Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Rong Yu - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.336/91/2018/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 794D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar, prin care autoarea excepţiei solicită judecarea în lipsă. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.249D/2019 şi nr. 3.014D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Mioriţa - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 1.335/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Depot 96 Design - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 33.532/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse în Dosarul nr. 2.249D/2019, prin care autoarea excepţiei solicită judecarea în lipsă. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.249D/2019 şi nr. 3.014D/2021 la Dosarul nr. 794D/2019, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 160 din 28 februarie 2012. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 6. Prin Decizia nr. 317 din 21 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.336/91/2018/a1, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Rong Yu - S.R.L. din Bucureşti. Curtea Constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului împotriva încheierii prin care Tribunalul Vrancea a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate anterior menţionată, într-o cauză în care s-a solicitat anularea în parte a unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Focşani, emisă în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000. 7. Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.335/91/2018, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, excepţie ridicată de Societatea Mioriţa - S.R.L. din Focşani într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 8. Prin Încheierea din 28 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 33.532/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, excepţie ridicată de Societatea Depot 96 Design - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 588 din 21 septembrie 2017, nr. 51 din 16 februarie 2016, nr. 448 din 29 octombrie 2013 şi nr. 22 din 27 ianuarie 2004, autoarele acesteia apreciază că sintagma „sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice“ nu îndeplineşte exigenţele de claritate şi previzibilitate impuse oricărui act normativ, lăsând, în mod arbitrar, la libera apreciere şi interpretare a autorităţilor locale stabilirea sferei ei de cuprindere. Se susţine că, din modul de definire a comerţului în zonele publice, nu poate fi determinat cu exactitate înţelesul noţiunii „zonă publică“, astfel că un comerciant nu poate să îşi dea seama dacă „zona“ unde îşi desfăşoară activitatea intră sau nu sub incidenţa normei. Autoarele excepţiei apreciază că nu sunt respectate nici condiţiile impuse de art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care impun ca în cadrul soluţiilor legislative să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi a noţiunilor folosite care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite. Se susţine că lipsa de claritate şi previzibilitate determină şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (1). Astfel, autoarele excepţiei arată că dispoziţiile criticate „acţionează asupra dreptului de proprietate privată fără să stabilească în mod clar limitele în care îl afectează“. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 73 alin. (1) din Constituţie, se arată că sintagma anterior menţionată „permite autorităţii publice care aplică această prevedere legală să determine, după libera sa apreciere, că orice spaţiu proprietate privată face parte dintr-o zonă publică, aşa cum s-a întâmplat prin art. 2 din anexa la Hotărârea nr. 27/2016 a Consiliului Local al Municipiului Focşani“. 10. Invocând dispoziţiile art. 81 alin. (2) lit. j), o) şi r) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi pe cele ale art. 129 şi 166 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, autoarele excepţiei fac referire la atribuţiile autorităţilor locale deliberative, susţinând că, prin modul de adoptare a dispoziţiilor criticate, o parte dintre autorităţile publice locale şi-au extins atribuţiile de reglementare şi asupra unor activităţi care se desfăşoară în alte locuri decât cele aparţinând domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului. 11. În continuare, se susţine că prin sintagma criticată se creează confuzie între „zonă de altă natură destinată folosinţei publice“ şi „spaţii accesibile publicului“. Arată că prevederile art. 858 din Codul civil definesc proprietatea publică drept acele bunuri ale statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz sau de interes public. 12. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, câtă vreme dispoziţia criticată nu face decât să definească termenul „comerţ în zone publice“, subsumând „zonei publice“ orice zonă destinată folosinţei publice. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul a emis o normă cu un grad de generalitate, necesară însă în procesul de reglementare. Legea tinde la reglementarea unor situaţii tipice, însă, în practică, se ivesc şi situaţii atipice, fiind necesar ca normele să aibă un oarecare grad de generalitate şi flexibilitate. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu următorul conţinut: „În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni se definesc astfel: [...] p) comerţ în zone publice - activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor, desfăşurată permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice“. 18. Autoarele excepţiei susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul clarităţii şi previzibilităţii legii, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (1) referitor la competenţa Parlamentului de a adopta legi, art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la economia României. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autoarele excepţiei critică dispoziţiile art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a sintagmei „sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice“. Referitor la critica privind lipsa de claritate şi previzibilitate a textului de lege criticat, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţe care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 20. Plecând de la aceste premise, Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 stabileşte principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului. Având în vedere obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, Curtea constată că aceasta legiferează cu privire la activităţile din sectorul comercial şi al serviciilor de piaţă privind cerinţele necesare desfăşurării acestor activităţi, structurile de vânzare, practicile comerciale şi regulile generale de comercializare, precum şi sancţiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia, cu referire la activităţile comerciale desfăşurate şi serviciile prestate pe teritoriul României. Activitatea comercială, în sensul acestei ordonanţe, se exercită cu referire la produsele alimentare, nealimentare şi la serviciile de piaţă prevăzute în anexa la ordonanţă. Totodată, sunt stabilite principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale, urmărindu-se dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului, legiuitorul stabilind persoanele competente să constate şi să sancţioneze nerespectarea prevederilor legale, în funcţie de categoria contravenţiilor prevăzute de acest act normativ. 21. În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 este o transpunere a prevederilor constituţionale ale art. 135 din Constituţie, potrivit căruia economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, context în care statul trebuie să asigure, printre altele, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Astfel, la capitolul II - Cerinţe şi criterii necesare desfăşurării activităţii comerciale, în art. 5 alin. (1), legiuitorul precizează că orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii (a se vedea Decizia nr. 829 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 1 aprilie 2021, paragrafele 13-15). 22. Totodată, prin Decizia nr. 160 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2012, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 nu fac decât să definească noţiunea de „comerţ în zone publice“, fără a se putea susţine că acest text contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 referitor la munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 23. În ceea ce priveşte sintagma „sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice“, Curtea reţine că termenii „folosinţei“ şi „publice“, utilizaţi de către legiuitor în cadrul acestei sintagme, nu sunt definiţi expres în cadrul Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000. Lipsa unor definiţii legale ale acestor termeni, astfel încât aceştia să aibă un înţeles specific materiei analizate, denotă intenţia legiuitorului de a le atribui, în contextul reglementării comercializării produselor şi serviciilor de piaţă, înţelesul ce rezultă din sensul comun al acesteia (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020). Aşa fiind, Curtea reţine că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, prin cuvântul „folosinţă“ se înţelege „dreptul de a folosi un bun“, iar prin cuvântul „public“ se înţelege „care aparţine unei colectivităţi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveşte pe toţi, la care participă toţi“. 24. Prin urmare, Curtea constată că sintagma „zonă de altă natură destinată folosinţei publice“ se referă la orice arie/suprafaţă/spaţiu/perimetru/etc., alta/altul decât cele expres prevăzute de textul de lege criticat (pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi), susceptibil(ă) de a fi utilizată de către populaţie, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. Astfel, semnificaţia sintagmei „zonă de altă natură destinată folosinţei publice“, folosită de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, poate fi determinată prin interpretarea gramaticală şi sistematică a normei criticate de către orice persoană care cunoaşte sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române şi, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanţă juridică de specialitate. 25. Mai mult, Curtea observă că, potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, comerţul în zone publice se desfăşoară în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, iar exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism, cerinţe care sunt valabile şi în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exerciţiu comercial, precum şi în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare. Totodată, dispoziţiile art. 7 din acelaşi act normativ reglementează situaţiile în care acordul autorităţilor administraţiilor publice locale sau al sectoarelor municipiului Bucureşti nu se eliberează. 26. În acelaşi context, Curtea reţine că, pentru organizarea executării legii, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003. De asemenea, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 26 martie 2004, a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 348/2004 privind exercitarea comerţului cu produse şi servicii de piaţă în unele zone publice, care la capitolul VIII reglementează „organizarea comerţului în pasaje publice, drumuri publice şi străzi sau în orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice, cu excepţia celor administrate special, în alte condiţii decât în pieţe“. 27. Prin urmare, având în vedere şi normele de tehnică legislativă prin care se statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care acesta trebuie corelat cu prevederile actelor normative cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], precum şi considerentele de principiu cu privire la calitatea legii, reţinute de către instanţa de contencios constituţional, raportat la ansamblul legislativ menţionat, Curtea constată că normele criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, îndeplinind criteriile de accesibilitate, claritate şi previzibilitate. 28. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la modul în care autorităţile locale interpretează şi aplică sintagma „sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice“, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind o fază indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 29. În consecinţă, problema de drept invocată de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale - referitoare la interpretarea sintagmei „sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice“ - este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a normelor de lege în cazul concret dedus judecăţii instanţelor care au sesizat Curtea Constituţională. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Rong Yu - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.336/91/2018/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Mioriţa - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 1.335/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Depot 96 Design - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 33.532/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
