Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Megrom - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.124/30/2017 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 199D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.531D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Vâscu, preşedintele Asociaţiei „ProAdevăr“, în Dosarul nr. 237/84/2019 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.531D/2019 la Dosarul nr. 199D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie - asigurarea autorităţii de lucru judecat ce se coroborează cu regula de drept potrivit căreia lata sententia, judex desinit esse judex, adică misiunea judecătorului care a participat la judecarea cauzei după ce s-a pronunţat pe fondul acesteia s-a finalizat. Efectul juridic este unul de ordine publică, constând în desistarea instanţei judecătoreşti. Dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură adoptate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituţie. Menţionează jurisprudenţa Curţii, respectiv Decizia nr. 323 din 10 mai 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.124/30/2017, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Megrom - S.R.L. din Timişoara în cadrul soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă acţiunea având ca obiect anularea unui act. 8. Prin Încheierea din 21 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 237/84/2019, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Alexandru Vâscu, preşedintele Asociaţiei „ProAdevăr“, în cadrul soluţionării cererii de acordare a unor penalităţi în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care o hotărâre judecătorească, a cărei autoritate de lucru judecat sau obligativitate se invocă într-un litigiu pendinte, a fost pronunţată cu privire la un act administrativ fiscal în privinţa căruia organul fiscal de soluţionare a contestaţiei administrative a decis să emită o nouă decizie de soluţionare pe fond a contestaţiei, decizie care formează obiectul acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, raportat şi la prevederile art. 273 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, conform cărora decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate. 10. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât sunt redactate ambiguu şi neclar, iar prin aplicarea lor sunt încălcate dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare. 11. De asemenea, se solicită instanţei constituţionale să indice instanţa competentă să dispună cu referire la existenţa unei erori judiciare. 12. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Sălaj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele dosarelor, îl reprezintă dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 alin. (2) şi, respectiv, dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 430 alin. (1) şi (2): "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.;" – Art. 431: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă." 17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (2) privind forma de guvernământ a statului român şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 31 - Dreptul la informaţie, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate reglementează fără echivoc autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti, şi prevăd în mod expres că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, putându-se prevala de efectele lucrului judecat (negativ sau pozitiv) într-un litigiu subsecvent celui dintâi, la care se raportează chestiunea autorităţii lucrului judecat. 19. Aşadar, Curtea reţine că autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect important al hotărârii judecătoreşti, avându-şi raţiunea în asigurarea stabilităţii şi securităţii circuitului civil. Prin reglementarea autorităţii de lucru judecat se îngrădeşte posibilitatea repunerii ulterioare în discuţie a aspectelor soluţionate de o instanţă judecătorească, pentru a se evita pronunţarea unor soluţii contradictorii definitive cu privire la aceeaşi cerere, consecinţa fiind aceea a generării incertitudinii cu privire la raporturile juridice deja rezolvate de instanţele judecătoreşti. 20. Referitor la principiul securităţii/stabilităţii raporturilor juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, sau Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). 21. În jurisprudenţa sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 323 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 28 august 2018, paragraful 14, Curtea a reţinut că principiul potrivit căruia, după pronunţarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate nu numai că nu încalcă prevederile Constituţiei, ci, dimpotrivă, reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie, a asigurării autorităţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale părţilor, ca element fundamental al statului de drept. Principiul autorităţii lucrului judecat (res judicata) se coroborează cu regula că, odată pronunţată hotărârea definitivă, misiunea judecătorului care a participat la judecată se încheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care ţine de ordinea publică, pronunţarea hotărârii are şi efect de desistare a instanţei, iar judecătorul care s-a pronunţat nu poate reveni asupra părerii sale în respectiva cauză, cu menţiunea că părţilor le rămâne posibilitatea de a cere doar îndreptarea greşelilor materiale care s-ar strecura în hotărâre. 22. Distinct de aceste aspecte referitoare la autoritatea de lucru judecat, examinând criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea vizează, în esenţă, aspecte referitoare la soluţionarea cauzelor de către instanţele judecătoreşti şi nu motivează aspecte care să releve o posibilă contrarietate cu normele Legii fundamentale, ceea ce nu este suficient pentru declanşarea unui control de constituţionalitate. 23. Aşadar, pornind de la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate impuse prin prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea a subliniat, în considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepţia de neconstituţionalitate prezintă, în mod inerent şi intrinsec, o anumită structură, cuprinzând trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în ipoteza în care, deşi este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele trei elemente enumerate, totuşi motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat. În cauza de faţă, date fiind caracterul general al textelor pretins încălcate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate în raport cu acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia ridicată nu este o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. 24. Totodată, se observă că toate susţinerile reprezintă, în realitate, aspecte ce vizează interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate de către instanţa care soluţionează litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, îi revine instanţei judecătoreşti sarcina să stabilească întinderea şi efectele autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive anterioare, cu respectarea şi aplicarea dispoziţiilor procedurale care reglementează această instituţie juridică. Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea realizează un control de constituţionalitate, iar aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea textelor legale intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie. 25. Ţinând cont de aceste temeiuri legale şi constituţionale, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 26. În ceea ce priveşte solicitarea de a indica instanţa competentă să dispună cu referire la existenţa unei erori judiciare, potrivit art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, în prezent abrogată prin art. 168 alin. (5) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, lege care a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării, respectiv la 16 decembrie 2022, Curtea reţine că aceasta nu intră în competenţa sa care, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, are în vedere asigurarea controlului de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte stabilirea instanţei competente să judece anumite cereri. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi ale art. 431 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Megrom - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.124/30/2017 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Alexandru Vâscu, preşedintele Asociaţiei „Pro Adevăr“, în Dosarul nr. 237/84/2019 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
