Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Mihai Dincă în Dosarul nr. 27.797/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 317D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 666D/2019 şi nr. 1.014D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, excepţie ridicată de Traian Vasu în Dosarul nr. 27.800/3/2018 al Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Ştefan Nanu în Dosarul nr. 10.149/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi în dosarele nr. 1.536D/2019, nr. 1.537D/2019 şi nr. 2.291D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Horia Niţă, Genu Scăunaşu şi de Ştefan Mihalcea în dosarele nr. 11.931/3/2018, nr. 8.881/3/2018* şi nr. 27.804/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 666D/2019, autorul Traian Vasu şi, în Dosarul nr. 2.291D/2019, autorul Ştefan Mihalcea. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.537D/2019 dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu autorul excepţiei s-a întors cu menţiunea „destinatar decedat“. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. 6. Autorii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura procesuală propusă. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 666D/2019, nr. 1.014D/2019, nr. 1.536D/2019, nr. 1.537D/2019 şi nr. 2.291D/2019 la Dosarul nr. 317D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor prezenţi, care solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată în faţa instanţelor de fond. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 15 iulie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin încheierile din 30 ianuarie 2019 şi 20 decembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 27.797/3/2018 şi nr. 27.800/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Mihai Dincă şi de Traian Vasu în cauze având ca obiect obligarea caselor de pensii la plata diferenţelor dintre indemnizaţia lunară încasată efectiv şi indemnizaţia care s-ar fi cuvenit dacă se aplicau coeficienţii prevăzuţi de Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata. 11. Prin Decizia civilă nr. 1.099 din 25 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 10.149/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Nanu într-o cauză având ca obiect apelul împotriva hotărârii prin care s-au respins cererea de obligare a casei de pensii la plata diferenţelor dintre indemnizaţia lunară încasată efectiv şi indemnizaţia care s-ar fi cuvenit dacă se aplicau coeficienţii prevăzuţi de Legea nr. 341/2004 asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata. 12. Prin încheierile din 5 februarie 2019, 19 aprilie 2019 şi 4 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 11.931/3/2018, nr. 8.881/3/2018* şi nr. 27.804/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Horia Niţă, de Genu Scăunaşu şi de Ştefan Mihalcea în cauze având ca obiect apelul împotriva hotărârilor prin care s-au respins cererile de obligare a caselor de pensii la plata diferenţelor dintre indemnizaţia lunară încasată efectiv şi indemnizaţia care s-ar fi cuvenit dacă se aplicau coeficienţii prevăzuţi de Legea nr. 341/2004 asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, potrivit textelor de lege criticate, există revoluţionari care primesc indemnizaţia în cuantum „cuvenit“ şi revoluţionari care primesc indemnizaţia plafonată, respectiv în cuantumul „aflat în plată“, ceea ce creează o discriminare între cele două categorii. Această discriminare nu este creată de Legea nr. 341/2004, ci prin legile de fundamentare a bugetului asigurărilor de stat, care impun un tratament diferenţiat fără ca acesta să respecte criteriile de a fi obiectiv şi rezonabil. Tratamentul diferenţiat este raportat la momentul la care se naşte dreptul la indemnizaţie, moment care nu poate fi asimilat unui criteriu obiectiv şi rezonabil. 14. Autorii invocă hotărârile din 16 septembrie 1996, 22 octombrie 1996, 18 februarie 2009 pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Gaygusuz împotriva Austriei, Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, Andrejeva împotriva Letoniei şi Decizia de admisibilitate din 16 decembrie 1974 pronunţată în Cauza Müller împotriva Austriei, prin care instanţa europeană a decis că există discriminare în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale atunci când persoane aflate în situaţii identice sau comparabile se bucură de un tratament preferenţial unele faţă de altele şi că o reducere substanţială a nivelului pensiei afectează substanţa dreptului de proprietate şi a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrâneţe. 15. Autorii arată că, aplicând jurisprudenţa menţionată la speţele deduse judecăţii, rezultă că există tratament discriminatoriu între aceiaşi beneficiari, întrucât unii primesc indemnizaţiile în cuantumul „cuvenit“, iar alţii într-un cuantum plafonat la cel existent în plată. Diferenţa dintre cuantumurile indemnizaţiei este dată de data naşterii dreptului la indemnizaţie, ceea ce nu reprezintă un criteriu obiectiv şi rezonabil. De asemenea, nu există un scop legitim pentru a crea această diferenţiere între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi nici un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul legitim şi mijloacele utilizate pentru atingerea lui. 16. Sunt invocate şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014 şi nr. 444 din 28 iunie 2018, prin care s-a reţinut că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi la indemnizaţie, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi, iar atunci „când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare“. 17. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că diversele categorii de beneficiari ai legii se află în situaţii diferite, iar indemnizaţiile au un caracter reparatoriu, legiuitorul având deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora. 18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. 22. Curtea constată că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate de art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, iar celelalte prevederi criticate au ajuns la termen. Având în vedere că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare şi ţinând cont de obiectul litigiilor în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, care au următorul conţinut: - Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“; – Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“; – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“; – Art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“ 23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 2 privind garantarea drepturilor în mod egal pentru toate persoanele din statele părţi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în jurisprudenţa sa a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel despre existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii de revoluţionar. Totodată, aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de beneficii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvenţa şi modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 25. Referitor la critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit jurisprudenţei sale constante, aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce priveşte deschiderea drepturilor la pensie nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie. Cu alte cuvinte, nu este discriminatorie modificarea condiţiilor în care se deschide şi se acordă dreptul la pensie, chiar dacă asiguraţii cărora li se aplică se află în aceeaşi situaţie. Or, în condiţiile în care dreptul la pensie se bucură de garanţie constituţională expresă a fortiori, nu este discriminatorie nici aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi la indemnizaţii de natura celor instituite prin Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, paragraful 40). 26. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa anterior menţionată, Curtea constată că autorii excepţiei critică reglementarea diferită a calculului indemnizaţiilor: pentru indemnizaţiile aflate în plată raportarea se face la luna decembrie a anului anterior (indemnizaţiile au fost plafonate în anul 2011, plafonarea fiind menţinută prin acte normative succesive), iar pentru indemnizaţiile „cuvenite“ raportarea se face la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. 27. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că acordarea indemnizaţiilor nu a fost uniformă de-a lungul timpului, legiuitorul stabilind reguli diferite pentru persoanele care au dobândit titluri diferite. Spre exemplu, plata indemnizaţiilor reparatorii prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 (indemnizaţiile Luptătorilor Remarcaţi prin Fapte Deosebite) a fost suspendată începând cu anul 2012 până în anul 2014 inclusiv. 28. Aşa fiind, criticile autorilor excepţiei referitoare la faptul că unii revoluţionari primesc indemnizaţia calculată prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar alţii primesc indemnizaţia „cuvenită“, respectiv raportată la câştigul salarial mediu brut, nu pot fi primite. Legiuitorul a reglementat distinct fiecare tip de indemnizaţie corespunzător titlului deţinut, fără discriminări în cadrul aceleiaşi categorii. 29. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva art. 124 din Constituţie, prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 41, Curtea a constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către autorităţile administrative, respectiv casele judeţene de pensii, pe de o parte, şi instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, nu poate, în principiu, să constituie obiectul soluţionării pe calea contenciosului constituţional. 30. În final, Curtea observă că autorii excepţiei invocă în mod formal încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, fără a motiva excepţia prin raportare la acestea, iar între textele supuse controlului şi articolele menţionate nu poate fi stabilită o conexiune care să determine neconstituţionalitatea primelor. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, Curtea neputându-se substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 317 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 1 august 2022, paragraful 43). 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Dincă şi Traian Vasu în dosarele nr. 27.797/3/2018 şi nr. 27.800/3/2018 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Ştefan Nanu, Horia Niţă, Genu Scăunaşu şi Ştefan Mihalcea în dosarele nr. 10.149/3/2018, nr. 11.931/3/2018, nr. 8.881/3/2018* şi nr. 27.804/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
