Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 141 din 16 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale prin raportare la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, astfel cum au fost modificate prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 141 din 16 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale prin raportare la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, astfel cum au fost modificate prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 630 din 27 iunie 2022

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, excepţie ridicată de Gabriel Olteanu în Dosarul nr. 27.629/4/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 22.542/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Dragoş Constantin Târşia în Dosarul nr. 12.257/280/2018 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 92D/2019, nr. 882D/2019 şi nr. 1.227D/2019.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 decembrie 2021, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, şi a avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 92D/2019 şi nr. 882D/2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, a dispus, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor. La aceeaşi dată, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 ianuarie 2022. La această dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 27 ianuarie 2022 şi ulterior, pentru acelaşi motiv, pentru 23 februarie, 9 martie şi, respectiv, 16 martie 2022, dată când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    3. Prin Decizia civilă nr. 5.326 din 1 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 27.629/4/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gabriel Olteanu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018.
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 2.455 din 27 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 22.542/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gabriel Olteanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare privind modul de aplicare, în faza executării silite, a sancţiunilor contravenţionale reţinute în sarcina contestatorului.
    5. Prin Încheierea din 4 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.257/280/2018, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dragoş Constantin Târşia într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018, şi anume în anul 2017.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 constituie o veritabilă normă tranzitorie de aplicare a legii, care vine însă în contradicţie cu principiul egalităţii în faţa legii şi cu cel al aplicării legii contravenţionale mai favorabile. În acest context, arată că reglementarea cuprinsă în art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 203/2018, potrivit căreia se poate achita jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile, este o normă de drept contravenţional substanţial mai favorabilă care trebuie să se aplice în toate situaţiile în care amenda contravenţională nu a fost achitată sau executată silit până la data intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018. Aşadar, în măsura în care posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile constituie o normă de drept material mai favorabilă şi deci retroactivă, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul nu poate, prin dispoziţii tranzitorii, să înfrângă principiul constituţional al legii contravenţionale mai favorabile. Având în vedere faptul că amenzile aplicate nu mai pot fi contestate, autorii excepţiei fac referire la Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, prin care Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancţionează“ prevăzută în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia.
    7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    8. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţia legală care permite achitarea amenzii în termen de 15 zile nu reprezintă o dispoziţie de drept material, ci o dispoziţie de procedură, nefiind încălcat principiul legii contravenţionale mai favorabile. De asemenea, instanţa de judecată susţine că prin reglementarea criticată nu se instituie o situaţie discriminatorie prin edictarea normelor tranzitorii.
    9. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 25 iulie 2018. Din examinarea criticilor formulate de autorii excepţiei, Curtea constată că, în concret, aceştia îşi întemeiază argumentele de neconstituţionalitate ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 prin raportare la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, astfel cum au fost modificate prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018.
    14. Aşa fiind, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale prin raportare la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, astfel cum au fost modificate prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018, care au următorul cuprins normativ:
    - Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018: „Pentru procesele-verbale întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi, aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale se supun prevederilor legale în vigoare la momentul întocmirii actului de constatare.“;
    – Art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.“

    15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin normelor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind retroactivitatea legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curte reţine că dreptul contravenţional reprezintă ansamblu de norme juridice de drept public, având ca scop protecţia juridică a valorilor sociale reglementate de legislaţia contravenţională. Cea mai utilizată sancţiune contravenţională este sancţiunea amenzii care, deşi nu este o sancţiune specifică dreptului contravenţional, are cea mai mare incidenţă în această materie datorită compatibilităţii sale ridicate cu gravitatea redusă, de principiu, a faptelor contravenţionale, precum şi pentru satisfacerea, relativ previzibilă, a naturii ei represive şi preventive prin diminuarea patrimoniului contravenientului, care va înţelege ca pe viitor să nu mai nesocotească valorile sociale ocrotite de lege.
    17. Curtea subliniază faptul că norma juridică apără anumite valori sociale, precum şi relaţiile sociale generate de acestea, iar, în cazul încălcării lor, societatea, reprezentată de stat, este interesată să asigure restabilirea legalităţii. În dreptul contravenţional, interesul statului de a aplica sancţiuni în vederea restabilirii ordinii de drept coincide cu interesul persoanei, ca membru al societăţii, de a fi păstrată ordinea de drept. În conţinutul raportului juridic de drept contravenţional intră în principal dreptul statului de a aplica sancţiuni şi obligaţia autorului faptei de a suporta consecinţele faptei sale, adică aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale. Sancţiunea amenzii reprezintă sancţiunea contravenţională principală, de cele mai multe ori atingându-şi scopul preventiv şi represiv cu eficienţă mai mult sau mai puţin sporită.
    18. Referitor la natura juridică a amenzii contravenţionale, Curtea reţine că aceasta are caracter administrativ, limitele minime şi maxime ale amenzii contravenţionale fiind stabilite de art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar, potrivit art. 28 alin. (1) din ordonanţă, contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ. Desigur, aplicarea sancţiunii reprezintă doar prima etapă, ca urmare a constatării săvârşirii unei fapte contravenţionale, a doua etapă fiind reprezentată de un eventual proces în faţa instanţei de judecată, prin formularea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, ultima etapă constând în punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale.
    19. Aşa fiind, din perspectiva criticilor formulate de autorii excepţiei, Curtea reţine că, pentru a determina contravenientul să achite în mod grabnic sancţiunea pecuniară, legiuitorul a instituit o măsură de favoare prin reglementarea cuprinsă în art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care, în redactarea ei iniţială, prevedea că persoana sancţionată putea achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. Ulterior, ca urmare a modificării art. 28 alin. (1) prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018, termenul a devenit de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal.
    20. Astfel, ca urmare a modificării prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018 a normei de drept material cuprinse în art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în prezent, contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 stipulând, totodată, faptul că „De la data intrării în vigoare a prezentei legi, contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege şi în acele situaţii în care actul normativ de stabilire a contravenţiilor nu prevedea expres această posibilitate.“
    21. Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate îşi întemeiază criticile de neconstituţionalitate cu privire la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 tocmai prin prisma termenului de 15 zile în care contravenientul poate recurge la beneficiul acordat de legiuitor de a achita jumătate din minimul amenzii, astfel cum prevede noua reglementare cuprinsă în art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
    22. Referitor la natura juridică a termenului de 48 de ore, respectiv a celui de 15 zile, prevăzut de art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că acesta este un termen de decădere materială, concluzie care rezultă, de altfel, şi din literatura juridică de specialitate (a se vedea, cu titlu de exemplu, A.G. Dinescu, Legislaţia contravenţiilor. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, Editura Hamangiu 2016). Având în vedere faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, acest act normativ nu se completează cu prevederile Codului civil, ci cu cele ale Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz, dispoziţiile civile instituite în materie de decădere materială nu pot fi aplicabile în cazul termenului prevăzut de art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
    23. Din perspectiva Codului penal, cu care se completează Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că termenele materiale penale cunosc cauze de suspendare şi de întrerupere (a se vedea art. 155 şi art. 156 din Codul penal, care reglementează întreruperea şi suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale, sau art. 163 şi art. 164 din Codul penal, care reglementează întreruperea şi suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei), însă termenului de 48 de ore/15 zile, prevăzut de art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, acestea îi sunt aplicabile doar în cazurile de excepţie, expres prevăzute la art. 30 alin. (3) coroborat cu art. 13 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în situaţia constatării caracterului de infracţiune al contravenţiei şi invers. Totodată, chiar în ipoteza în care dispoziţiile Codului civil ar fi completat Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea învederează faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 2.548 alin. (1) din Codul civil, care reglementează regimul termenelor de decădere, acestea nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu cuprinde nicio reglementare în acest sens.
    24. De asemenea, Curtea învederează faptul că formularea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, nu produce efecte în ceea ce priveşte termenul în discuţie, în sensul întreruperii sau suspendării acestuia, având în vedere că nu există nicio prevedere legală expresă în acest sens. Dreptul de a achita jumătate din minimul special al amenzii într-un interval de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, potrivit art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, nu reprezintă o „sancţiune“ de natură a fi suspendată prin plângerea contravenţională, ci este un beneficiu acordat de legiuitor pentru care este necesară şi manifestarea de voinţă a contravenientului.
    25. Aşadar, Curtea constată că acest termen fiind unul de decădere materială, nu este susceptibil de întreruperi sau suspendări, astfel încât, din dinamica legislativă în materie contravenţională, Curtea reţine că, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 203/2018, şi anume data de 24 august 2018, o persoană amendată contravenţional beneficiază de un interval de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal în care are posibilitatea de a achita jumătate din minimul prevăzut de actul normativ sau, după expirarea termenului legal, acesta achitând integral amenda. De asemenea, în situaţia în care persoana amendată/ sancţionată optează să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, sunt incidente două ipoteze, şi anume, pe de o parte, în cazul admiterii acesteia, persoana care a formulat plângerea va fi exonerată de plata amenzii şi, pe de altă parte, în cazul respingerii plângerii, contravenientul va plăti, în condiţiile legii, amenda prevăzută în procesul-verbal de contravenţie, acesta neputând fi repus în termenul de a mai putea beneficia de plata a jumătate din minimul amenzii.
    26. În acest sens, având în vedere cadrul procesual în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea apreciază ca fiind relevantă situaţia de fapt din cauzele deduse judecăţii. Astfel, în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele Curţii Constituţionale nr. 92D/2019 şi nr. 882D/2019, Curtea constată că prin Sentinţa civilă nr. 4.546 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 27.629/4/2017, a fost admisă cererea formulată de Direcţia Generală de Impozite şi taxe Locale Sector 4, prin care s-a dispus înlocuirea amenzilor contravenţionale aplicate intimatului prin 10 procese-verbale de contravenţie, datând din anii 2004, 2005, 2008, 2009, 2012, 2013, 2015 şi 2017, cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată de 300 de ore, în temeiul art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Această diligenţă a Direcţiei Generale de Impozite şi taxe Locale Sector 4 a rezultat din imposibilitatea executării silite a intimatului, care nu avea bunuri care să poată fi executate sau venituri urmăribile. Împotriva Sentinţei civile nr. 4.546 din 11 aprilie 2018 contravenientul a declarat apel, înregistrat la Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, apreciind ca fiind excesiv cuantumul orelor stabilite a fi prestate în folosul comunităţii, solicitând, totodată, instanţei de judecată să i se acorde un interval de timp în care să poată acoperi plata acestor amenzi şi, astfel, de a fi exonerat de obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii. Prin Decizia civilă nr. 5.326 din 1 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul formulat cu privire la incidenţa în speţă a art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018, ca lege contravenţională mai favorabilă, cu precizarea că acesta nu se mai găseşte în faza de executare a proceselor-verbale şi nici măcar în faza de executare silită a amenzilor aplicate. Ulterior, contravenientul a formulat contestaţie la executare, introdusă la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţă care, prin Sentinţa civilă nr. 2.455 din 27 februarie 2019, a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorului. Instanţa a reţinut caracterul obligatoriu, cu autoritate de lucru judecat, al considerentelor Deciziei civile nr. 5.326 din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, subliniind, totodată, că autorul contestaţiei nu poate beneficia de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum au fost modificate prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018. Împotriva Sentinţei civile nr. 2.455 din 27 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, contestatorul a formulat apel, care a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 3.179 din 18 octombrie 2019.
    27. De asemenea, în ceea ce priveşte situaţia de fapt din Dosarul nr. 1.227D/2019, Curtea constată că autorul excepţiei din acest dosar a formulat plângere împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei din anul 2017, încheiat deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş - Serviciul Rutier, motivând că aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu corespund realităţii, solicitând, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul. Prin Sentinţa nr. 291 din 5 decembrie 2019, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a respins, ca nefondată, plângerea contravenţională formulată, iar împotriva acestei sentinţe petentul a formulat apel, care a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Argeş - Secţia civilă prin Decizia nr. 2.237 din 6 octombrie 2020, rămasă definitivă.
    28. În contextul celor mai sus menţionate, având în vedere şi circumstanţele concrete ale cauzelor deduse judecăţii, Curtea constată că autorii excepţiei nu se mai află în ipoteza reglementată de art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, întrucât termenul prevăzut de aceste dispoziţii legale are natura juridică a unui termen de decădere materială, astfel încât aceştia nu se mai pot prevala de beneficiul termenului care facilitează plata a jumătate din minimul amenzii aplicate, indiferent că acesta era de 48 de ore sau cel actual de 15 zile.
    29. De altfel, în ceea ce priveşte condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aceasta nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19). Or, având în vedere situaţia de fapt şi de drept a autorilor excepţiei, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar produce nicio consecinţă în ceea ce priveşte remedierea situaţiei acestora, iar examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract.
    30. În consecinţă, din perspectiva criticilor formulate, precum şi a situaţiei de fapt din speţă, Curtea constată că, pentru argumentele mai sus prezentate, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale prin raportare la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, astfel cum au fost modificate prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018, excepţie ridicată de Gabriel Olteanu în Dosarul nr. 27.629/4/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 22.542/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Dragoş Constantin Târşia în Dosarul nr. 12.257/280/2018 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 141 din 16 martie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"