Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Cristina Valeria Noară în Dosarul nr. 30.599/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi de Maria Modoran (Grămescu) în Dosarul nr. 30.602/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.081D/2020 şi nr. 2.082D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 decembrie 2023, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 2.082D/2020 la Dosarul nr. 2.081D/2020, care a fost primul înregistrat, şi a amânat pronunţarea, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 30 ianuarie 2024, apoi, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 14 februarie 2024, apoi, în temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 19 martie 2024, când a fost pronunţată prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 28 august 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.599/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Cristina Valeria Noară cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect plângere împotriva unor soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată. 4. Prin Încheierea din 28 august 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.602/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Maria Modoran (Grămescu) cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect plângere împotriva unor soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că dispoziţiile criticate creează o inegalitate de tratament juridic între inculpaţi, părţi civile sau responsabile civilmente, cărora legiuitorul le-a recunoscut dreptul de a ataca ordonanţa de clasare sau de renunţare la urmărire penală, pe de o parte, şi martorii din dosar, pe de altă parte. Înlăturarea posibilităţii unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său (în speţă martor în dosarul penal), printr-un act sau printr-o măsură dispus/dispusă de procuror, de a se adresa judecătorului produce o gravă inechitate şi limitează în mod absolut accesul la justiţie. 6. Arată că legiuitorul a creat posibilitatea ca un act sau o măsură al/a procurorului să fie contestat/contestată doar la procurorul ierarhic superior, fără a se da posibilitatea persoanei vătămate printr-o măsură sau printr-un act a/al procurorului (martor în procesul penal) de a se adresa instanţei de judecată. Această reglementare excedează dreptului statului de a-şi crea politica penală, ducând la încălcarea gravă a accesului liber la justiţie şi creând o inechitate între procuror, care poate sesiza instanţa în temeiul art. 549^1 din Codul de procedură penală, şi persoana vătămată într-un drept al său prin actul procurorului, care nu se poate adresa instanţei de judecată. Accesul liber la justiţie vizează nu numai acţiunea introductivă de instanţă, ci şi sesizarea oricăror alte instanţe care, potrivit legii, au competenţa de a soluţiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, şi posibilitatea acţionării împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate, în această sferă incluzându-se şi posibilitatea de a acţiona împotriva actelor nelegale. 7. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală apreciază că art. 340 din Codul de procedură penală analizat coroborat cu art. 336 şi 339 din acelaşi act normativ se interpretează în sensul că poate formula plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, orice persoană care justifică un interes legitim, mai precis orice persoană, dacă prin actul contestat s-a produs o vătămare a intereselor sale legitime. Astfel, procedura prevăzută de art. 340 din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, asigurând accesul acesteia la justiţie, egalitatea în faţa legii şi respectarea drepturilor acesteia, inclusiv a dreptului la apărare, având în vedere că permite oricărei persoane să formuleze o plângere, în condiţiile legii. Condiţia justificării unui interes sau a probării vătămării drepturilor legitime nu este de natură să limiteze accesul la justiţie, fiind o condiţie ce este necesar a fi îndeplinită în raport cu orice cerere adresată autorităţilor judiciare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul arată că cele două proceduri instituite de art. 340 şi 549^1 din Codul de procedură penală sunt distincte şi nu se suprapun. Prima vizează soluţia de clasare, în timp ce a doua se referă la confiscarea sau desfiinţarea unui înscris în cazul clasării, una fiind - aşadar - premisa celeilalte. Apreciază că dispoziţia legală contestată, prin raportare la art. 336 şi 339, coroborate cu art. 549^1 din Codul de procedură penală, nu aduce atingere art. 16 din Constituţie, privitor la egalitatea în faţa legii, deoarece situaţia juridică a persoanelor care pot formula plângerea împotriva soluţiei de clasare este diferită de cea a persoanelor vizate de măsura desfiinţării unui înscris. Măsura desfiinţării nu este dispusă de procuror astfel încât să fie necesară contestarea sa la judecătorul de cameră preliminară odată cu soluţia de clasare. Dispoziţia din ordonanţa de clasare privitoare la desfiinţarea unui înscris generează o procedură distinctă, ordonanţa în sine fiind doar actul de sesizare a judecătorului de cameră preliminară, în vreme ce soluţia de clasare este premisa acestei proceduri. Aşa fiind, diferenţa de tratament juridic nu poate fi reţinută, pe de o parte deoarece principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar, pe de altă parte, fiindcă procedura specială instituită de art. 549^1 din Codul de procedură penală conferă, prin ea însăşi, posibilitatea persoanei interesate de a-şi susţine cauza în faţa unei instanţe. 10. În ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, Guvernul consideră că aceasta este inadmisibilă ca urmare a lipsei motivării, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie, arată că neinstituirea posibilităţii de a ataca însăşi soluţia de clasare care constituie premisa procedurii de la art. 549^1 din Codul de procedură penală nu echivalează cu o îngrădire a dreptului de acces la justiţie. Dimpotrivă, ordonanţa de clasare constituie actul care declanşează o procedură specială, distinctă, în cadrul căreia persoana interesată poate utiliza toate mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, inclusiv posibilitatea exercitării căilor de atac. În continuare, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, apreciază că nici art. 24 alin. (1) din Constituţie, privitor la dreptul la apărare, nu este încălcat prin dispoziţia legală contestată. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ, cu următorul conţinut: - Art. 336: "(1) Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.(2) Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală. (3) Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii." – Art. 339: "(1) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.(2) În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.(4) În cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.(5) Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.(6) Dispoziţiile art. 336-338 se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel." – Art. 340: "(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.(2) Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. (3) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, data ordonanţei sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar şi denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.(4) Dispoziţiile art. 289 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.(5) În cazul în care nu cuprinde data ordonanţei sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar şi denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situaţie în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii." – Art. 549^1: "(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală.(2) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.(3) Pentru termenul fixat se dispune încunoştinţarea procurorului şi se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise. (4) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului şi a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător.(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului. (6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.(7) Contestaţia se soluţionează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată; b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (5)." 14. Autoarele excepţiei susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei acesteia şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ, Curtea observă că cele două proceduri (plângerea împotriva soluţiei de clasare şi procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării) sunt distincte şi au obiecte diferite. Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 465 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2020, paragrafele 18-24, a constatat că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce priveşte plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparţine oricărei persoane, nu doar subiecţilor procesuali. 16. În ceea ce priveşte plângerea împotriva actelor de urmărire penală, Curtea a reţinut că aceasta poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluţionată, conform art. 339 din Codul de procedură penală, de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. Potrivit art. 338 şi art. 339 alin. (6) din acelaşi act normativ, plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent. În ceea ce priveşte soluţiile de netrimitere în judecată, Curtea a constatat că împotriva acestora se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia, potrivit art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală. În acest caz, competenţa de soluţionare a plângerii revine tot procurorului ierarhic superior celui care a dat soluţia. 17. În acest context, Curtea a observat că dispoziţiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală prevăd că ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate. 18. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că, în cazul respingerii, potrivit art. 339 din Codul de procedură penală, a plângerii împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, persoana interesată are, conform art. 340 alin. (1) din acelaşi act normativ, posibilitatea introducerii unei noi plângeri la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Totodată, după terminarea urmăririi penale, actele de urmărire penală pot fi contestate în procedura camerei preliminare, dacă s-a dispus trimiterea în judecată, ori subsecvent unei plângeri împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată adresate judecătorului de cameră preliminară. 19. Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana interesată, pe de o parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală şi împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condiţiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleaşi aspecte. 20. Curtea a reţinut că principiul constituţional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiţie se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept (Decizia nr. 569 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008). Or, astfel cum s-a arătat anterior, persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanţei de judecată în scopul obţinerii unui remediu. 21. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală reglementează procedura de confiscare sau desfiinţare a unui înscris în cazul clasării, atribuţie conferită de către legiuitor judecătorului de cameră preliminară tocmai în considerarea art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală şi în completarea dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. c) şi d) din Codul de procedură penală. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, procedura desfiinţării unui înscris nu mai este atribuită instanţei civile, ci instanţei penale, respectiv judecătorului de cameră preliminară, conform art. 549^1, aceasta fiind una dintre procedurile speciale reglementate expres de titlul IV din noul Cod de procedură penală. 22. Curtea, prin Decizia nr. 134 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 mai 2021, paragrafele 22, 23, 27 şi 29, a reţinut că, în actuala reglementare procesual penală, procurorul nu va mai dispune cu privire la confiscarea specială în cazul emiterii unei soluţii de netrimitere în judecată, ci va sesiza judecătorul de cameră preliminară şi, de asemenea, nu va mai sesiza instanţa civilă cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris, ci judecătorul de cameră preliminară. Aşa încât, în cazul confiscării sau desfiinţării unui înscris, în ipoteza clasării, legea procesual penală în vigoare reglementează o procedură în care procurorul are calitatea de titular al cererii formulate în acest sens, îndreptată către judecătorul de cameră preliminară. Doar procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, dispoziţia de sesizare va fi menţionată în ordonanţa de clasare, respectiv de renunţare la urmărirea penală, înaintarea acesteia împreună cu dosarul de urmărire penală urmând să se facă în termenul reglementat în art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Curtea a reţinut, totodată, că, întrucât sesizarea judecătorului de cameră preliminară este o dispoziţie distinctă în cadrul ordonanţei procurorului, aceasta va fi motivată separat prin indicarea motivelor pentru care se solicită confiscarea bunului sau desfiinţarea înscrisului, precum şi a temeiului juridic al solicitării, astfel încât persoanele interesate care vor fi încunoştinţate de declanşarea acestei proceduri să îşi poată formula apărările în faţa judecătorului de cameră preliminară. 23. Din coroborarea dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală cu prevederile art. 318, respectiv ale art. 340 şi 341 din acelaşi act normativ, Curtea a reţinut că, în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, acesta va sesiza mai întâi judecătorul de cameră preliminară cu privire la confirmarea renunţării la urmărirea penală, respectiv va aştepta să fie soluţionată plângerea împotriva soluţiei de clasare ori să expire termenul prevăzut de lege pentru formularea plângerii, după care va sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru a dispune confiscarea specială sau desfiinţarea unui înscris. În aceste condiţii, Curtea a constatat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru a se pronunţa asupra confiscării bunurilor sau desfiinţării unui înscris poate avea loc după expirarea termenelor prevăzute de lege pentru a se formula plângere împotriva soluţiei de clasare sau, în situaţia în care a fost formulată o asemenea plângere la judecătorul de cameră preliminară, după pronunţarea unei soluţii cu privire la această plângere, precum şi după confirmarea de către judecătorul de cameră preliminară a soluţiei de renunţare la urmărirea penală. 24. Referitor la sesizarea privind desfiinţarea unui înscris, în cazul clasării sau renunţării la urmărirea penală, Curtea a constatat că ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală reprezintă actul prin care judecătorul de cameră preliminară este sesizat, propunerea de desfiinţare a înscrisului având un fundament probator în dosarul de urmărire penală pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va soluţiona sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părţilor, probele necesare, utile şi pertinente cauzei. Statuând însă asupra fondului cauzei (astfel cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015), judecătorul de cameră preliminară va pronunţa o încheiere prin care va admite ori va respinge sesizarea formulată de procuror, atât în cazul confiscării bunurilor, cât şi în ipoteza desfiinţării de înscrisuri. 25. Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Valeria Noară în Dosarul nr. 30.599/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi de Maria Modoran (Grămescu) în Dosarul nr. 30.602/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
