Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 1.728/3/2016/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 190D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.073D/2018, nr. 1.519D/2018, nr. 2.031D/2018 şi nr. 2.043D/2018 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) şi ale art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Doană în Dosarul nr. 3.431/121/2017/a4 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, de Mihai Dumitru în Dosarul nr. 3.230/121/2015/a2 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Florin Petre în Dosarul nr. 13.089/94/2018^* al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi de Ion Prună în Dosarul nr. 34/32/2018/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă. 5. La apelul nominal răspunde personal domnul Ion Prună, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezentă solicită conexarea dosarelor menţionate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.073D/2018, nr. 1.519D/2018, nr. 2.031D/2018 şi nr. 2.043D/2018 la Dosarul nr. 190D/2018, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente care, înainte de a prezenta motivele de neconstituţionalitate, ridică o problemă de conflict juridic de natură constituţională între justiţiabil şi autoritatea judecătorească ce încalcă orice principiu fundamental garantat de Constituţie în soluţionarea litigiului de muncă. Arată că a fost nevoit să formuleze cereri de recuzare a judecătorilor care nu au vrut să se abţină, deşi existau motive întemeiate de incompatibilitate. Încă de la momentul demarării procesului, judecătorii s-au plasat în afara cadrului legal al respectării dreptului la un proces echitabil, fiind părtinitori cu unitatea angajatoare beneficiară directă a muncii prestate de angajat. 8. La solicitarea preşedintelui Curţii de a susţine motivele de neconstituţionalitate, autorul excepţiei prezent precizează că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la o salarizare corespunzătoare, precum şi dreptul de proprietate. Deşi soluţionarea cererilor privind conflictele de muncă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, instanţa judecătorească obligă justiţiabilul să achite această taxă pentru cererile de recuzare sau de strămutare formulate în cadrul litigiului, ceea ce, în opinia sa, reprezintă o înţelegere şi o aplicare greşită a legii. Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru. Art. 187 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă trebuie să excepteze expres litigiile de muncă şi asigurări sociale. În redactarea actuală, acest text permite judecătorului să fie abuziv atunci când justiţiabilul formulează o cerere care este pertinentă. Apreciază că art. 187 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă contravine art. 270 şi 275 din Codul muncii, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. Mai sesizează faptul că o serie de articole din Codul muncii sunt neconstituţionale. 9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată, referitor la declararea unui conflict juridic de natură constituţională, că partea nu poate sesiza Curtea Constituţională cu o asemenea cale de atac. În ceea ce priveşte pretinsele încălcări ale unor texte de lege, aceste susţineri nu pot constitui veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, eventual, apărări ce pot fi formulate în faţa instanţelor judecătoreşti. Cu privire la faptul că se invocă şi alte texte decât cele cu care a fost sesizată Curtea Constituţională, arată că şi această cerere este inadmisibilă. 10. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, Curtea pronunţându-se prin numeroase decizii asupra dispoziţiilor legale criticate, şi arată că nu există temei ca instanţa constituţională să îşi modifice jurisprudenţa în acest domeniu. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.728/3/2016/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Alexandru Firicel într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare prin care se solicită anularea amenzii judiciare pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, stabilită printr-o decizie civilă. 12. Prin Încheierea din 28 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.431/121/2017/a4, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi ale art. 190 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Mariana Doană într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 13. Prin Încheierea din 20 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.230/121/2015/a2, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi ale art. 190 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Mihai Dumitru într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 14. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.089/94/2018^*, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Florin Petre într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 15. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 34/32/2018/a1, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Ion Prună într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece lasă la aprecierea judecătorului să aplice amenzi după bunul său plac, fără niciun temei legal. Buna-credinţă procesuală nu este definită şi nici nu se instituie o regulă de formulare a cererii/apărărilor, decizia instanţei nu este motivată şi nu se comunică părţii sancţionate probele pe care aceasta îşi fondează decizia. Aşadar, dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Există diferenţe mari între minimul şi maximul cuantumului amenzilor fără a exista un criteriu de stabilire previzibil, posibil de analizat şi contestat, totul stând doar sub aspectul întâmplării şi al tratamentului discriminatoriu, subiectiv, fără posibilitatea de a exercita dreptul la apărare şi de control asupra cuantumului unor astfel de amenzi. Este lăsată la aprecierea judecătorului netemeinicia sau introducerea cu rea-credinţă a unei cereri. Nu poate fi aplicată o amendă fără a fi întrunite elementele de vinovăţie şi de daună. Soluţionarea cauzei trebuie să fie făcută de o instanţă imparţială şi independentă, care să judece pe bază de probe şi să nu creeze justiţiabilului o stare de temere că va fi amendat, nicio lege neputând îngrădi dreptul de a formula o cerere. Dreptul persoanei de a se adresa unei instanţe imparţiale echivalează cu libertatea de exprimare. În temeiul dispoziţiilor legale criticate judecătorul aplică în mod arbitrar o pedeapsă cu amendă celui care se adresează justiţiei, pentru ca acesta să nu mai apeleze la instanţele judecătoreşti, aducând astfel atingere egalităţii în faţa legii. 17. Referitor la dispoziţiile art. 190 din Codul de procedură civilă se critică faptul că sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate şi permit aplicarea subiectivă arbitrală, unilaterală, superficială, părtinitoare şi chiar abuzivă. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Judecătoria Buftea - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 20. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 190D/2018, precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat şi reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 469 din 27 iunie 2017, prin care a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu împiedică părţile interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Mai mult, potrivit art. 191 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii se poate formula o cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) şi ale art. 190 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b): "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice; b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;" – Art. 190: „Abaterea săvârşită, amenda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost formulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite.“. 24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 - Statul român, ale art. 2 - Suveranitatea, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 30 - Libertatea de exprimare, ale art. 31 - Dreptul la informaţie, ale art. 51 - Dreptul de petiţionare, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 - Instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 - Interzicerea discriminării, ale art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 - Limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, se mai invocă art. 1-10 şi art. 30 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art. 20 - Egalitatea în faţa legii din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 18 august 2017, paragrafele 18-23, Decizia nr. 813 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 26 martie 2019, paragrafele 12 şi 13, Decizia nr. 204 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 24 iulie 2019, paragrafele 28-34, sau Decizia nr. 358 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 5 octombrie 2020, paragrafele 18-24, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate şi a reţinut, în esenţă, că acestea prevăd posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale. Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime, părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanator, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă. În condiţiile în care dispoziţiile legale criticate se referă la introducerea cu „rea-credinţă“ a unei cereri vădit netemeinice, sintagma „vădit netemeinice“ sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul acesteia îl cunoaşte. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanţa îşi poate forma o convingere şi poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credinţă; or, textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situaţie să o şi sancţioneze. 26. Curtea a mai reţinut că executarea obligaţiilor şi exerciţiul drepturilor civile se întemeiază pe buna-credinţă, Codul civil, prin art. 11 şi 14, impunând oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi buna-credinţă în executarea şi exercitarea obligaţiilor şi drepturilor civile. Art. 14 alin. (2) din Codul civil consacră conceptul de „bună-credinţă“ ca o prezumţie legală relativă care valorează până la proba contrarie. În acelaşi sens este şi art. 12 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă potrivit scopului pentru care au fost reglementate şi cu respectarea drepturilor celorlalte părţi, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părţii pentru prejudiciile morale şi materiale cauzate şi, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare. 27. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile legale nu stabilesc criterii de gradualizare a amenzii, Curtea a reţinut că aprecierea exercitării abuzive a drepturilor procesuale revine instanţei de judecată care determină cazurile în care un participant la proces acţionează contrar bunei-credinţe, care trebuie să îmbrace forma bunei intenţii, a diligenţei şi a abţinerii de la producerea vreunui prejudiciu celorlalte părţi, în acord cu respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri care caracterizează relaţiile sociale. Aşadar, având în vedere că judecătorul este cel care conduce dezbaterile, urmărind respectarea egalităţii procesuale a participanţilor dintr-un litigiu, el va fi cel care, în funcţie de circumstanţele cauzei şi în caz de înfrângere a prezumţiei bunei-credinţe, va aprecia cu privire la vinovăţia părţii şi ordinea de drept încălcată şi va aplica amenda judiciară, dispunând de suficiente criterii de individualizare a acesteia, cum ar fi situaţiile şi limitele stabilite de lege sau conceptul bunei-credinţe, arătând, totodată, motivele care au condus la această măsură. Încheierea prin care instanţa obligă la plata amenzii sau despăgubirii este supusă controlului judecătoresc prin posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare în condiţiile art. 191 din Codul de procedură civilă, ocazie cu care, dacă se apreciază că măsura dispusă este prea energică, se va admite cererea şi se va reduce cuantumul amenzii sau al despăgubirii. 28. În ceea ce priveşte limitele amenzilor judiciare, Curtea a apreciat că legiuitorul a stabilit cuantumul acestora în conformitate cu mandatul său constituţional conferit de art. 126 din Constituţie în vederea asigurării unei bune administrări a justiţiei şi nu constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie. Judecătorul se încadrează în marja valorilor stabilite de legiuitor în funcţie de circumstanţele cauzei şi fapta care a condus la aplicarea unei asemenea măsuri. 29. Prin urmare, textele legale criticate nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane şi nici nu aduc atingere principiului unicităţii, egalităţii şi imparţialităţii justiţiei, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie. De asemenea, nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivităţii legii civile sau dreptului de acces la justiţie şi nu împiedică persoanele interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul civil. Totodată, textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept şi respectarea supremaţiei Constituţiei, celor privind tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului şi nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internaţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 30. În ceea ce priveşte invocarea art. 31 privind dreptul la informaţie, a art. 51 privind dreptul de petiţionare şi a art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Referitor la susţinerile orale ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea se referă la aspecte care vizează fondul cauzei, neputând fi calificate drept o cerere de soluţionare a unui conflict juridic de natură constituţională în sensul art. 146 lit. e) din Constituţie. De asemenea, invocarea direct în faţa Curţii şi a altor temeiuri constituţionale decât cele arătate la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti sau extinderea controlului de constituţionalitate asupra altor prevederi legale este inadmisibilă. Totodată, Curtea reţine că, prin considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a subliniat că excepţia de neconstituţionalitate prezintă o structură inerentă şi intrinsecă ce cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Prin urmare, controlul de constituţionalitate se realizează prin raportare la texte şi principii constituţionale, şi nu la alte texte legale. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 1.728/3/2016/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Mariana Doană în Dosarul nr. 3.431/121/2017/a4 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, de Mihai Dumitru în Dosarul nr. 3.230/121/2015/a2 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Florin Petre în Dosarul nr. 13.089/94/2018* al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi de Ion Prună în Dosarul nr. 34/32/2018/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) şi ale art. 190 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
