alte categorii de persoane: deplasarea pe distanţe mari la audieri în timpul programului de lucru, în altă localitate, suportarea de cheltuieli excesive, aspecte de natură să afecteze chiar buna organizare a apărării de către respectivul magistrat. Mai mult, modalitatea de numire a procurorului-şef, dar şi cea a celorlalţi 14 procurori, pentru care proba interviului are o pondere de 60%, nu prezintă suficiente garanţii pentru un proces de selecţie derulat într-un mod imparţial, aspect de natură să se reflecte şi în derularea activităţii acestei secţii. 7. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că, potrivit art. 11 din Constituţie, executarea obligaţiilor internaţionale care rezultă dintr-un tratat în vigoare pentru statul român revine tuturor autorităţilor statale, inclusiv Curţii Constituţionale. Recomandările formulate de Comisia de la Veneţia nu sunt utile doar legiuitorului, în procedura parlamentară de elaborare sau modificare a cadrului legislativ, ci şi Curţii Constituţionale, la efectuarea unui control de conformitate a actului normativ adoptat de Parlament cu Legea fundamentală, ţinând seama de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Constituţie. 8. Totodată, autoarele excepţiei susţin că dispoziţiile criticate cuprinse în noua reglementare contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, deoarece stabilesc norme derogatorii de la Legea nr. 303/2004 în ceea ce priveşte statutul procurorilor, sub aspectul numirii procurorului-şef de secţie, al delegării şi al detaşării procurorilor în această secţie. Mai mult, autoarele consideră că art. 88^1 generează o suprapunere de competenţe ale structurilor existente cu noile competenţe atribuite S.I.I.J., ceea ce poate genera o serie de dificultăţi reale în buna desfăşurare a activităţii acestor entităţi. Astfel, noua secţie va prelua din atribuţiile D.N.A. şi din cele ale D.I.I.C.O.T. Această preluare a activităţii va avea un efect direct şi asupra calităţii desfăşurării activităţii de urmărire penală, dat fiind faptul că procurorii din cele două structuri ale P.Î.C.C.J. sunt procurori specializaţi. 9. În motivarea criticilor de neconstituţionalitate, autoarele excepţiei mai menţionează o serie de paragrafe din „Raportul Comisiei Europene în cadrul M.C.V. dat publicităţii la data de 13 noiembrie 2018“, „Concluziile Consiliului Uniunii Europene privind mecanismul de cooperare şi de verificare din 12 decembrie 2018“, „Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare din 25 ianuarie 2017“ şi, invocând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 11 ianuarie 2012, potrivit cărora „calitatea de membru al Uniunii Europene impune statului român obligaţia de a aplica acest mecanism şi a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru“, susţin încălcarea dispoziţiilor art. 148 alin. (4) din Constituţie. 10. În final, se susţine că, deşi în Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară este clamată o separare a carierelor judecătorilor şi procurorilor, numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul S.I.I.J. încalcă acest principiu. Astfel, procurorii din cadrul secţiei sunt selectaţi de reprezentanţii Secţiei pentru judecători din Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), ceea ce reprezintă o necorelare legislativă evidentă, de natură a încălca art. 1 alin. (5) din Constituţie. Mai mult, excluderea participării în comisia de concurs a unor membri ai C.S.M., judecători sau procurori, care nu au funcţionat la o instanţă de grad de cel puţin curte de apel sau, după caz, la un parchet de grad de cel puţin parchet de pe lângă curtea de apel, contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece sunt negate beneficiile gradului profesional obţinut în condiţiile legii. Totodată, se susţine că se încalcă şi prevederile art. 131 alin. (1) şi ale art. 133 alin. (1) din Constituţie. 11. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că, referitor la înfiinţarea, prin dispoziţiile legale ce fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate, a S.I.I.J., în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, prin raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare, precum şi în Raportul tehnic ce însoţeşte acest document, s-au identificat mai multe vulnerabilităţi, iar în vederea remedierii deficienţelor constatate s-au stabilit mai multe recomandări, între care suspendarea imediată a punerii în aplicare a legilor justiţiei şi a ordonanţelor de urgenţă subsecvente, precum şi revizuirea legilor justiţiei, ţinând seama pe deplin de recomandările formulate în cadrul Mecanismului de verificare şi cooperare (M.C.V.), precum şi de recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale G.R.E.C.O. Prin urmare, în opinia instanţei, adoptarea acestor modificări legislative contravine recomandărilor menţionate şi, având în vedere scopul mecanismului de cooperare şi verificare, constând în respectarea criteriilor care garantează statul de drept şi aderarea la ordinea juridică europeană, se încalcă dispoziţiile art. 11 şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. De asemenea, instanţa apreciază ca întemeiată critica de neconstituţionalitate referitoare la componenţa comisiilor de concurs prevăzute de art. 88^3 şi 88^5 din actul normativ criticat, prin raportare la art. 16 din Constituţie, deoarece se realizează o diferenţiere între membrii C.S.M. fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă, şi prin raportare la art. 133 din Constituţie privind rolul C.S.M. de a garanta independenţa justiţiei. Totodată, prin introducerea criteriului funcţionării efective la o instanţă sau la un parchet de grad de cel puţin curte de apel/parchet de curte de apel sunt negate drepturile conferite de gradul judiciar obţinut în condiţiile legii, care dă magistratului dreptul de a funcţiona la instanţa corespunzătoare gradului profesional obţinut. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018. Dispoziţiile criticate sunt cuprinse în secţiunea a 2^1-a, intitulată Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, a capitolului II - Organizarea Ministerului Public din titlul III - Ministerul Public al Legii nr. 304/2004 şi reglementează înfiinţarea şi funcţionarea, în cadrul P.Î.C.C.J a S.I.I.J., cu competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai C.S.M. 16. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022, secţiunea a 2^1-a - „Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie“, cuprinzând art. 88^1-88^11, din capitolul II al titlului III din Legea nr. 304/2004 a fost abrogată. 17. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterele statului român şi principiul legalităţii, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, art. 133 alin. (1) privind rolul şi structura C.S.M., art. 134 alin. (4), potrivit căruia C.S.M. îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cadrul controlului a posteriori de constituţionalitate, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a 2^1-a a capitolului II din titlul III al Legii nr. 304/2004, care reglementau înfiinţarea şi funcţionarea, în cadrul P.Î.C.C.J. a S.I.I.J., prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6), care prevedeau că prin sintagma „procurorul ierarhic superior“ în cazul infracţiunilor de competenţa S.I.I.J. se înţelege procurorul-şef al secţiei, inclusiv în cazul soluţiilor dispuse anterior operaţionalizării acesteia, precum şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d), care prevedeau, printre atribuţiile S.I.I.J., exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia, stabilind că acestea contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea normei, precum şi în art. 131 alin. (1) şi în art. 132 alin. (1) cu referire la principiul legalităţii şi al controlului ierarhic în virtutea cărora funcţionează Ministerul Public. 19. Ulterior, prin Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 22 iunie 2021, Decizia nr. 342 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 19 august 2021, şi prin Decizia nr. 871 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 22 februarie 2022, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004. Cu privire la celelalte texte cuprinse în secţiunea care reglementa S.I.I.J. din Legea nr. 304/2004, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, constatând, în esenţă, că opţiunea legiuitorului de a înfiinţa o structură de parchet corespunde competenţei sale constituţionale de legiferare în domeniul organizării sistemului judiciar şi nu constituie o problemă de constituţionalitate faptul că o structură de parchet preexistentă pierde o parte dintre competenţele sale legale, atâta vreme cât respectiva structură de parchet nu are o consacrare constituţională (a se vedea Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, paragraful 50, şi Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, paragraful 62). 20. Respingând, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind desfiinţarea S.I.I.J. (devenită Legea nr. 49/2022), Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 88 din 9 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022, paragraful 79, a reiterat caracterul consecvent al jurisprudenţei sale în privinţa competenţei legiuitorului de a înfiinţa sau desfiinţa diverse structuri de parchet şi a constatat că, prin legea analizată, legiuitorul a procedat exact în sensul celor stabilite de Curtea Constituţională, desfiinţând o structură de parchet şi dispunând preluarea competenţei acesteia de o altă structură de parchet preexistentă. Totodată, Curtea a subliniat că modul de organizare a sistemului naţional de justiţie este parte a identităţii constituţionale a statului român. 21. În prezenta cauză, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022, care a intrat în vigoare la data de 14 martie 2022, secţiunea a 2^1-a „Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie“, cuprinzând art. 88^1-88^11, din capitolul II al titlului III din Legea nr. 304/2004 a fost abrogată, iar, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, la data intrării în vigoare a acestei legi se desfiinţează S.I.I.J. 22. Astfel, la data pronunţării prezentei decizii, dispoziţiile care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu mai sunt în vigoare. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 - potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]“ - şi analizând incidenţa în cauză a Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, - prin care a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare -, Curtea constată că, drept urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, dispoziţiile de lege criticate, care reglementau înfiinţarea S.I.I.J., nu continuă să producă efecte juridice după ieşirea lor din vigoare în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, întrucât obiectul acţiunii deduse soluţionării instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea Constituţională îl constituie suspendarea executării şi anularea hotărârilor Plenului C.S.M. de aprobare a Regulamentului privind numirea şi revocarea procurorilor cu funcţii de conducere din cadrul S.I.I.J. şi a Regulamentului privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul S.I.I.J., este evident că, drept urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor de lege prin care se desfiinţează S.I.I.J., dispoziţiile de lege criticate, prin care se înfiinţa S.I.I.J. şi în baza cărora au fost adoptate cele două regulamente referitoare la numirea şi revocarea procurorilor S.I.I.J., nu mai produc efecte juridice în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea constată lipsa incidenţei în cauză a Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011. 23. În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume aceea ca textul de lege care formează obiect al excepţiei să fie „în vigoare“. 24. În final, referitor la dispoziţiile art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, Curtea observă că sunt incidente două cauze de inadmisibilitate, ambele referitoare la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume cea prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost reţinută la paragraful 23 al prezentei decizii, şi cea prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“), având în vedere Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, precitată, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii din Legea nr. 304/2004. Cu privire la ordinea de examinare a condiţiilor de admisibilitate reglementate de Legea nr. 47/1992, Curtea reiterează cele reţinute în Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, potrivit cărora „art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privinţa condiţiilor de admisibilitate ce ţin de cadrul procesual în care se ridică excepţia de neconstituţionalitate (autoritatea în faţa căreia se ridică excepţia, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluţionarea cauzei), precum şi de obiectul excepţiei în sens de trăsături distinctive şi definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare şi de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională în precedent)“. Astfel, ţinând cont de jurisprudenţa sa, precum şi de succesiunea logică a examinării condiţiilor de admisibilitate ce ţin de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate [cu privire la dispoziţiile art. 88^1 alin. (6) şi ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004], Curtea reţine cu prioritate neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate potrivit căreia se pronunţă asupra dispoziţiilor de lege „în vigoare“, condiţie prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România“ din Slatina şi de Asociaţia „Mişcarea pentru apărarea statutului procurorilor“ din Piteşti în Dosarul nr. 1.156/46/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu soluţia pronunţată cu majoritate de voturi de Curtea Constituţională formulăm prezenta opinie separată, considerând că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările introduse prin Legea nr. 207/2018, era admisibilă şi, pe fond, - excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (1)-(5), art. 88^2-88^7, art. 88^8 alin. 1 lit. a)-c) şi e) şi alin. (2), precum şi art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 trebuia admisă şi constatată neconstituţionalitatea acestora, – excepţia de neconstituţionalitate a art. 88^1 alin. (6) şi art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă pentru următoarele motive: 1. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările introduse prin Legea nr. 207/2018, a fost invocată în cadrul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării hotărârilor Plenului C.S.M. de aprobare a Regulamentului privind numirea şi revocarea procurorilor cu funcţii de conducere din cadrul S.I.I.J. şi a Regulamentului privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul S.I.I.J., precum şi anularea aceloraşi hotărâri. La data la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate prevederile legale contestate erau în vigoare şi aplicabile în cauză. La data la care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate de Curtea Constituţională a României, respectiv 17 martie 2022, aceste prevederi au fost abrogate explicit prin art. 15 din Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022 şi intrată în vigoare pe 14 martie 2022. 2. Cu toate acestea, începând cu Decizia nr. 766/2011 Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă prin care se pronunţă asupra unor prevederi legale care, chiar dacă nu mai sunt în vigoare la data la care se realizează controlul de constituţionalitate, continuă să producă efecte juridice şi după ieşirea lor din vigoare. În acea decizie, Curtea a precizat expressis verbis că „scoaterea sau ieşirea formală din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă neapărat şi în toate situaţiile inaplicabilitatea sa“, motiv pentru care astfel de prevederi legale pot şi trebuie să fie supuse controlului de constituţionalitate, ceea ce Curtea Constituţională a şi făcut, constant, începând cu a doua jumătate a lunii iunie 2011. Prin urmare, în prezenta cauză s-ar fi impus a se analiza de Curte dacă prevederile legale contestate continuă să producă efecte chiar dacă ele nu mai sunt formal în vigoare. 3. Cât priveşte efectele deciziilor Curţii prin care se constată neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale care nu mai sunt în vigoare în Decizia nr. 766/2011 se arată explicit că ele nu produc efecte retroactive. Dispoziţiile legale declarate neconstituţionale într-o astfel de ipoteză „nu se vor mai aplica în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi nici în cauzele pendinte în faţa instanţelor judecătoreşti în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile. [...] Cu alte cuvinte, decizia Curţii prin care se admite excepţia de neconstituţionalitate este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor în toate situaţiile juridice în care norma care nu mai este în vigoare continuă să îşi producă efectele juridice neconstituţionale“. Prin urmare, în prezenta cauză s-ar fi impus a se analiza de Curte dacă prevederile legale contestate nu riscă să producă efecte juridice neconstituţionale atât „în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate“ cât şi „în cauzele pendinte în faţa instanţelor judecătoreşti în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile“ (a se vedea Decizia nr. 766/2011). 4. În plus, atunci când analizează condiţia de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluţionarea cauzei“ a prevederilor criticate printr-o excepţie de neconstituţionalitate [a se vedea art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992] Curtea Constituţională arată că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ“, ambele fiind îndeplinite în prezenta cauză la data la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, fapt care face imposibilă respingerea sa ca inadmisibilă. Aşa cum tot Curtea Constituţională a arătat anterior, „excepţia de neconstituţionalitate nu urmăreşte să rezolve exclusiv situaţia concretă în care s-ar afla autorii săi, ci îşi păstrează natura juridică abstractă de întrebare adresată unei jurisdicţii specializate şi care vizează un raport de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia, relevant însă pentru soluţionarea pe fond a cauzei în care este incidentă“ (a se vedea Decizia nr. 710/2021). 5. La toate acestea se adaugă şi faptul că pe rolul instanţelor judecătoreşti se află şi alte cauze în care sunt incidente prevederile legale contestate în prezenta cauză aşa cum rezultă din Hotărârea Marii Camere a Curţii de Justiţie din 22 februarie 2022, pronunţată în Cauza C-430/21 (a se vedea punctele 23 şi 24) ori din Cauza C 817/21 recent înregistrată pe rolul C.J.U.E. Având în vedere faptul că în prezenta cauză toate condiţiile de admisibilitate anterior menţionate sunt îndeplinite, excepţia de neconstituţionalitate trebuia declarată admisibilă, iar critica de neconstituţionalitate trebuia analizată pe fond. 6. Analizând cauza pe fond, precizăm că ne menţinem opinia conform căreia, din punct de vedere al controlului extrinsec de constituţionalitate, înfiinţarea şi operaţionalizarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (P.Î.C.C.J.) a Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (S.I.I.J.) este neconstituţională pentru toate motivele prezentate pe larg în opiniile separate la deciziile nr. 33/2018, nr. 137/2019, nr. 547/2020 şi nr. 390/2021. 7. Din punct de vedere al controlului intrinsec de constituţionalitate, reiterând toate argumentele de neconstituţionalitate pe larg dezvoltate în aceleaşi opinii separate, adăugăm şi unele noi, rezultate din evoluţiile legislative şi jurisprudenţiale ulterioare. 8. Astfel, se constată că prin mai multe decizii (nr. 33/2018, nr. 250/2018, nr. 137/2019), care au vizat prevederile legale referitoare la înfiinţarea şi/sau operaţionalizarea S.I.I.J. şi care au fost date în cadrul controlului anterior de constituţionalitate, Curtea Constituţională a considerat că opţiunea legiuitorului de a înfiinţa sau desfiinţa diverse structuri de parchet intră în marja sa de apreciere şi corespunde competenţei sale constituţionale de legiferare în domeniul sistemului judiciar şi, pe cale de consecinţă, a constatat constituţionalitatea înfiinţării şi/sau operaţionalizării S.I.I.J. Relevantă în acest context este şi Decizia nr. 88/2022 prin care Curtea Constituţională a constatat cu aceeaşi motivare că Legea privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (devenită Legea nr. 49/2022) este constituţională. Cu alte cuvinte, în domeniul organizării şi funcţionării sistemului judiciar Curtea Constituţională recunoaşte legiuitorului o largă marjă de apreciere, deşi, prin numeroase alte decizii, aceeaşi Curte Constituţională a fost extrem de exigentă atât cu privire la calitatea, previzibilitatea şi accesibilitatea legilor care reglementează justiţia (a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 588/2017 în materia detaşării magistraţilor sau Decizia nr. 454/2020 în materia transferării magistraţilor sau Decizia nr. 187/2021 în materia admiterii în magistratură), cât şi cu privire la conţinutul normativ al legilor referitoare la sistemul judiciar. 9. În schimb, atunci când a fost sesizată în cadrul unui control concret de constituţionalitate, adică atunci când au început să fie ridicate excepţii de neconstituţionalitate rezultate din funcţionarea S.I.I.J. în cadrul sistemului judiciar român, Curtea Constituţională a constatat prin mai multe decizii (nr. 547/2020, nr. 342/2021, nr. 871/2021) că unele prevederi legale referitoare la înfiinţarea şi/sau operaţionalizarea acestei secţii specializate sunt neconstituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 547/2020 Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea art. 88^1 alin. (6) şi a art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, întrucât contraveneau art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, iar deciziile ulterioare susmenţionate au confirmat această soluţie. De aceea, cu privire la art. 88^1 alin. (6) şi la art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 excepţia de neconstituţionalitate trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă. 10. De altfel, trebuie observat că, tot în urma practicii judiciare, şi Î.C.C.J. a fost solicitată să intervină pentru interpretarea unor prevederi legale neclare şi imprevizibile referitoare la funcţionarea S.I.I.J. (a se vedea Decizia nr. 3/2019 prin care s-a stabilit că interpretarea dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 trebuie făcută în sensul că „participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa P.Î.C.C.J. - S.I.I.J. în care urmărirea penală s-a efectuat de către P.Î.C.C.J. - D.N.A. se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a P.Î.C.C.J. sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei“), în ciuda faptului că regulatorul de competenţă fusese stabilit prin lege nu în sarcina instanţei supreme, ci a procurorului general. 11. Prin urmare, se observă că atunci când sunt relevate de practica judiciară, disfuncţionalităţile S.I.I.J. sunt sancţionate, iar marja de apreciere prezervată legiuitorului de Curtea Constituţională în domeniul sistemului judiciar este restrânsă, în mod firesc, la cadrele sale constituţionale. 12. În prezenta cauză, deferită Curţii Constituţionale tot pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească (Curtea de Apel Piteşti) a opinat în sensul neconstituţionalităţii în ansamblu a dispoziţiilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 atât pentru motive extrinseci, legate de „slăbirea garanţiilor juridice privind independenţa sistemului judiciar“ şi încălcarea obligaţiilor asumate de România în cadrul unor organizaţii şi mecanisme europene ori internaţionale, cât şi pentru motive intrinseci, care vizează, punctual, anumite prevederi din Legea nr. 304/2004 (art. 88^3 şi art. 88^5 cu privire la selectarea şi numirea procurorilor în funcţii de conducere şi de execuţie în cadrul SIIJ). 13. Aşa cum arătam şi în opinia separată la Decizia nr. 390/2021, Curtea Constituţională ar fi putut realiza încă un reviriment de jurisprudenţă, pe lângă cel neasumat dar operat prin Decizia nr. 547/2020, şi ar fi putut constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 pentru motivele arătate în toate opiniile separate la deciziile care au vizat S.I.I.J. Faptul că în 2022 însuşi legiuitorul a decis să renunţe la S.I.I.J., iar judecătorul constituţional a validat şi această opţiune tot pe considerentul prezervării marjei de apreciere, ar fi trebuit să constituie un argument în plus în favoarea unei analize detaliate a prevederilor legale criticate şi a declarării neconstituţionalităţii cel puţin a unora dacă nu a tuturor prevederilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004. Simpla constatare a faptului că prevederile analizate au fost considerate anterior, în mod generic, drept constituţionale pentru că intră în marja de apreciere a legiuitorului - şi, oricum, nu mai sunt în vigoare la data realizării prezentului control de constituţionalitate - nu ţine loc de control concret de constituţionalitate. 14. Curtea Constituţională a stabilit că în domeniul organizării sistemului judiciar Parlamentul dispune de o largă marjă de apreciere, dar care este şi trebuie să fie limitată de dispoziţiile Constituţiei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 873/2010 sau Decizia nr. 33/2018). Or tocmai acest din urmă aspect trebuia verificat în mod concret în prezenta cauză, iar dacă s-ar fi procedat la controlul concret de constituţionalitate s-ar fi stabilit că, inclusiv pe baza jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale relevantă pentru prezenta cauză, cel puţin prevederile art. 88^1 alin. (1), (2) şi (5), art. 88^2 alin. (1), (4) şi (5), art. 88^3 alin. (2), art. 88^5 alin. (1), (5) şi (8), art. 88^6, art. 88^7 alin. (1) şi art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituţionale pentru următoarele motive: - înfiinţarea unei structuri de parchet cu competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de magistraţi, dar care îşi vede extinsă competenţa şi cu privire la alte persoane care sunt cercetate alături de magistraţi fără criterii pentru soluţionarea eventualelor conflicte de competenţă între diferitele secţii specializate ale Parchetului general, introduce incertitudine în activitatea de cercetare şi urmărire penală şi discriminează din această perspectivă categoria profesională a magistraţilor faţă de toate celelalte categorii de justiţiabili [art. 88^1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 304/2004 încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 131 din Constituţie]; – interzicerea delegării sau detaşării de procurori în cadrul S.I.I.J. se află în contradicţie cu acordarea faţă de procurorii din cadrul S.I.I.J. a drepturilor procurorilor detaşaţi şi introduce neclaritate şi imprevizibilitate în statutul profesional al procurorilor [art. 88^2 alin. (1) coroborat cu art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (3) şi (5), art. 131 alin. (2) şi art. 134 alin. (1) din Constituţie]; – stabilirea numărului de posturi din cadrul S.I.I.J. „în funcţie de volumul de activitate“, fără niciun criteriu obiectiv şi doar la solicitarea procurorului-şef de secţie, cu avizul conform al Plenului C.S.M., introduce incertitudine şi neclaritate în privinţa compunerii S.I.I.J. şi arbitrariu în exercitarea rolului şi atribuţiilor C.S.M. [art. 88^2 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), art. 131, art. 133 şi art. 134 din Constituţie]; – selectarea procurorilor din cadrul S.I.I.J. de către reprezentanţii Secţiei pentru judecători a C.S.M. şi excluderea participării din comisia de concurs a unor membri C.S.M., judecători sau procurori, care nu au funcţionat la o/un instanţă/parchet de grad de cel puţin curte de apel/parchet de pe lângă curte de apel nesocoteşte principiul separării carierelor judecătorilor şi procurorilor şi creează discriminare între magistraţi prin faptul că neagă beneficiile gradului profesional obţinut în condiţiile legii [art. 88^3 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), art. 16, art. 133 şi art. 134 din Constituţie]; – posibilitatea continuării activităţii procurorilor în cadrul S.I.I.J. după cei 3 ani iniţiali, până la cel mult 9 ani, fără stabilirea altor limite temporale intermediare şi fără existenţa unor criterii de evaluare a activităţii respectivilor procurori introduce neclaritate şi imprevizibilitate în statutul magistraţilor, în funcţionarea SIIJ şi arbitrariu în exercitarea rolului şi atribuţiilor C.S.M. [art. 88^5 alin. (1) coroborat cu alin. (5) şi cu alin. (8), precum şi art. 88^6 din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), art. 131, art. 133 şi art. 134 din Constituţie]; – sintagma „exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei“ din cuprinsul art. 88^7 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5), precum şi art. 147 din Constituţie de vreme ce contrazice o jurisprudenţă constantă a Curţii Constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, în mod particular atunci când este vorba despre legea penală ori care vizează cariera magistraţilor (a se vedea jurisprudenţa privitoare la neconstituţionalitatea sintagmelor „îndeplineşte în mod defectuos“ ori „îndeplinirea necorespunzătoare“ ilustrată prin Decizia nr. 405/2016, paragrafele 54 şi 57; Decizia nr. 392/2017, paragrafele 33 şi 35; Decizia nr. 518/2017, paragraful 39; Decizia nr. 384/2020, paragrafele 31 şi 32, precum şi Decizia nr. 833/2020, paragrafele 24-26, aparent contradictorie cu deciziile susmenţionate); – participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa S.I.I.J. stabilită de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, fapt care a necesitat intervenţia Î.C.C.J. prin Decizia nr. 3/2019 la care ne-am referit anterior. 15. Aşa cum arătam şi în opinia separată la Decizia nr. 390/2021, hotărârile C.J.U.E. referitoare la S.I.I.J. ar fi putut deveni un argument suplimentar pentru revirimentul de jurisprudenţă al Curţii Constituţionale, deşi acesta ar fi fost posibil şi numai prin raportare la Constituţia României şi jurisprudenţa sa anterioară. În context, trebuie remarcat şi faptul că CJUE a manifestat o poziţie constructivă atunci când, prin Hotărârea Marii Camere din 18 mai 2021 pronunţată în Cauza C-355/19 conexată cu cauzele C-83/19, C-127/19, C-195/19, C291/19 şi C-397/19, precum şi prin Hotărârea Marii Camere din 22 februarie 2022, pronunţată în Cauza C-430/21, a stabilit că înfiinţarea în cadrul Ministerului Public a unei secţii specializate care are competenţa exclusivă de a ancheta infracţiunile săvârşite de judecători şi de procurori trebuie „să fie justificată de imperative obiective şi verificabile legate de buna administrare a justiţiei şi să fie însoţită de garanţii specifice care să permită, pe de o parte, să se înlăture orice risc ca această secţie să fie folosită ca instrument de control politic al activităţii respectivilor judecători şi procurori susceptibil să aducă atingere independenţei acestora şi, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competenţă poate fi exercitată în privinţa acestora din urmă cu respectarea deplină a cerinţelor care decurg din articolele 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene“. CJUE a realizat un control de conformitate cu norme de referinţă din dreptul Uniunii Europene şi nu prin raportare la Constituţia României. Cu toate acestea şi CJUE a prezervat marja de apreciere a legiuitorului român atunci când a permis înfiinţarea S.I.I.J. şi a solicitat doar existenţa unor garanţii referitoare la respectarea deplină a independenţei justiţiei, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la exercitarea unor căi de atac eficiente. 16. Marja de apreciere a legiuitorului trebuie respectată atâta vreme cât nu contravine Constituţiei României şi obligaţiilor internaţionale pe care statul român şi le-a asumat la nivel supranaţional. Or, în condiţiile în care reglementările referitoare la înfiinţarea şi operaţionalizarea S.I.I.J. nu respectă art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 16, art. 131, art. 133 şi art. 134 din Constituţie şi contravin şi unor valori constituţionale şi europene precum independenţa justiţiei, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la exercitarea căilor de atac, este evident că marja de apreciere a legiuitorului în domeniul reglementării sistemului judiciar trebuie limitată şi repusă în cadrele sale fireşti. În concluzie, pentru toate motivele arătate mai sus, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările introduse prin Legea nr. 207/2018, era admisibilă şi, pe fond, - excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (1)-(5), art. 88^2-88^7, art. 88^8 alin. 1 lit. a)-c) şi e) şi alin. (2), precum şi art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 trebuia admisă şi constatată neconstituţionalitatea acestora, – iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (6) şi art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă. Judecători, dr. Livia Stanciu prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
