Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 135/2014 pentru modificarea alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru completarea art. 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, precum şi ale art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari din str. Ceaikovski nr. 10 din Bucureşti şi de Alexandra Hapaleţ în Dosarul nr. 14.467/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, de Asociaţia de proprietari din str. Ceaikovski nr. 10 din Bucureşti, de Alexandra Hapaleţ şi de Fundaţia Eco-Civica din Bucureşti în Dosarul nr. 18.061/3/2019 al aceleiaşi instanţe. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 14 decembrie 2021, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a dispus conexarea Dosarului nr. 3.410D/2019 la Dosarul nr. 2.227D/2019, care a fost primul înregistrat. La aceeaşi dată, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de 18 ianuarie 2022. La această dată, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, a amânat pronunţarea, în mod succesiv, pentru datele de 27 ianuarie 2022 şi 23 februarie 2022. La această dată, având în vedere imposibilitatea de constituire a cvorumului legal de şedinţă, a amânat pronunţarea pentru data de 9 martie 2022, în temeiul art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, iar ulterior, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2022, dată când a pronunţat această decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Sentinţa civilă nr. 3.283 din 7 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 14.467/3/2018 şi prin Încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 18.061/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 135/2014 pentru modificarea alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru completarea art. 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, precum şi ale art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia de proprietari din str. Ceaikovski nr. 10 din Bucureşti şi de Alexandra Hapaleţ şi, respectiv, de Asociaţia de proprietari din str. Ceaikovski nr. 10 din Bucureşti, de Alexandra Hapaleţ şi de Fundaţia Eco-Civica din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind constatarea nulităţii unor hotărâri de consiliu local prin care a fost aprobată documentaţia de urbanism, în vederea construirii unui imobil cu destinaţia de locuinţe. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că Legea nr. 135/2014, în ceea ce priveşte art. II, referitor la completarea art. 18 din Legea nr. 24/2007, nu a făcut obiectul unei dezbateri în Senat, prima Cameră sesizată, ceea ce contravine principiului bicameralismului, consfinţit prin art. 61 alin. (2) din Constituţie. 5. Se mai susţine că prevederile art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007 creează un tratament inegal în faţa legii, cu privire la proprietarii de drept privat de terenuri înscrişi în evidenţele cadastrale, chiar cu categoria de folosinţă de spaţiu verde, faţă de cei înscrişi în evidenţele cadastrale în categoria curţi-construcţii, nejustificat de scopul acestui act normativ, de ameliorare a mediului urban, şi în neconcordanţă cu obligaţia statului de protecţie a mediului, prevăzută de art. 35 din Constituţie. 6. Totodată, se mai susţine că prevederile art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007 sunt aplicate retroactiv, prin acţiunea de interzicere a declarării terenurilor ca spaţii verzi, cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) Constituţie, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, respectiv persoanele care sunt proprietare ale unor terenuri având regimuri juridice similare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. II din Legea nr. 135/2014 pentru modificarea alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru completarea art. 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, precum şi ale art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 10 noiembrie 2009, având următorul cuprins: - Art. II din Legea nr. 135/2014: „După alineatul (8) al articolului 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 10 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins: "(9) Terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.»“;" – Art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007: „(9) Terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.“ 12. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului. De asemenea, din motivarea excepţiei rezultă că sunt invocate şi prevederile constituţionale ale art. 35 - Dreptul la un mediu sănătos. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007 reglementează modalitatea de inventariere sau declarare ca spaţii verzi a terenurilor înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice. Potrivit textului de lege criticat, acestea nu pot fi inventariate ca spaţii verzi decât după îndeplinirea procedurii de expropriere. 14. În speţă, obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei judecătoreşti îl reprezintă anularea unei hotărâri de consiliu local, iar în cererea formulată s-a invocat faptul că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea regimului juridic al spaţiilor verzi. Prin Sentinţa civilă nr. 3.283 din 7 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 14.467/3/2018, unul dintre actele de sesizare cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată. În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de judecată a reţinut că din probele administrate în cauză nu reiese că terenul situat în Bucureşti, str. Frederic Chopin nr. 15 A, sector 2 constituie spaţiu verde. Potrivit menţiunilor din extrasul de carte funciară, acest teren se află în proprietatea privată a unei persoane şi este încadrat în categoria curţi-construcţii. S-a mai reţinut că, potrivit art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, sancţiunea nulităţii actelor administrative sau juridice emise sau încheiate cu nerespectarea interdicţiei de schimbare a destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism poate interveni numai în cazul în care schimbarea destinaţiei vizează spaţiile verzi prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism sau amenajate, deci nu şi în ipoteza spaţiilor verzi care sunt rezultatul unei vegetaţii spontane, situaţie incidentă în cauză. 15. Totodată, cu privire la calificarea terenului respectiv ca având destinaţia de spaţiu verde, instanţa de judecată a mai reţinut că menţionarea unui teren în Registrul spaţiilor verzi nu atrage incidenţa prevederilor art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007, în condiţiile în care registrul menţionat nu are valoarea unei documentaţii de urbanism, faţă de enumerarea limitativă prevăzută în acest sens de dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi ale art. 40 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, ci constituie un registru de informare şi inventariere a spaţiilor verzi din interiorul unei localităţi. De asemenea, instanţa de judecată a statuat că în speţă nu este vorba despre un spaţiu verde amenajat, reţinând în acest sens că, contrar susţinerilor reclamantelor, tipurile de spaţii verzi sunt enumerate limitativ de art. 3 din Legea nr. 24/2007, iar terenul din str. Frederic Chopin nr. 15A nu poate fi încadrat în vreuna dintre categoriile prevăzute de această dispoziţie legală. Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 4 lit. j) din Legea nr. 24/2007, care fac referire la noţiunea de cadru vegetal, în condiţiile în care terenul menţionat nu înconjoară blocul de locuinţe, ci se constituie doar într-o zonă verde aflată în apropierea blocului. 16. Prin urmare, dat fiind contextul factual şi legal, astfel cum acesta a fost reţinut în actele de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate invocate, devine incidentă lipsa condiţiei interesului în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textelor criticate în ceea ce le priveşte pe autoarele excepţiei. Astfel, în condiţiile în care terenul în cauză nu este încadrat în categoria de spaţiu verde, ci în categoria curţi-construcţii, iar ipoteza normativă a textului de lege criticat se referă tocmai la posibilitatea schimbării destinaţiei unor astfel de terenuri, prin realizarea procedurii exproprierii terenului aflat în proprietatea privată a unor persoane fizice sau juridice, o eventuală declarare a neconstituţionalităţii acestuia nu ar profita autoarelor excepţiei. 17. Aşa cum a subliniat Curtea în jurisprudenţa sa, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. De asemenea, „constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Totodată, Curtea a reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia“ (Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, paragraful 17). 18. În acelaşi sens, Curtea a reţinut că legătura excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). 19. Prin urmare, având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că aceste considerente statuate în jurisprudenţa Curţii sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în sensul solicitat nu ar produce nicio consecinţă în ceea ce priveşte situaţia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate a legăturii cu soluţionarea cauzei, prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 135/2014 pentru modificarea alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru completarea art. 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, precum şi ale art. 18 alin. (9) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari din str. Ceaikovski nr. 10 din Bucureşti şi de Alexandra Hapaleţ în Dosarul nr. 14.467/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv de Asociaţia de proprietari din str. Ceaikovski nr. 10 din Bucureşti, de Alexandra Hapaleţ şi de Fundaţia Eco-Civica din Bucureşti în Dosarul nr. 18.061/3/2019 al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
