Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 145 din 19 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 145 din 19 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 956 din 24 septembrie 2024

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Megafam - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 286/42/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.197D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.717D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea DI & GI Multiproduct - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 43/83/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.717D/2019 la Dosarul nr. 2.197D/2019, care a fost primul înregistrat.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că textul criticat reglementează aspecte referitoare la interpretarea caracterului unei tranzacţii şi stabilirea naturii sale economice. Acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din 20 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 286/42/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Megafam - S.R.L. din Ploieşti într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea recursului formulat de autoarea excepţiei, care a solicitat casarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată referitoare la anularea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală.
    7. Prin Încheierea din 1 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 43/83/2019, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea DI & GI Multiproduct - S.R.L. din Satu Mare într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că textul de lege criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate. Acesta nu prevede criterii clare şi precise în raport cu care autorităţile fiscale să analizeze conţinutul/scopul economic al unei tranzacţii comerciale desfăşurate între doi agenţi economici. Formularea de maximă generalitate a sintagmei „tranzacţie care nu are un scop economic“ antrenează constant, în practică, o aplicare interpretativă, agentul economic controlat neputându-şi adapta conduita. Astfel, dispoziţiile criticate sunt de natură să îl pună pe beneficiarul bunurilor sau serviciilor achiziţionate, care sunt considerate ca neavând scop economic/artificiale printr-o apreciere unilaterală şi discreţionară a organelor fiscale întemeiată pe comportamentul fiscal al furnizorilor anteriori din circuitul economic, în imposibilitatea de a se adresa unei instanţe de judecată care să poată verifica, pe baza probatoriului administrat, comportamentul fiscal al beneficiarului bunurilor şi serviciilor, independent de comportamentul fiscal al furnizorului/furnizorilor acestor bunuri şi servicii. În situaţia în care se constată că furnizorii anteriori de bunuri nu au achitat efectiv impozite şi taxe datorate pentru operaţiunile în cauză, instanţa de judecată ar trebui să aplice art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 şi să respingă acţiunea beneficiarului, nemaiavând posibilitatea să verifice comportamentul fiscal al acestuia, adică să dispună o soluţie de respingere a acţiunii, deşi beneficiarul şi-a îndeplinit toate obligaţiile fiscale proprii legate de operaţiunea respectivă, cel/cei care nu şi-a/şi-au îndeplinit propriile obligaţii fiscale fiind furnizorul/furnizorii anterior(i) sau primul furnizor din lanţul de comercializare.
    9. Autoarele excepţiei susţin că o dovadă a lipsei de claritate şi previzibilitate este faptul că organul fiscal a considerat iniţial, prin două acte de control, că tranzacţiile comerciale au avut scop economic, ca să stabilească apoi contrariul. Lipsa de claritate şi previzibilitate a textului de lege criticat permite autorităţilor fiscale să angajeze răspunderea administrativ-fiscală a agenţilor economici, deşi aceştia şi-au îndeplinit obligaţiile instituite de Codul fiscal. Arată că aceleaşi critici se aplică şi în ceea ce priveşte sintagma „pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei“. Invocă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, apreciind că îi revine administraţiei fiscale obligaţia să dovedească eventuala implicare a clienţilor (beneficiarilor) în operaţiunile frauduloase realizate de furnizorii lor, iar în lipsa dovezilor în acest sens, administraţia fiscală nu le poate refuza clienţilor dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată facturate de către furnizori în astfel de condiţii. Apreciază că inclusiv normele metodologice date în aplicarea Codului fiscal sunt neconstituţionale, deoarece adaugă în mod nepermis la lege, atât prin instituirea unui criteriu în plus în evaluarea comportamentului abuziv al contribuabilului, cât şi prin lărgirea domeniului de aplicare al Codului fiscal. În final, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, apreciază că textul de lege criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate.
    10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în condiţiile în care dispoziţiile de lege criticate conferă organului fiscal posibilitatea de a interveni în relaţiile economice dintre două persoane juridice, de a interpreta conţinutul tranzacţiei, schimbându-i scopul şi destinaţia. Astfel, dispoziţiile criticate sunt contrare art. 1 şi 126 din Constituţie, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi competenţa/atributul instanţei de judecată de a interpreta convenţiile părţilor.
    11. Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal arată că lipsa de conţinut economic al unei tranzacţii nu ar trebui să fie reţinută independent de conduita contribuabilului final, şi nu neapărat fără distincţie între persoanele care în eventualul lanţ al tranzacţiilor au sau nu vinovăţia unui comportament fiscal neadecvat. Instanţa judecătorească, invocând Hotărârea din 19 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-101/16, arată că există principiul potrivit căruia contribuabilul faţă de care s-au stabilit de către administraţiile financiare obligaţii suplimentare nu este răspunzător de activitatea unor alţi participanţi în tranzacţia economică. Susţine că trebuie să fie corectă aprecierea de participare sau implicare a părţii, iar dacă nu se dovedeşte că partea a contribuit la o acţiune frauduloasă, atunci nu se poate aprecia că aceasta nu ar avea un drept de deducere a unei taxe la care era îndreptăţit. Susţine că organul fiscal trebuie să ţină cont de participarea sau neparticiparea în acţiunea frauduloasă pentru a acoperi conţinutul economic al unor activităţi generatoare de obligaţii fiscale. Astfel, chiar dacă organul fiscal a stabilit un comportament fiscal neadecvat în lanţul unor operaţiuni economice succesive, dar care nu privesc în mod efectiv responsabilitatea contribuabilului final, atunci sunt afectate prevederile constituţionale invocate.
    12. Textul de lege criticat nu descrie suficient noţiunea referitoare la lipsa de conţinut economic al unei tranzacţii, iar contribuabilul final este afectat chiar şi fără să aibă un comportament fiscal neadecvat, suferind o afectare a patrimoniului, fără posibilitatea de a beneficia de dreptul efectiv la apărare şi de acces la justiţie din chiar procedura administrativă care se derulează în faţa autorităţii fiscale tocmai pentru că textul criticat restrânge aceste drepturi până la momentul la care litigiul ajunge efectiv în faţa instanţei judecătoreşti.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Din analiza încheierilor de sesizare şi a notelor scrise ale autoarelor excepţiei, Curtea observă că acestea critică dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, iar Legea nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 7 iulie 2015.
    17. Aşa fiind, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015. Curtea observă că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că este competentă să analizeze criticile de neconstituţionalitate formulate.
    18. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.“
    19. Autoarele excepţiei susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea legii, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarele acesteia formulează criticile de neconstituţionalitate prin prisma aspectelor legate de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015, în speţa dedusă judecăţii, de către organele fiscale, precum şi de către instanţele judecătoreşti care sunt îndrituite cu soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de impunere.
    21. Or, în ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, le revine acestora competenţa de a stabili dacă interpretarea şi aplicarea de către organul fiscal a dispoziţiilor de lege criticate au fost realizate corect.
    22. Totodată, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, respectiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Megafam - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 286/42/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea DI & GI Multiproduct - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 43/83/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 145 din 19 martie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"