Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Iordache Albu în Dosarul nr. 754/316/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 295D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu art. 108 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul nu stabileşte întotdeauna prin lege contravenţii şi sancţiuni, uneori competenţa putând reveni unor autorităţi publice însărcinate cu organizarea executării legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 1 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 754/316/2017, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Iordache Albu într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate printr-o hotărâre a Guvernului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece permit reglementarea contravenţiilor prin hotărâri ale Guvernului, contravenind dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi t), „cu aplicarea art. 15 alin. (2) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie“, deoarece, în conformitate cu Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României, „acuzaţiile în materie contravenţională sunt asimilate acuzaţiilor penale“. 6. Într-un stat de drept, incriminarea faptelor asimilate acuzaţiilor penale, aşa cum sunt faptele contravenţionale, trebuie să se realizeze prin intermediul legilor primare, nicidecum în conţinutul actelor administrative cu caracter normativ, respectiv hotărâri ale Guvernului. Art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituţia României impune obligativitatea reglementării prin lege a domeniilor pentru care Constituţia prevede acest lucru. Or, art. 15 alin. (2) din Constituţie prevede caracterul retroactiv al legii contravenţionale mai favorabile. Rezultă de aici că faptele contravenţionale trebuie incriminate în conţinutul legilor primare, iar nu în actele administrative cu caracter normativ, care nu pot retroactiva. 7. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece prin niciunul dintre textele constituţionale invocate nu se interzice reglementarea contravenţiilor prin hotărâre a Guvernului. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care au următorul cuprins: - Art. 1 teza a doua: „Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.“; – Art. 2 alin. (1): „Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.“ 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2) sub aspectul retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile şi art. 73 alin. (3) lit. h) şi t) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora şi a celorlalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că noţiunea de „organizare a executării legii“, consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume că prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, chiar în sensul textului constituţional invocat (art. 108), această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii (a se vedea Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). 14. De asemenea, Curtea a reţinut că reglementarea unor contravenţii într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă şi prin acte normative subordonate legii, în condiţiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competenţa dată prin lege autorităţilor publice stabilite la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Reglementarea contravenţiilor în condiţiile dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabileşte competenţa în materie a autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene într-un domeniu sau altul de activitate ori care, eventual, reglementează domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 alin. (2) menţionate se referă la „toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege“ (a se vedea Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005). 15. Aplicând jurisprudenţa menţionată la cauza de faţă, Curtea reţine că Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 14 februarie 2012, prin care au fost reglementate faptele contravenţionale pentru a căror săvârşire a fost sancţionat autorul, a fost adoptată, aşa cum rezultă şi din preambulul său, cu respectarea art. 108 din Constituţie şi a art. 85 alin. (2) [care face trimitere la alin. (10) din acelaşi articol] din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, potrivit căruia „încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale prezentei ordonanţe, precum şi ale normelor de aplicare a acesteia atrag răspunderea civilă, administrativă, penală şi contravenţională, în condiţiile legii“ şi că „încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravenţional şi sancţiunile aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“. 16. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa anterior menţionată, Curtea observă că în motivarea excepţiei în prezenta cauză autorul porneşte de la caracterizarea faptelor contravenţionale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007 pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, ca fiind „acuzaţii în materie penală“. În această hotărâre Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că procedura în cadrul căreia se contestă o faptă contravenţională, poate fi asimilată unei proceduri penale, iar nerespectarea garanţiilor fundamentale - printre care prezumţia de nevinovăţie - care protejează indivizii în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor impune în privinţa aceasta o problemă prin raportare la art. 6 din Convenţie. Deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională, şi nu pe cale penală, autorii respectivelor fapte nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală (a se vedea paragrafele 51, 67 şi 68 din Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României). 17. Referitor la acest aspect, Curtea constată că din cuprinsul hotărârii antereferite nu rezultă că faptele contravenţionale sunt asimilate faptelor penale, ci că, sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie şi a garanţiilor procedurale, acestea trebuie să se bucure de acelaşi regim. Nu poate fi reţinută astfel incidenţa în cauză a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora. 18. De asemenea, Curtea observă că în Constituţie nu există vreo dispoziţie prin care să fie reglementată obligaţia de a legifera prin legi organice în domeniul contravenţiilor, astfel că nici art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală nu este incident în cauză. Totodată, sintagma „lege contravenţională mai favorabilă“ cuprinsă în art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretată lato sensu, sub incidenţa sa intrând atât legea ca act normativ de reglementare primară, cât şi ordonanţele Guvernului şi actele administrativ-normative de aplicare a legii la care fac trimitere textele criticate. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iordache Albu în Dosarul nr. 754/316/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2023. Definitivă şi general obligatorie. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
