Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (2) şi ale art. 718 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Buligan şi Manolica Buligan în Dosarul nr. 52.457/301/2013* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 227D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.034D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Dumitru în Dosarul nr. 58.970/300/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.034D/2018 la Dosarul nr. 227D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate de autorii acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 2.252 din 15 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 52.457/301/2013*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (2) şi ale art. 718 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Marian Buligan şi Manolica Buligan într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei decizii civile prin care s-a dispus şi cu privire la cheltuielile de judecată. 8. Prin Decizia civilă nr. 93 din 1 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 58.970/300/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Marian Dumitru într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei decizii civile prin care s-a dispus şi cu privire la cheltuielile de judecată. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că nu sunt supuse apelului hotărârile date în ultimă instanţă cu privire la soluţia accesorie a cheltuielilor de judecată. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit un control judecătoresc asupra soluţiei date într-o cale de atac, printr-o hotărâre definitivă, asupra unei cereri accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată în respectiva cale de atac. În sens contrar nu ar exista un control judecătoresc asupra respectivei soluţii, fiind vorba de cheltuielile din căile de atac (cereri accesorii care au fost judecate doar în primă instanţă de către instanţa de control judiciar), nu şi din prima instanţă. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât interpretarea normelor de lege este atributul instanţelor de judecată, iar dreptul la un proces echitabil nu garantează existenţa unei căi de atac asupra oricărui aspect accesoriu rezolvat de ultima instanţă, pentru că ar însemna să se ajungă la un şir imprevizibil de lung de căi de atac. De asemenea, textele constituţionale invocate nu prevăd obligativitatea exercitării unui control judecătoresc asupra tuturor cererilor accesorii cu care este învestită o instanţă de control judiciar şi asupra cărora se pronunţă printr-o hotărâre definitivă. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi (2) şi ale art. 718 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 466 alin. (1) şi (2): "(1) Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.(2) Sunt supuse apelului şi hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât în primă instanţă.;" – Art. 718. - Căi de atac: "(1) Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun.(2) Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută. Dacă prin contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia va putea fi atacată numai cu apel, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător." 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, referitor la reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în jurisprudenţa sa a statuat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia accesului liber la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012, sau Decizia nr. 389 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 28 august 2020, paragraful 19). 17. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, din conţinutul cărora nu rezultă că sunt supuse apelului toate hotărârile judecătoreşti, ci doar cele date în primă instanţă, nu şi cele pronunţate în ultimă instanţă. Drept urmare, o hotărâre pronunţată în apel, cum este situaţia din prezenta cauză, nu mai poate fi supusă apelului, inclusiv sub aspectul cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată în faza procesuală a apelului, întrucât, potrivit art. 460 alin. (2) din Codul de procedură civilă, „Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală“. Prin urmare, partea care a pierdut procesul nu mai are posibilitatea de a contesta cuantumul cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cererii de apel. Aceasta este consecinţa logică a faptului că acest cuantum a fost discutat în cadrul acţiunii „principale“, respectiv prima cerere de apel. Dispoziţiile alin. (2) al art. 466 din Codul de procedură civilă se referă la situaţia în care o hotărâre pronunţată în primă instanţă conţine în dispozitiv menţiunea eronată că este pronunţată şi în ultimă instanţă, fiind o aplicare a principiului legalităţii căilor de atac, întrucât dreptul de a formula o cerere de apel este conferit de lege, şi nu de instanţa de judecată. 18. În ceea ce priveşte art. 718 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că reglementarea apelului drept singura cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate cu privire la contestaţia la executare (cu excepţiile prevăzute) nu reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie şi nici a folosirii căilor de atac, deoarece aceasta nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, competenţa şi căile de atac fiind stabilite exclusiv de legiuitor. 19. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie, dreptului la folosirea căilor de atac şi nici egalităţii în drepturi, aplicându-se în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normei. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Buligan şi Manolica Buligan în Dosarul nr. 52.457/301/2013* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de Marian Dumitru în Dosarul nr. 58.970/300/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi (2) şi ale art. 718 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
