Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Excepţia a fost ridicată de Ionel Zamfira în Dosarul nr. 1.265/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.939D/2021. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipseşte partea Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că atunci când a apărut Legea nr. 55/2020, ministrul sănătăţii a afirmat că în România nu există epidemie şi nimeni nu l-a contrazis până în prezent. Pentru ca restrângerea unor drepturi sau libertăţi să se poată realiza potrivit art. 53 din Constituţie, trebuie ca aceste măsuri să se dispună prin lege şi să fie necesare. Or, potrivit celor afirmate de ministrul sănătăţii, Legea nr. 55/2020 nu este necesară. Referitor la art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, arată că printr-o ordonanţă de urgenţă nu pot fi restrânse drepturi sau libertăţi cetăţeneşti. 4. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată şi solicită păstrarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 28 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.265/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Excepţia a fost ridicată de Ionel Zamfira într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care a fost sancţionat, în temeiul art. 65 lit. h) şi al art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, pentru că nu a purtat masca de protecţie în spaţiul public. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, iar modificarea acestor dispoziţii de lege prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 este contrară prevederilor art. 53 din Constituţie, precum şi celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 157 din 13 mai 2020, potrivit cărora limitarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale pe timpul stării de alertă nu se poate realiza decât prin lege ca act formal adoptat de Parlament, iar nu şi prin ordonanţa de urgenţă emisă de legiuitorul delegat. 7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât stabilirea contravenţiei prin sistemul normei de trimitere constituie o tehnică legislativă frecventă şi, în unele cazuri, necesară, care nu contravine principiilor constituţionale. De asemenea, arată că drepturile şi libertăţile fundamentale nu pot fi absolutizate, motiv pentru care se pot institui prin lege îngrădiri ale acestora, cu condiţia ca o astfel de îngrădire să fie justificată de un scop legitim şi să fie proporţională cu scopul urmărit. Or, măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie este o normă de sănătate publică, care a fost luată cu scopul prevenirii răspândirii virusului SARS-CoV-2, fiind proporţională cu scopul urmărit. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 6 noiembrie 2020. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, respectiv neconstituţionalitatea modului în care acest articol modifică dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Prin urmare, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, care au următoarea redactare: "Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 13, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;"" 12. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege contravin art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în redactarea iniţială, art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 instituia „obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă“. Ulterior, având în vedere evoluţia pandemiei de COVID-19 şi necesitatea extinderii măsurilor care să prevină răspândirea virusului SARSCoV-2, art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, eliminându-se precizarea referitoare la spaţiile publice închise, efectul fiind acela al extinderii obligaţiei purtării măştii de protecţie în toate spaţiile, închise şi deschise. 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie constituţionalitatea modificării de către Guvern, pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, a dispoziţiilor legale prin care susţine că se restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. 15. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că întreaga critică a autorului excepţiei pleacă de la premisa că obligaţia de a purta masca de protecţie constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, astfel că reglementarea acestei obligaţii trebuie să se subordoneze condiţiilor art. 53 din Constituţie. Autorul excepţiei nu precizează însă exerciţiul căror drepturi fundamentale este încălcat şi nici modalitatea în care o astfel de restrângere are loc. 16. Aşa cum Curtea Constituţională a statuat în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, structura unei excepţii de neconstituţionalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate. Însă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). 17. Având în vedere aceste repere jurisprudenţiale, Curtea constată că, deşi autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate invocă art. 53 din Constituţie, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare acestor prevederi constituţionale, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte cerinţele referitoare la motivare, afirmaţia că sunt încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale având un caracter general şi fiind neargumentată. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, excepţie ridicată de Ionel Zamfira în Dosarul nr. 1.265/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
