Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti în Dosarul nr. 32.249/3/2010/a2 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.736D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia este, în fapt, nemulţumit de sfera de cuprindere a textului criticat, respectiv a persoanelor reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 32.249/3/2010/a2, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a inclus fundaţiile şi asociaţiile în sfera debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă cărora li se aplică legea insolvenţei, respectiv Legea nr. 85/2006. Or, astfel cum este situaţia din speţa de faţă, acestea au fost înfiinţate în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ ce prevedea modalităţi specifice de încetare a asociaţiilor şi fundaţiilor, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, în vigoare la acea dată, neprevăzând o asemenea posibilitate. Astfel, legiuitorul a intervenit în relaţiile contractuale dintre terţe persoane, încălcând principiul securităţii juridice şi al încrederii legitime, care impune claritate, previzibilitate, predictibilitate, unitate şi coerenţă legislativă. În acest context, se are în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la calitatea legii. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate îndeplinind cerinţele prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, astfel cum acestea reies din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: "(1) Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (2) lit. c) şi d): [...] 6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice." 11. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.“, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind principiul securităţii raporturilor juridice, prin prisma calităţii legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică prevederile legale din perspectiva pretinsei încălcări a principiului securităţii juridice, ca urmare a evoluţiei legislative a normelor care circumscriu obiectul de reglementare a procedurii insolvenţei şi sfera de aplicare a acestor proceduri, context în care apreciază că acestea sunt lipsite de claritate, previzibilitate, unitate şi coerenţă legislativă. 14. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 85/2006, din care fac parte şi dispoziţiile criticate în prezenta cauză, procedura generală prevăzută de această lege se aplică, cu anumite excepţii, următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă: societăţilor [comerciale], societăţilor cooperative, organizaţiilor cooperatiste, societăţilor agricole, grupurilor de interes economic şi oricăror altor persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. În acest context, Curtea observă că soluţia legislativă cu privire la aplicarea procedurilor de insolvenţă „oricăror altor persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice“ este preluată identic din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004 (care a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006), astfel că nu se poate reţine susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate că reglementarea anterioară nu conţinea posibilitatea aplicării procedurilor de insolvenţă oricăror altor persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. 15. Curtea reţine că persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, iar, în virtutea art. 35 alin. (1) din această ordonanţă, două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în federaţie. Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial. Asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit acestui act normativ sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. 16. Totodată, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile pot înfiinţa societăţi. Dividendele obţinute de asociaţii, fundaţii şi federaţii din activităţile acestor societăţi, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăţi, se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei. De asemenea, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile pot desfăşura orice alte activităţi economice directe dacă acestea au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice (art. 47 şi art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000). 17. Regimul juridic al asociaţiilor, al fundaţiilor şi al federaţiilor este reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 şi, potrivit aceleiaşi ordonanţe, modalitatea de încetare a funcţionării/existenţei acestor asociaţii, fundaţii şi federaţii se realizează prin dizolvare şi lichidare. Astfel, (i) asociaţiile şi federaţiile se dizolvă: de drept; prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz; prin hotărârea adunării generale; (ii) fundaţiile se dizolvă: de drept; prin hotărârea judecătoriei. Asociaţia se dizolvă de drept prin: împlinirea duratei pentru care a fost constituită; realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop; imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie; reducerea numărului de asociaţi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni. Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate: când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice; când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit; când asociaţia a devenit insolvabilă (capitolul IX: Dizolvarea şi lichidarea, secţiunea 1 - Dizolvarea, art. 54-art. 60 şi secţiunea a 2-a - Lichidarea, art. 61 - art. 72). 18. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că, astfel cum s-a precizat mai sus, în virtutea art. 47 şi art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, pot exista persoane juridice de drept privat care, deşi declară un scop general, colectiv sau personal nepatrimonial, totuşi desfăşoară şi activităţi economice şi îşi pot înfiinţa societăţi. Pentru aceste persoane regimul juridic de drept comun al asociaţiilor şi fundaţiilor nu permite o acoperire a debitelor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit că şi acestea pot fi supuse procedurii insolvenţei, în măsura în care desfăşoară activităţi economice. Ca atare, în acest context este aplicabilă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care este lege specială în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 ce constituie cadrul legislativ comun în materie de asociaţii, fundaţii şi federaţii. 19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudenţială cu privire la acest articol, constată că acesta cuprinde anumite exigenţe ce ţin de principiul legalităţii, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea şi accesibilitatea legii), de principiul securităţii juridice care consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, chiar prin respectarea neretroactivităţii legii, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (cu privire la principiul securităţii juridice, a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018). 20. Referitor la principiul securităţii juridice, Curtea observă că prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, instanţa de contencios constituţional a statuat că, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social şi cele ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Referitor la acelaşi principiu, instanţa de la Strasbourg a reţinut că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). 21. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului securităţii juridice, prin prisma clarităţii, previzibilităţii şi accesibilităţii normei, Curtea constată că textul criticat întruneşte condiţiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, întrucât este adus la cunoştinţă publică, fiind publicat în Monitorul Oficial al României, este cuprins într-un act normativ de nivelul legii, fiind chiar o lege, precizează în clar faptul că procedurile de insolvenţă reglementate de Legea nr. 85/2006 se aplică şi persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice în plus faţă de cele menţionate în mod concret în cuprinsul aceluiaşi articol, ceea ce este în concordanţă şi cu principiul generalităţii legilor, potrivit căruia conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Astfel, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că, drept consecinţă logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică şi nu încape îndoială că instanţele interne sunt cele mai în măsură să examineze şi să interpreteze legislaţia naţională. 22. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind principiul securităţii raporturilor juridice, prin prisma calităţii legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti în Dosarul nr. 32.249/3/2010/a2 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
