Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Mircea Mitrică în Dosarul nr. 3.080/197/2018 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.099D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că procedura de citare a fost realizată direct prin publicitate, în conformitate cu art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 2 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 1 noiembrie 2017. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 25 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.080/197/2018, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Mircea Mitrică într-o cauză având ca obiect o acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 77/2016. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 pun debitorul care a încheiat contracte de împrumut privind achiziţionarea unui imobil prin programul „Prima Casă“ într-o situaţie de discriminare şi inechitate socială faţă de persoanele care au încheiat contracte de împrumut în vederea achiziţionării unui imobil cu destinaţia de locuinţă, întrucât consacră o inegalitate între consumatori, beneficiari de credite, după caracterul creditului ori reglementarea acestuia. Ca atare, se realizează o discriminare între consumatori, criteriul folosit fiind inacceptabil, în esenţă, raporturile de credit fiind aceleaşi. Aşadar, se impune ca raporturile de creditare în care părţi sunt consumatori să fie reglementate/soluţionate în mod unitar, egal şi fără nicio discriminare, criteriul adoptat de legiuitor fiind vădit contra Constituţiei. 7. Totodată, se apreciază că textul criticat este neconstituţional şi în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, deoarece „îngrădeşte accesul liber la justiţie, acesta nefiind posibilitatea teoretică de a sesiza instanţa de judecată, ci şi posibilitatea reală de a beneficia de apărarea drepturilor şi intereselor legitime, cu atât mai mult cu cât situaţiile în care consumatorii se află sunt similare sau chiar identice.“ 8. Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază că opinia instanţei este mărginită de respectarea principiului imparţialităţii, deoarece în cauză părţile adverse au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţie motivată în temeiul dispoziţiilor de lege criticate. Însă dintr-o altă abordare, instanţa consideră că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate invocate. Astfel, instanţa arată că punctul de plecare trebuie să-l constituie scopul avut în vedere de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 77/2016 şi, respectiv, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009, scop ce se substituie şi răspunde unor nevoi şi obiective diferite, care, nu în ultimul rând, au legătură cu politica şi protecţia socială a statului român, ca deziderat fundamental într-un stat democratic. Sub aspectul încălcării art. 21 din Constituţie, instanţa, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că normele a căror constituţionalitate se contestă respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii, din analiza acestora, atât consumatorii, cât şi instituţiile de credit putând să prevadă, în mod rezonabil, ce condiţii trebuie să îndeplinească şi în ce situaţii actul normativ devine aplicabil. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul «Prima casă», aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă», aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare.“ 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, din perspectiva unor critici asemănătoare, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 59 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. 15. Astfel, prin decizia menţionată, paragrafele 52-59, analizând compatibilitatea prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, Curtea a reţinut că problema pentru a cărei rezolvare a fost adoptată reglementarea criticată este indicată în prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 - „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit“. Aceste riscuri reprezintă o particularizare a fenomenului general descris de prevederile art. 1.271 alin. (2) din Codul civil care fac referire la schimbări excepţionale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorilor la executarea obligaţiei. Legiuitorul ordinar a înţeles să echilibreze riscurile izvorând din contractul de credit prin instituirea, în favoarea consumatorului afectat de acestea, a dreptului de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului (art. 3 din Legea nr. 77/2016), precum şi a unor remedii judiciare, respectiv drepturile la acţiune reglementate de prevederile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016. Toate aceste drepturi pot fi exercitate însă numai în condiţiile şi limitele stabilite de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, precum şi în jurisprudenţa ulterioară prin care a verificat compatibilitatea Legii nr. 77/2016 cu dispoziţii din Legea fundamentală. 16. Clarificând scopul legiuitorului ordinar, precum şi modalitatea prin care a înţeles să îl urmărească, Curtea a observat, pe de o parte, că, în fapt, şi beneficiarii programului „Prima casă“ se pot confrunta, ulterior încheierii contractului de credit, cu „schimbări excepţionale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea lor la executarea obligaţiei“, aşa cum dispune art. 1.271 alin. (2) din Codul civil sau, în termenii Legii nr. 77/2016, cu dezechilibrarea riscurilor care izvorăsc din contractele de credit încheiate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 şi, pe de altă parte, că aceştia sunt excluşi de la aplicabilitatea Legii nr. 77/2016. Cu alte cuvinte, deşi beneficiarii programului „Prima casă“ se află în aceeaşi situaţie în care se află persoanele care au contractat credite în temeiul altor acte normative şi în întâmpinarea căreia legiuitorul a adoptat Legea nr. 77/2016, acesta le interzice, într-o manieră neechivocă, drepturile prevăzute de aceasta. Prin urmare, se ridică, în mod legitim, problema justificării excluderii beneficiarilor programului „Prima casă“ de la prevederile acesteia. Astfel, dacă se pot identifica raţiuni obiective în temeiul cărora legiuitorul ordinar a exclus de la folosinţa unui drept o categorie care, sub aspecte relevante, se află în aceeaşi situaţie cu titularii acestuia, atunci această excludere nu reprezintă o discriminare interzisă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. 17. Curtea a reţinut că, deşi este indiscutabil că destinatarii programului „Prima casă“ se pot afla în acea situaţie care a determinat intervenţia legiuitorului ordinar, respectiv dezechilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, aceştia, în egală măsură, sunt beneficiarii unei protecţii speciale din partea statului. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009, „Se aprobă programul «Prima casă», denumit în continuare Programul, ca program guvernamental care are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţia sau construirea unei locuinţe prin contractarea de credite garantate de stat.“ Instituirea posibilităţii de a contracta credite garantate de stat îi transformă deci pe destinatarii acestui program guvernamental într-o categorie specială protejată, prin raportare la categoria largă a persoanelor fizice care contractează credite, fără să se fi prevalat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009. În concluzie, garantarea de către stat a unor credite, solicitate de persoanele fizice în vederea achiziţiei sau construirii unei locuinţe reprezintă o deosebire suficient de relevantă încât să îndeplinească criteriile de raţionalitate şi obiectivitate necesare pentru a constata conformitatea cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie a măsurii legiuitorului de excludere a beneficiarilor programului „Prima casă“ de la prevederile Legii nr. 77/2016. 18. În acest context, Curtea a arătat că, prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, paragrafele 18 şi 19, a reţinut că indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub reglementarea vechiului Cod civil sau a celei din actualul Cod civil, şi independent de incidenţa Legii nr. 77/2016 (sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din lege), instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea aplica teoria impreviziunii. Aşadar, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art. 969 şi al art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv al art. 1.271 din actualul Cod civil, instanţa judecătorească va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie păstrarea contractului de credit în forma agreată de părţi la data semnării sale, fie adaptarea contractului în forma pe care instanţa o decide, fie încetarea sa. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât textul de lege criticat ar crea un privilegiu persoanelor care cad sub incidenţa Legii nr. 77/2016, este neîntemeiată, orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, având deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispoziţiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile. 19. Prin urmare, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care destinatarii programului „Prima casă“ au asigurat accesul la remediul impreviziunii de drept comun, excluderea acestora din câmpul de aplicare al prevederilor Legii nr. 77/2016 nu are semnificaţia unei discriminări. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor enunţate anterior îşi păstrează, în mod corespunzător, valabilitatea în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Mitrică în Dosarul nr. 3.080/197/2018 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
