Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 144 din 16 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 144 din 16 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 557 din 8 iunie 2022

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, excepţie ridicată de Societatea Metabet CF - S.A. din Piteşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 8.903/95/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de 18 noiembrie 2021, iar ulterior, din acelaşi motiv, a amânat pronunţarea, în mod succesiv, pentru datele de 14 decembrie 2021 şi 18 ianuarie 2022. La această dată, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, a amânat pronunţarea pentru data de 27 ianuarie 2022, iar, ulterior, pentru aceleaşi motive, a amânat pronunţarea pentru data de 23 februarie 2022. La această dată, având în vedere imposibilitatea de constituire a cvorumului legal de şedinţă, a amânat pronunţarea pentru data de 9 martie 2022, în temeiul art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, iar, ulterior, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2022, când a pronunţat această decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea nr. 49 din 21 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.903/95/2010, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Excepţia a fost ridicată de Societatea Metabet CF - S.A. din Piteşti, judeţul Argeş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care s-a solicitat constatarea încălcării unor drepturi de proprietate intelectuală asupra unei invenţii şi obligarea la plata despăgubirilor pentru produsele fabricate şi comercializate neautorizat.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 35 din Legea nr. 64/1991, precum şi întreaga instituţie a revalidării brevetului încalcă libertatea economică a subiecţilor de drept prin faptul că nu este stabilit un termen în care Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (în continuare, OSIM) să aibă obligaţia să publice decăderea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. În acest mod este afectat circuitul civil, prin lipsa oricărei previzibilităţi asupra momentului în care ar putea fi revalidat un brevet cu privire la care a intervenit sancţiunea decăderii, acesta fiind deci căzut în domeniul public. Se mai susţine, în acest sens, că nu există nicio dispoziţie legală care să oblige OSIM la publicarea decăderii într-un termen determinat şi rezonabil, motiv pentru care, în cvasimajoritatea situaţiilor, decăderile pentru neplata taxelor de menţinere a brevetelor sunt publicate la intervale de timp exagerat de mari faţă de data la care decăderea a survenit de drept, ca urmare a neplăţii taxei la scadenţă.
    5. Se mai arată că, potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 64/1991, pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la publicarea decăderii, titularul poate cere OSIM revalidarea brevetului, însă legea nu stabileşte criteriile în baza cărora motivele sunt sau nu justificate, astfel încât aprecierea lor va fi exclusiv subiectivă.
    6. Se mai arată că sunt încălcate principiile constituţionale ale egalităţii în drepturi şi libertăţii economice, dat fiind faptul că în acest mod este încurajat abuzul titularilor de brevete care nu au efectuat ani la rând demersuri de menţinere a drepturilor pe care le deţin. Mai mult decât atât, se susţine că, în cauză, intenţia de abuz şi de a profita de pe urma activităţii economice realizate ca urmare a folosirii invenţiei apare ca fiind evidentă, cât timp reclamanţii nu au solicitat niciun moment încetarea folosirii invenţiei, ci doar daune materiale aferente folosirii.
    7. Se mai susţine că prevederile art. 35 din Legea nr. 64/1991 încalcă şi dreptul la un proces echitabil, prin nerespectarea exigenţelor constituţionale privind calitatea legii, stabilite de art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind invocate, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010. Se arată că ambiguitatea legislativă dă posibilitatea titularilor de brevete să revină după perioade îndelungate (decăderile fiind publicate uneori chiar şi la 10 ani de la intervenirea acestora) şi să blocheze orice activitate în legătură cu invenţiile căzute în domeniul public, prin revalidarea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 64/1991.
    8. Pentru aceleaşi motive, respectiv neîndeplinirea exigenţelor referitoare la claritatea legii, se susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie.
    9. De asemenea, se mai arată că, potrivit art. 5 bis alin. (1) cuprins în Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, astfel cum a fost revizuită şi modificată, termenul de graţie reglementat de ţările contractante în vederea plăţii taxelor aferente menţinerii drepturilor de proprietate industrială ar trebui să fie de minimum trei luni, prelungit cu cel puţin şase luni. Prin urmare, în opinia autoarei excepţiei, un termen de 6 luni până la un an de la data scadenţei taxelor de menţinere anuală a brevetelor de invenţie reprezintă un termen mai mult decât rezonabil în care OSIM să aibă obligaţia de a publica decăderea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, urmând astfel să se deruleze termenul în care titularul brevetului de invenţie să poată achita taxele de menţinere, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 64/1991.
    10. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, se arată că toate motivele care susţin neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 35 din acelaşi act normativ sunt pe deplin aplicabile, dată fiind strânsa legătură dintre aceste texte legale.
    11. În plus, se mai arată că instituţia decăderii presupune faptul că, odată ce aceasta a intervenit, drepturile conferite de art. 31 şi 32 din Legea nr. 64/1991 nu mai produc efecte. În acest context, excepţia introdusă prin art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 este discriminatorie întrucât, deşi o invenţie dată ar fi căzută în domeniul public, doar o anumită categorie de terţi ar putea să exercite acţiuni cu privire la invenţia decăzută, respectiv acte de folosinţă, potrivit art. 33 alin. (1) lit. f), pe când alţi terţi, care ar avea interesul de a exercita orice alte acţiuni dintre cele prevăzute de art. 31 al Legii nr. 64/1991, nu ar avea deschisă această cale.
    12. În acelaşi sens se mai arată că, în măsura în care sintagma „folosire a invenţiei de către terţi“, cuprinsă în dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, nu priveşte şi exercitarea celorlalte acte prevăzute de art. 31 din lege, se creează o discriminare vădită şi nejustificată între situaţia celui care desfăşoară actul de folosire a invenţiei şi situaţia celui care, în acelaşi interval de timp, respectiv între decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului, a desfăşurat/doreşte să desfăşoare una sau mai multe acte dintre cele prevăzute de art. 31 alin. (2) din lege, altele decât cel de „folosire“. Ca atare, se susţine că textul de lege criticat ar trebui să prevadă toate actele ce pot fi exercitate de terţi cu privire la invenţia în privinţa căreia a operat decăderea din drepturile conferite de brevet, iar nu doar simplul act de folosire. Prin urmare, se susţine că textul de lege criticat, având în vedere maniera deficitară în care este redactat, lasă fără efecte sancţiunea decăderii, fiind nejustificat ca, atât timp cât a operat decăderea cu privire la o invenţie, terţele persoane să poată exercita doar folosinţa cu privire la invenţie, de vreme ce aceasta este căzută în domeniul public.
    13. Tribunalul Harghita - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens consideră că textele de lege criticate îndeplinesc condiţiile de accesibilitate, claritate şi precizie, dat fiind faptul că noţiunile de „bună-credinţă“, „folosire“, „invenţie“, „revalidare“, „motive justificate“ nu ridică probleme de interpretare în practica judecătorească.
    14. Se mai apreciază că instituţia decăderii este reglementată de legiuitor de o manieră care să aducă o atingere minimă dreptului de proprietate al autorilor invenţiei, iar libertatea economică nu constituie un motiv care să poată justifica lipsirea autorului invenţiei de beneficiile dreptului de proprietate intelectuală, în favoarea unor terţe persoane care desfăşoară activităţi economice, libertatea economică implicând în orice stat de drept obligaţia de a se plăti pentru folosinţa unei invenţii ce aparţine unei alte persoane. De asemenea, nici excepţia introdusă prin art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 nu este discriminatorie prin faptul că o anumită categorie de terţi ar putea să exercite acţiuni cu privire la invenţia decăzută, iar alţii nu, opţiunea legiuitorului fiind pe deplin justificată chiar în cuprinsul Legii nr. 64/1991.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 19 august 2014, potrivit cărora:
    - Art. 33 alin. (1) lit. f):
    "(1) Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 31 şi 32:
    [...]
    f) folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei;"

    – Art. 35: „În cazul decăderii din drepturi a titularului de brevet prevăzute la art. 40 alin. (3), titularul poate cere la OSIM revalidarea brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii. În termen de 60 de zile de la înregistrare OSIM hotărăşte asupra cererii de revalidare, sub condiţia plăţii taxei legale. Menţiunea revalidării brevetului se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.“

    19. Dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 fac trimitere la art. 31 din acelaşi act normativ, care conferă titularului brevetului de invenţie un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată şi enumeră expres actele care nu pot fi efectuate de către terţi, fără consimţământul titularului, şi, respectiv, la art. 32 din Legea nr. 64/1991, referitor la protecţia conferită titularului de brevet, cu începere de la data publicării cererii de brevet. Prevederile art. 35 din Legea nr. 64/1991 fac trimitere la art. 40 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit căruia neplata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.
    20. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind stabilirea pedepselor în temeiul legii şi ale art. 45 - Libertatea economică.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, în esenţă, dat fiind faptul că legiuitorul nu a stabilit cu exactitate care sunt „motivele justificate“ la care se referă art. 35 din Legea nr. 64/1991, pentru care titularul poate solicita OSIM revalidarea brevetului, în cazul în care acesta este decăzut din drepturi pentru neplata taxelor anuale de menţinere în vigoare, precum şi un termen în care OSIM să publice decizia de decădere din drepturi a titularului de brevet. În opinia autoarei excepţiei, acest aspect prejudiciază terţii care, în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului, efectuează şi alte acte în legătură cu invenţia, în afara celor permise în mod expres în art. 33 din Legea nr. 64/1991.
    22. În legătură cu primul aspect al motivării excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine că procedurile efectuate de OSIM privind cererile de brevet de invenţie sunt supuse taxelor, iar pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie, anual, titularul datorează OSIM taxe de menţinere în vigoare a brevetului. Neplata taxei anuale pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie atrage, conform prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, decăderea titularului din drepturile conferite de brevet. Însă, „pentru motive justificate“, titularul poate solicita OSIM revalidarea brevetului, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii (art. 35 din Legea nr. 64/1991).
    23. Faţă de susţinerile autoarei excepţiei referitoare la lipsa detalierii prin lege a motivelor justificate pentru care se poate cere revalidarea brevetului, Curtea reţine că legiuitorul a lăsat la aprecierea examinatorului de stat în domeniul proprietăţii industriale [în sensul art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 547/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 18 iunie 2008] justeţea împrejurărilor care l-au împiedicat pe titularul de brevet să procedeze la plata taxelor anuale de menţinere în vigoare a brevetului. Este evidentă imposibilitatea enumerării exhaustive a unor asemenea împrejurări, iar o intervenţie a legiuitorului în acest sens ar fi echivalat cu o interpretare rigidă a scopului legii, acela de protecţie a titularului de brevet, lipsind autorităţile competente de posibilitatea de a evalua, în funcţie de ansamblul circumstanţelor cauzei, motivele justificate care au condus la neplata taxelor anuale.
    24. În acest sens, cu privire la principiul generalităţii legilor, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut, în legătură cu modul de reglementare a normelor, că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării.
    25. Curtea mai reţine că, în scopul protejării titularului de brevet, legiuitorul a prevăzut un termen adiţional de plată a taxei anuale, de 6 luni de la expirarea datei scadente [art. 61 alin. (1), (8) şi (9) din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991], iar în cazul în care titularul sau mandatarul autorizat nu a achitat taxa de menţinere în vigoare până la sfârşitul termenului de 6 luni de la data scadentă, însă plata a fost efectuată de către o altă persoană, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru menţinerea în vigoare a brevetului [art. 37 alin. (3) din Legea nr. 64/1991]. De asemenea, în acelaşi sens, al protecţiei conferite titularului de brevet, legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea plăţii anticipate a taxelor de menţinere în vigoare [art. 40 alin. (3) din Legea nr. 64/1991].
    26. În legătură cu cel de-al doilea aspect al motivării, referitor la lipsa instituirii unui termen în care OSIM să publice decizia de decădere din drepturi a titularului de brevet, Curtea reţine că decăderea din drepturi a titularului de brevet, pentru motivul neplăţii taxei anuale de menţinere în vigoare, produce efecte de la data înregistrării deciziei de decădere, pronunţate de OSIM, în Registrul naţional al brevetelor de invenţie. Publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a deciziei de decădere din drepturi a titularului brevetului este o consacrare a efectului general de opozabilitate cu privire la terţi, însă efectul specific al lipsirii de protecţie juridică a invenţiei, prin decăderea titularului din drepturile conferite de brevet, se produce de la data înregistrării deciziei de decădere pronunţate de OSIM în Registrul naţional al brevetelor de invenţie, potrivit art. 40 alin. (3) fraza a doua din Legea nr. 64/1991, potrivit căruia „(...) Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. (...)“ Aşadar, de la data pronunţării deciziei de decădere şi a înregistrării acesteia în Registrul naţional al brevetelor de invenţie invenţia aparţine domeniului public, este lipsită de protecţie juridică şi poate fi folosită de terţi potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din lege, fără a se putea reţine că s-a încălcat dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei.
    27. În aceste condiţii, Curtea reţine că lipsa reglementării unui termen în care OSIM să publice decăderea din drepturi a titularului de brevet nu impietează în mod obiectiv asupra drepturilor terţilor interesaţi de exploatarea invenţiei, iar în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului orice terţ poate folosi sau lua măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei.
    28. Autoarea excepţiei mai susţine şi faptul că lipsa publicării deciziei de decădere din drepturi a titularului brevetului de invenţie prejudiciază terţii care doresc să folosească invenţia în sensul efectuării şi a altor acte de exploatare, în afara celor enumerate, în mod limitativ, în art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Curtea reţine însă că premisa raţionamentului astfel dezvoltat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este una greşită, în condiţiile în care orice act de exploatare a invenţiei, în afara celor permise în mod expres de lege, excedează folosirii cu bună-credinţă a invenţiei. Cu alte cuvinte, raţionamentul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la premisa inversă, a folosirii cu rea-credinţă a unei invenţii, în afara cadrului legal stabilit.
    29. Curtea reţine că textele de lege criticate, ca şi întregul act normativ din care acestea fac parte recunosc şi apără drepturile decurgând din invenţii. În acest sens, legea consacră posibilitatea titularului brevetului de invenţie de a solicita OSIM revalidarea brevetului, pentru motive justificate şi cu plata, chiar retroactivă, a taxelor de menţinere în vigoare a brevetului, care se fac venit la bugetul OSIM - autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecţiei proprietăţii industriale. Potrivit art. 10 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 4 iunie 2020, cheltuielile de funcţionare ale OSIM se finanţează din veniturile proprii realizate.
    30. Pe de altă parte, Curtea mai reţine că terţul care, în acord cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, a folosit cu bună-credinţă invenţia sau a luat măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului beneficiază de un drept de posesiune ulterioară şi personală. Din considerente de echitate, terţul are posibilitatea să continue folosirea invenţiei în volumul existent/limita existentă la data publicării menţiunilor de revalidare şi chiar să transmită acest drept odată cu patrimoniul său ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei. Aşadar, dacă OSIM decide revalidarea brevetului, titularul de brevet redobândeşte dreptul subiectiv de proprietate industrială, cu efect retroactiv, însă fără opozabilitate faţă de cel care are dreptul de folosire personală ulterioară, instituit de dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Reglementarea posesiunii ulterioare este în favoarea terţilor, permiţând exploatarea unei invenţii, care, într-o anumită perioadă, s-a găsit în domeniul public, astfel încât nu se poate reţine că revalidarea unui brevet de invenţie aduce atingere accesului liber la o activitate economică al terţului care a folosit cu bună-credinţă invenţia, în limitele stabilite la art. 33 alin. (1) lit. f) din lege, în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului.
    31. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1.177 din 28 decembrie 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969, Curtea reţine că acest act internaţional nu instituie o obligaţie a statelor semnatare de a reglementa un termen de revalidare a brevetului. Dimpotrivă, art. 5 bis din Convenţie recomandă existenţa unui termen de graţie, de cel puţin 6 luni, care să fie acordat pentru plata taxelor prevăzute pentru menţinerea drepturilor de proprietate industrială, în scopul protejării titularilor acestor drepturi, fără a face referire la un termen de revalidare a brevetului.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Metabet CF - S.A. din Piteşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 8.903/95/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 144 din 16 martie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 144 din 16 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 144 din 16 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie