Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 14 din 16 septembrie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 14 din 16 septembrie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1040 din 16 octombrie 2024
Comenteaza legea
    Dosar nr. 1.174/1/2024

┌────────────┬─────────────────────────┐
│            │- preşedintele Înaltei   │
│Corina-Alina│Curţi de Casaţie şi      │
│Corbu       │Justiţie - preşedintele  │
│            │completului              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele delegat al│
│            │Secţiei a II-a civile    │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen Elena│- preşedintele Secţiei I │
│Popoiag     │civile                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena-Diana │- preşedintele Secţiei de│
│Tămagă      │contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Eleni       │- preşedintele Secţiei   │
│Cristina    │penale                   │
│Marcu       │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Iulia       │- judecător la Secţia a  │
│Manuela     │II-a civilă              │
│Cîrnu       │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Roxana Popa │- judecător la Secţia a  │
│            │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Minodora    │- judecător la Secţia a  │
│Condoiu     │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Cosmin Horia│- judecător la Secţia a  │
│Mihăianu    │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Valentina   │- judecător la Secţia a  │
│Vrabie      │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│George      │- judecător la Secţia a  │
│Bogdan      │II-a civilă              │
│Florescu    │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Petronela   │- judecător la Secţia a  │
│Iulia Niţu  │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Diana Manole│- judecător la Secţia a  │
│            │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen      │- judecător la Secţia a  │
│Sandu-Necula│II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adina Oana  │- judecător la Secţia a  │
│Surdu       │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ştefan Ioan │- judecător la Secţia a  │
│Lucaciuc    │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Simona Maria│- judecător la Secţia a  │
│Zarafiu     │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mihaela     │- judecător la Secţia a  │
│Mîneran     │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marcela     │- judecător la Secţia a  │
│Marta Iacob │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Irina       │- judecător la Secţia I  │
│Alexandra   │civilă                   │
│Boldea      │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mihaela     │- judecător la Secţia I  │
│Glodeanu    │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│            │- judecător la Secţia de │
│Maria Hrudei│contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Veronica    │- judecător la Secţia de │
│Dumitrache  │contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lavinia     │- judecător la Secţia    │
│Valeria     │penală                   │
│Lefterache  │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lia Savonea │- judecător la Secţia    │
│            │penală                   │
└────────────┴─────────────────────────┘


    1. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii este legal constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportat la art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.
    4. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef al Secţiei judiciare Antonia Eleonora Constantin.
    5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu privire la următoarea problemă de drept: „în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, ori aceasta subzistă şi ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar“.
    6. Magistratul-asistent a învederat că la dosarul cauzei s-au depus raportul întocmit, punctul de vedere din partea Ministerului Public şi opinii ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, Universităţii din Bucureşti, Universităţii de Drept din Timişoara şi ale Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.
    7. Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general.
    8. Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea ce priveşte problema de drept sesizată, arătând că, în interpretarea şi aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii şi de stabilire a onorariului practicianului în insolvenţă poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar, aceasta fiind şi interpretarea Curţii Constituţionale.
    9. Art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 instituie o ipoteză particulară de aplicare a regulii majorităţii calificate în ceea ce priveşte desemnarea/confirmarea practicianului în insolvenţă, astfel cum această regulă este indicată în alin. (2) al aceluiaşi articol, iar singura derogare de la prevederile alin. (2) este dată de posibilitatea creditorului majoritar de a-şi exercita prerogativa prevăzută de lege, fără concursul celorlalţi creditori.
    10. Totodată, s-a arătat că şi din analiza comparativă şi teleologică reiese că prima adunare a creditorilor, legal convocată, pe a cărei ordine de zi este înscrisă desemnarea/confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, constituie momentullimită până la sau la care creditorul majoritar poate exercita prerogativa prevăzută de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, de a desemna unilateral administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar sau de a confirma practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii şi de stabilire a onorariului practicianului în insolvenţă.
    11. Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele:
    I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii
    12. Articolul 514 din Codul de procedură civilă prevede astfel:
    "Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al
    Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti."


    II. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    13. Sesizarea s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, ataşându-se documentaţia constituită în legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii.

    III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării
    14. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 85/2014:
    "Art. 57 (...)
(2) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.
(3) Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul."


    IV. Orientările jurisprudenţiale divergente
    15. Într-o primă opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de a confirma/de a desemna un administrator sau lichidator judiciar poate fi exercitată doar până la data primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, indiferent dacă adunarea creditorilor a confirmat/a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 se referă foarte clar la „prima şedinţă a adunării creditorilor“ şi, drept urmare, prin această sintagmă, intenţia legiuitorului a fost de a fixa un termen procedural absolut, care atrage sancţiunea decăderii în caz de nerespectare.
    16. În sprijinul acestei opinii s-a arătat că art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prevedea că „la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia“. În noua reglementare, legiuitorul a renunţat la sintagma „ulterior“, limitând momentul în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Scopul acestei modificări îl constituie tocmai împrejurarea că termenele sunt prevăzute clar şi au ca scop transparentizarea şi accelerarea procedurii insolvenţei.
    17. Prima şedinţă a adunării creditorilor [care este convocată în mod obişnuit de administratorul judiciar provizoriu, desemnat de judecătorul-sindic conform art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014] trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.
    18. Este adevărat că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se referă în mod expres la prima şedinţă a adunării creditorilor, însă această împrejurare trebuie analizată în strânsă legătură cu obligaţia ca prima şedinţă să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Prin urmare, „prima şedinţă“ nu poate fi decât prima şedinţă legal convocată, ce respectă această condiţie obligatorie prevăzută de lege.
    19. Dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit.
    20. Au fost avute în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 540 din 10 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, din perspectiva termenului în interiorul căruia creditorul majoritar poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu. În acest sens s-a reţinut că, astfel cum reiese din paragraful 22 din decizia anterior menţionată, chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori confirmarea acestuia, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că şi acesta îşi va exercita această posibilitate tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor.
    21. Drept urmare, ţinând seama de cele statuate prin decizia anterior precizată, conform acestei orientări jurisprudenţiale, creditorul majoritar trebuie să îşi exercite posibilitatea de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, iar nu ulterior.
    22. În acelaşi sens au fost invocate şi considerentele de la pct. 14 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 640/2022, prin care s-a reţinut că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar.
    23. Este adevărat că la pct. 15 din decizia anterior menţionată se arată că s-ar putea desfăşura mai multe adunări ale creditorilor, fără să se decidă confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, însă se consideră că aceasta este o inadvertenţă care apare pentru aceleaşi motive ca cele expuse mai sus, respectiv modificarea legislativă intervenită, prin eliminarea sintagmei „ulterior“.
    24. În accepţiunea acestei prime orientări jurisprudenţiale, din interpretarea sistematică a textelor rezultă că alin. (2) şi (3) ale art. 57 din Legea nr. 85/2014 au în vedere administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, în vreme ce alin. (4) al articolului menţionat, care succedă acestora în ordine logică, se referă la un moment ulterior, respectiv la administratorul/lichidatorul judiciar definitiv.
    25. S-a mai arătat că din aceeaşi interpretare sistematică rezultă că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu instituie o derogare de la regula înlocuirii motivate a administratorului/lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic, ci este o regulă în oglindă faţă de alin. (2) al aceluiaşi articol - consecinţă logică a regulii majorităţii, care rămâne respectată în ambele alineate, ce conferă creditorului majoritar aceleaşi drepturi ca şi adunării creditorilor, dar nu mai mult decât acesteia, adică desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu.
    26. Adunarea creditorilor poate, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot [art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014], să sesizeze judecătorul-sindic în vederea înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, iar judecătorul va decide în acest sens numai dacă există motive temeinice.
    27. Dacă totuşi creditorul majoritar numeşte un alt administrator/lichidator judiciar, ulterior adunării creditorilor, iar decizia sa nu este contestată la judecătorul-sindic, potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, s-a considerat că o astfel de hotărâre, adoptată fără o atribuţie legală în acest sens de către creditorul majoritar, nu îl poate ţine pe judecătorul-sindic, acesta nefiind obligat să îl numească pe noul administrator judiciar/lichidator. Dacă este sesizat cu această chestiune, judecătorul-sindic poate cel mult să pună în discuţie calificarea acestei hotărâri a creditorului majoritar, în sensul înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar.
    28. În schimb, s-a subliniat că, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit. Ulterior acestui moment, nu se poate dispune decât înlocuirea, în condiţiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014.
    29. În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătoreşti:
    - Sentinţa civilă nr. 5.952 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 7.294/3/2018/a3;
    – Sentinţa civilă nr. 471 din 24 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.250/105/2022/a5;
    – Decizia civilă nr. 71 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 5.171/118/2022/a1;
    – Sentinţa civilă nr. 565/F din 18 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 4.584/97/2015/a1;
    – Decizia civilă nr. 389 din 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2.965/40/2016/a3.

    30. Într-o a doua opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, şi că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu impune ca reper temporal maxim prima şedinţă a adunării creditorilor. S-a apreciat că esenţial este ca desemnarea să se refere la administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, până la momentul când acesta a fost confirmat de adunarea creditorilor, considerându-se că nu intervine o decădere a creditorului majoritar din dreptul de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar în locul celui provizoriu, numit de judecătorul-sindic.
    31. Cu privire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 540/2022, s-a susţinut că aceasta este o decizie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, şi nu de admitere a acesteia. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în sensul respingerii, prin Decizia nr. 663/2021. Deşi în cuprinsul considerentelor de la pct. 22 se face vorbire despre faptul că, în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, Curtea Constituţională a apreciat că, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că acesta îşi va exercita posibilitatea (de înlocuire) tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor. Cu toate acestea, la considerentele de la pct. 18 s-a arătat că „desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii are caracter provizoriu, deoarece în prima şedinţă a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor pot alege un alt administrator judiciar“.
    32. Prin soluţiile de speţă care susţin această orientare jurisprudenţială s-a făcut trimitere şi la pct. 19 din aceeaşi decizie, în care Curtea Constituţională a statuat că: „chiar dacă s-au desfăşurat mai multe adunări ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea unui alt lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a se substitui voinţei creditorilor şi a decide în locul acestora“.
    33. Din analiza acestor considerente s-a apreciat că însăşi Curtea Constituţională recunoaşte posibilitatea existenţei mai multor adunări ale creditorilor, în care să fie discutată chestiunea confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar. Or, posibilitatea existenţei mai multor şedinţe ale adunării creditorilor intră în contradicţie cu considerentele aceleiaşi instanţe care, la pct. 15 din Decizia nr. 663/2021, face vorbire de posibilitatea confirmării tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ar interveni în situaţia în care creditorii nu se pronunţă în şedinţă cu privire la alegerea unui administrator/lichidator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului/lichidatorului judiciar. Aceleaşi considerente se regăsesc la pct. 16 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 540/2022.
    34. S-a reţinut că, dacă se ia în calcul confirmarea tacită, deşi creditorul majoritar nu a exprimat niciun punct de vedere în prima şedinţă a adunării creditorilor, nu se mai poate vorbi despre faptul că administratorul/lichidatorul judiciar poate fi confirmat sau desemnat, conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, în prima şedinţă sau în cele ulterioare.
    35. De asemenea, ipoteza confirmării tacite în situaţia neîntrunirii valabile a adunării creditorilor vine în contradicţie flagrantă cu art. 49 din Legea nr. 85/2014, care prevede expres că „(...) şedinţele adunării creditorilor au loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot“.
    36. În ceea ce priveşte intervenirea tacitei confirmări a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, în condiţiile în care dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie condiţia specială de cvorum şi vot pentru confirmarea sau desemnarea unui nou administrator/lichidator judiciar - mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, s-a susţinut că nu s-ar putea reţine existenţa unei astfel de confirmări tacite nici în situaţia în care în cadrul primei adunări ar fi fost prezenţi creditori însumând majoritatea specială instituită, aceştia manifestând însă pasivitate în privinţa confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar, şi nici în situaţia în care s-a constatat nelegala întrunire a adunării creditorilor.
    37. S-a argumentat că, prin parcurgerea întregului text al alin. (2) din art. 57 din Legea nr. 85/2014, se constată că legea introduce o cerinţă specială de majoritate pentru adoptarea de către creditori a hotărârii cu privire la acest punct de pe ordinea de zi, în sensul că impune un cvorum special şi o majoritate specială, de peste 50% din totalul creanţelor înscrise la masa credală, şi pentru confirmarea administratorului/lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, dar şi pentru desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
    38. În practică pot apărea situaţii în care creditorii nu reuşesc să întrunească acest procent necesar pentru tranşarea problemei şi, astfel, se păstrează administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu dincolo de momentul primei adunări, respectiv până la întrunirea acestui procent într-o şedinţă ulterioară, cu problematica în speţă trecută pe ordinea de zi.
    39. Astfel, dacă în prima şedinţă a adunării creditorilor, legal convocată, nu s-a desemnat un administrator/lichidator judiciar definitiv în locul celui provizoriu, procedura insolvenţei va continua cu administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, care îşi va păstra această poziţie până la sfârşitul procedurii, în lipsa înlocuirii sale conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, fără a exista posibilitatea „confirmării tacite“. Aceasta deoarece confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu înseamnă că acesta devine definitiv şi nu mai poate fi înlocuit de creditorul majoritar conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, ci poate fi înlocuit doar pentru motive temeinice, în condiţiile art. 57 alin. (4) din acelaşi act normativ.
    40. În schimb, lipsa confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau lipsa înlocuirii acestuia de către adunarea creditorilor în prima şedinţă având această ordine de zi conduce la posibilitatea creditorului majoritar de a confirma sau de a înlocui administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu şi după momentul primei adunări a creditorilor.
    41. S-a argumentat că, spre deosebire de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, ce face vorbire despre posibilitatea creditorilor care deţin mai mult de 50% de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, în prima şedinţă a adunării creditorilor, alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 prevede că: „creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul“, fără să stabilească un moment temporal.
    42. În concluzie, în viziunea acestei orientări jurisprudenţiale, dacă în prima şedinţă a adunării creditorilor nu s-a luat nicio hotărâre privind confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, creditorul majoritar poate decide desemnarea unui alt practician în insolvenţă, atâta vreme cât nu a fost desemnat un administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, chiar dacă manifestarea sa de voinţă este făcută ulterior primei şedinţe a adunării creditorilor.
    43. Pe de altă parte, în lipsa unei contestaţii formulate de creditori împotriva deciziei de desemnare a noului administrator/lichidator judiciar, judecătorul-sindic va numi administratorul/lichidatorul judiciar desemnat, fără a putea să analizeze, din oficiu, eventuale motive de nelegalitate ale respectivei decizii adoptate de creditorul majoritar - argumente între care se regăseşte, în mod evident, şi cel vizând eventuala desemnare realizată ulterior momentului ţinerii primei adunări a creditorilor, doar aceştia din urmă putând invoca astfel de vicii, nu şi judecătorul-sindic.
    44. Consecinţa necontestării de către creditori a deciziei adoptate de creditorul majoritar în condiţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este prevăzută de legiuitor în alin. (7) al aceluiaşi articol, care prevede că, dacă în termenul stabilit la alin. (6), decizia creditorului ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, dacă acesta îndeplineşte condiţiile cerute de lege, dispunând, totodată, încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin încheierea sau, după caz, sentinţa de deschidere a procedurii.
    45. Astfel, sintagma prevăzută în cuprinsul alin. (7) - dacă acesta (noul administrator/lichidator judiciar) îndeplineşte condiţiile cerute de lege - are în vedere condiţiile extrinseci procedurii, ce vizează exclusiv îndeplinirea de către practicianul în insolvenţă a condiţiilor legale necesare exercitării acestei activităţi, astfel cum sunt reglementate prin Statutul profesiei de practician în insolvenţă, şi nu eventuale nelegalităţi legate de desfăşurarea procedurii insolvenţei, ce pot fi invocate (astfel cum s-a precizat anterior) exclusiv de către creditorii direct interesaţi.
    46. Nu în ultimul rând, s-a subliniat că limitarea realizată de legiuitor, ce a conferit, prin prevederile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, calitate procesuală şi interes exclusiv creditorilor în contestarea deciziei creditorului majoritar, nu şi administratorului/ lichidatorului judiciar provizoriu, numit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, este justificată prin aceea că acesta din urmă nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a procedurii insolvenţei, deopotrivă al debitorului şi al creditorilor.
    47. În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătoreşti:
    - Decizia civilă nr. 112/2023 din 9 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 3.914/118/2022/a2;
    – Decizia civilă nr. 525 din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 1.246/105/2019/a2;
    – Decizia civilă nr. 46 din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 618/110/2020/a1;
    – Decizia civilă nr. 676/Ap din 12 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 2.874/62/2022/a3;
    – Decizia civilă nr. 1.522 din 3 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 233/1.285/2015/a2.


    V. Opinia titularului sesizării
    48. Punctul de vedere exprimat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa este în sensul că, în lipsa unei prevederi contrare, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

    VI. Punctul de vedere al Ministerului Public
    49. Prin memoriul înaintat s-a arătat că, în interpretarea şi aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii şi de stabilire a onorariului practicianului în insolvenţă poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar.
    50. Astfel, în actuala reglementare, legiuitorul a prevăzut obligativitatea introducerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a adunării creditorilor şi a unui punct referitor la confirmarea/ desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi la stabilirea onorariului acestuia, în scopul înlăturării posibilităţii ca, prin neintroducerea pe ordinea de zi a acestor chestiuni, provizoratul celui desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii să se menţină nepermis de mult.
    51. Neexercitarea dreptului prevăzut de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 până la sau la prima adunare a creditorilor legal convocată, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din aceeaşi lege, având ordinea de zi menţionată în art. 57 alin. (2) teza finală, este sancţionată cu decăderea creditorului majoritar din dreptul prevăzut de art. 57 alin. (3), iar administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu va administra procedura cu caracter definitiv, confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nemaiputând avea loc ulterior, aşa cum permiteau dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
    52. Ca urmare a lipsei unei cerinţe de formă a confirmării administratorului judiciar, se consideră că este valabilă şi confirmarea tacită a acestuia; pentru a se putea reţine efectul confirmării tacite, este necesar ca adunarea creditorilor să fie legal constituită, fiind evident că poate fi considerată drept primă adunare a creditorilor doar aceea pentru care sunt întrunite toate condiţiile prealabile necesare adoptării unei decizii legale, în condiţiile art. 48 alin. (1) şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
    53. Chiar dacă este convocată cu respectarea termenului prevăzut de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pentru a fi conformă dispoziţiilor art. 57 alin. (2) din acelaşi act normativ, în plus, este necesară îndeplinirea şi a următoarelor condiţii: pe ordinea de zi trebuie să figureze atât opţiunea confirmării administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi opţiunea desemnării unui alt administrator/lichidator judiciar; să se poată lua în mod legal o decizie, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, de creditorii ce deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor cu drept de vot.
    54. Potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot contesta hotărârea luată în cadrul adunării creditorilor sau decizia creditorului majoritar la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 5 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă; nelegala convocare a adunării creditorilor constituie un motiv de nelegalitate ce poate fi invocat în contestaţia creditorilor.
    55. S-a apreciat că atât timp cât prima şedinţă a adunării creditorilor a avut loc în condiţii legale şi pe ordinea de zi s-au regăsit atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia, a încetat starea de provizorat a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, desemnat iniţial prin hotărârea de deschidere a procedurii.
    56. Pe de altă parte, judecătorul-sindic intervine doar în cazul desemnării de către creditorul/creditorii majoritar/majoritari a unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar, tocmai pentru că legiuitorul a urmărit dinamizarea procedurii prin confirmarea, chiar şi tacită, a administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu.

    VII. Opinia specialiştilor
    57. În sprijinul primei orientări jurisprudenţiale şi-a exprimat opinia Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi - Facultatea de Drept, iar în susţinerea celei de-a doua orientări jurisprudenţiale şi-au exprimat opinia Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca - Departamentul de drept privat al Facultăţii de Drept şi Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept.
    58. Astfel, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi - Facultatea de Drept a opinat în sensul că noul administrator/lichidator judiciar poate fi numit, în condiţiile art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, numai la data primei adunări a creditorilor, legal convocată şi având pe ordinea de zi acest punct, ulterior acestui moment putându-se dispune doar înlocuirea, în condiţiile art. 57 alin. (4) sau (5) din actul normativ anterior menţionat.
    59. În motivare s-a susţinut că dreptul creditoarei de a impune sau de a alege un practician în insolvenţă este limitat în timp până la momentul la care adunarea creditorilor ia o hotărâre privind desemnarea unui administrator judiciar al procedurii. Depăşirea acestui moment al procedurii din motive subiective, ce ţin de organizarea internă a instituţiei creditoare, conduce la pierderea dreptului procesual de a impune un practician în insolvenţă, iar înlocuirea acestuia mai poate fi dispusă numai prin hotărârea judecătorului-sindic şi doar în condiţiile existenţei unor „motive temeinice“, la care se referă art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
    60. Atâta vreme cât creditorul interesat nu a atacat hotărârea adunării creditorilor prin care a fost confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu prin decizia de deschidere a procedurii, în condiţiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, tribunalul de faliment va confirma administratorul judiciar propus de creditori, acesta îndeplinind toate condiţiile prevăzute de lege şi neregăsindu-se în vreun caz de incompatibilitate; totodată, după momentul confirmării practicianului, creditorul majoritar nu mai are dreptul să îşi impună voinţa în cadrul procedurii de desemnare a practicianului în insolvenţă, ci poate, cel mult, în temeiul alin. (4) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, să solicite judecătorului-sindic înlocuirea administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar, însă doar pentru motive temeinice; de altfel, alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală foloseşte expresia „pot decide“.
    61. Potrivit tezei finale a alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul nu cere şi o anumită formă a confirmării, de unde rezultă că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi şi tacită.
    62. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă acum legea prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia.
    63. Alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 întăreşte caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabileşte o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. În tăcerea legii, nu are importanţă natura sau izvorul creanţelor pentru a conferi creditorului legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalţi creditori pentru înlocuirea practicianului în insolvenţă în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privinţa desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i, totodată, şi onorariul.
    64. Pe de altă parte, Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept, prin punctul de vedere înaintat, a arătat că prerogativa instituită de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 în beneficiul creditorului majoritar, de desemnare a administratorului/ lichidatorului judiciar, poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
    65. Astfel, prevederea legală ce formează obiectul concret al recursului în interesul legii instituie regula conform căreia, în ipoteza în care există un creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta este îndreptăţit să desemneze un administrator/lichidator judiciar în locul administratorului/lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul, fără consultarea adunării creditorilor. Raţiunea prevederii legale constă în aceea că, din perspectiva cuantumului creanţei, creditorul respectiv va influenţa în mod decisiv hotărârea ce s-ar adopta în cadrul adunării creditorilor, opţiunea celorlalţi neavând nicio influenţă asupra rezultatului votului. Drept urmare, legiuitorul a apreciat rezonabil să acorde creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor dreptul de a confirma/de a desemna administratorul/ lichidatorul judiciar şi de a-i stabili onorariul, în afara cadrului formal al adunării creditorilor.
    66. Dispoziţia legală prezintă, astfel, un dublu avantaj: pe de o parte, nu este nevoie de o adunare a creditorilor, convocată legal, având pe ordinea de zi punctele respective, iar, pe de altă parte, creditorul majoritar poate dispune imediat, fără să fie nevoit să aştepte convocarea primei adunări a creditorilor.
    67. Pe cale de consecinţă, în ipoteza în care, din considerentele cele mai diverse, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor nu emite o decizie referitoare la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia nici anterior primei adunări a creditorilor, dar nici în cadrul acesteia, nu se poate considera că ar interveni decăderea din dreptul de a dispune, ulterior, cu privire la chestiunile respective.
    68. În acest sens se impune coroborarea alin. (3) cu alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, din interpretarea cărora rezultă, pe de o parte, obligaţia administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu ca, în cadrul primei adunări a creditorilor, să insereze pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar, precum şi stabilirea onorariului acestuia, iar, pe de altă parte, prerogativa creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot de a decide confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, fiind în egală măsură necesar ca, în ipoteza exprimării votului într-un sens sau altul, să se pronunţe şi asupra onorariului acestuia.
    69. Aşadar, votul asupra confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar şi stabilirii onorariului acestuia, în cadrul primei adunări a creditorilor, este facultativ, fiind relevante în acest sens sintagmele întrebuinţate de legiuitor „pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i onorariul“, respectiv „pot decide să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul“.
    70. S-a apreciat că nu poate fi primită opinia potrivit căreia, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit, ulterior neputându-se dispune decât înlocuirea acestuia, în condiţiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014. Aceasta deoarece textul dispoziţiei analizate, anume art. 57 alin. (2) din acelaşi act normativ, nu permite o astfel de interpretare, instituind o posibilitate, şi nu o obligaţie de a decide asupra confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau a desemnării unui alt practician în insolvenţă. Pe de altă parte, ipoteza unei confirmări tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ulterior nu poate fi înlocuit decât de judecătorul-sindic, exclusiv pentru motive bine justificate, ar echivala cu decăderea creditorului/creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot din dreptul de a confirma administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu sau de a desemna un altul, stabilindu-i totodată şi onorariul. Or, decăderile din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie reglementate în mod expres, neputând fi deduse pe cale de interpretare.
    71. Concluzionând, s-a reţinut că, în ipoteza în care prima adunare a creditorilor a fost convocată în mod legal, însă nu s-a luat o decizie în ceea ce priveşte confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia, administratorul/lichidatorul judiciar desemnat provizoriu va continua exercitarea atribuţiilor instituite de lege în sarcina sa, în această calitate, fără a se putea considera că mandatul acestuia şi onorariul aferent au fost confirmate în mod tacit.
    72. Tot astfel, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca - Departamentul de drept privat al Facultăţii de Drept, cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, a apreciat că nu se impune un reper temporal maxim prin prima şedinţă a adunării creditorilor.
    73. În susţinere s-a arătat că prerogativa creditorului majoritar se exercită prioritar, aşa cum statuează textul de lege, „fără consultarea adunării creditorilor“, deci în afara oricărui cadru legal numit adunare a creditorilor. În opinia autorului opiniei înaintate, adunarea creditorilor şi creditorul majoritar sunt două situaţii echipolente, în funcţie de specificul procedurii, care funcţionează alternativ, şi nicidecum cumulativ.
    74. Aşadar, dacă există un creditor majoritar, acesta nu este ţinut de exercitarea deciziei sale cu privire la confirmarea/numirea practicianului în insolvenţă definitiv într-un cadru formal de genul adunării creditorilor [alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014]; dacă există un creditor majoritar, dar s-a convocat „prima adunare“, iar în cadrul acesteia votează creditorul majoritar, termenul i se aplică implicit, pentru că el este parte din adunare, votând democratic în cadrul acesteia.
    75. Partea a doua a întrebării „ori aceasta subzistă şi ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar“ valorifică exclusiv ipoteza (marginală) în care creditorul majoritar face parte din adunare, în pofida faptului că el beneficiază de un text special în care el este propria sa adunare şi îşi este suficient sie însuşi, putând să adopte decizii (unilateral) şi nu să voteze. Dacă măcar un punct de pe ordinea de zi nu a fost votat (rezolvat), are vocaţie să se aplice alin. (14), iar, conform acestuia, „prima adunare“ se reiterează ori de câte ori este nevoie.
    76. Aşadar, prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a practicianului în insolvenţă definitiv se poate exercita individual (unilateral), prin adoptarea deciziei în termenele prevăzute de lege pentru adunările creditorilor, sau colectiv, în cadrul adunărilor creditorilor, conform procedurilor şi calendarului acestora. În cazurile în care creditorul majoritar nu a decis în termenul stabilit sau practicianul în insolvenţă definitiv a respins propunerea de onorariu ori adunarea creditorilor nu a hotărât numirea/onorariul practicianului în insolvenţă definitiv, exercitarea prerogativelor acestor entităţi poate şi trebuie să fie realizată, în conformitate cu prevederile legale, până la obţinerea rezultatului scontat - confirmarea/numirea unui practician în insolvenţă definitiv şi a onorariului acestuia.
    77. Totodată, din analiza întreprinsă asupra evoluţiei cadrului legislativ, „prima şedinţă a adunării“ sau „prima adunare“ nu a însemnat niciodată ad litteram prima şedinţă în mod cronologic, fiind de ordinul evidenţei că judecătorul-sindic poate desemna, în cel puţin patru ipoteze, practicieni în insolvenţă provizorii - la început, prin hotărârea de deschidere a procedurii; în orice stadiu al procedurii, înlocuindu-l pentru motive temeinice pe practicianul în insolvenţă existent [art. 57 alin. (4)]; în orice moment al procedurii, pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic îl poate înlocui pe practicianul în insolvenţă definitiv care solicită acest lucru [art. 57 alin. (5)]; în ipoteza descrisă de art. 57 alin. (14), judecătorul-sindic poate fi solicitat să numească un practician în insolvenţă provizoriu. În toate aceste ipoteze, provizoratul practicianului în insolvenţă numit de judecătorul-sindic poate dura până la prima adunare a creditorilor (care, în economia acelui dosar, poate fi a „n“-a adunare). Mai mult, în afară de prima, celelalte ipoteze sunt redundante, putând să se întâmple de mai multe ori în cadrul unui dosar.
    78. Prin urmare, practic, niciodată legiuitorul nu a înţeles prin „prima adunare“ chiar „prima adunare“, ci o adunare care are o anumită funcţie (cu o ordine de zi obligatorie, confirmarea/numirea practicianului în insolvenţă şi a onorariului acestuia), indiferent de câte ori, într-o procedură, o asemenea „primă adunare“ trebuie să fie convocată.
    79. De asemenea, prin opinia exprimată, Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept a apreciat că prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, însă numai până la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar în mod definitiv.
    80. În sprijinul acestui punct de vedere s-a susţinut că nu este vorba despre un termen de decădere, legiuitorul, având în vedere importanţa rolului practicianului în insolvenţă în procedurile de insolvenţă, stabilind că prima adunare a creditorilor trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar; art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 prevăd un drept al creditorilor („pot decide“, „poate decide“), astfel că, în cazul nerespectării, nu intervine nici decăderea din dreptul de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar şi nici confirmarea tacită a celui desemnat provizoriu, consecinţa nerespectării acestui termen fiind aceea că administratorul/lichidatorul judiciar confirmat/desemnat intervine în procedură mai târziu.
    81. Conform acestei opinii, renunţarea la sintagma „ulterior“ a avut în vedere posibila interpretare a legii în sensul că creditorul majoritar poate în orice moment al procedurii să decidă desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, chiar dacă adunarea creditorilor ar fi decis deja desemnarea acestuia în cauză, şi nu limitarea momentului în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar.
    82. În sprijinul acestei concluzii s-a făcut trimitere atât la prevederile art. 57 alin. (14) din Legea nr. 85/2014, care prevăd un lanţ de posibile adunări ulterioare ale creditorilor, în caz de neînţelegeri între practicianul în insolvenţă şi creditori în privinţa onorariului acestuia, cât şi la concluziile întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate (foste comerciale) din cadrul curţilor de apel, în materia litigiilor cu profesionişti şi insolvenţei, care a avut loc la Sinaia, în perioada 13-14 iunie 2016, şi ale întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, desfăşurată la Bucureşti, între 16-17 octombrie 2023.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    83. Prin Decizia nr. 663/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 30 decembrie 2021, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, reţinând, la pct. 15 şi 17, următoarele:
    "Curtea observă că, potrivit art. 57 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia. Creditorii pot negocia inclusiv remuneraţia administratorului judiciar, dar numai când aceasta urmează să fie suportată din averea debitorului. În situaţia în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic. Prin urmare, şi în această ultimă ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puţin remuneraţia. (...)
    De remarcat că prin art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul întăreşte caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabileşte o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. În tăcerea legii, nu are importanţă natura sau izvorul creanţelor pentru a conferi creditorului majoritar legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalţi creditori pentru înlocuirea administratorului judiciar în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privinţa desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată şi onorariul. Această normă reglementează posibilitatea înlocuirii administratorului judiciar pe întreg parcursul procedurii, după ce acesta a fost, prin ipoteză, desemnat/confirmat de către adunarea creditorilor sau, după caz, de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. De remarcat diferenţele existente, ca moment temporal, în ceea ce priveşte înlocuirea administratorului judiciar, şi anume, în timp ce art. 57 alin. (2) coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 85/2014 are în vedere «prima şedinţă a adunării creditorilor», art. 57 alin. (4) din acelaşi act normativ vizează înlocuirea practicianului «în orice stadiu al procedurii"

    84. Prin deciziile nr. 540/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023, şi nr. 640/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2023, s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, pentru următoarele considerente:
    "(...) potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia. (...)“ (paragraful 16 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 14 din Decizia nr. 640/2022)."

    "(...) Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că şi acesta îşi va exercita această posibilitate tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014“ (paragraful 22 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 17 din Decizia nr. 640/2022)."


    IX. Doctrina relevantă
    85. În lucrarea Codul insolvenţei comentat - Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca, Vasile Nemeş - ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, 2017, pag. 182, s-a apreciat că,
    "potrivit tezei finale a alin. (2), creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul nu cere şi o anumită formă a confirmării, de unde deducem că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită.
    Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor şi când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate (indiferenţă) cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă acum legea prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia.
    Alin. (3) întăreşte caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabileşte o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. În tăcerea legii, nu are importanţă natura sau izvorul creanţelor pentru a conferi creditorului legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalţi creditori pentru înlocuirea practicianului în insolvenţă în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privinţa desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată şi onorariul."

    86. Potrivit opiniei exprimate în lucrarea Codul insolvenţei comentat - Nicoleta Ţăndăreanu, Editura Universul Juridic, 2017, vol. I - art. 1-182, pag. 209-211, „numai în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, adunare care trebuie să aibă obligatoriu pe ordinea de zi această chestiune [art. 57 alin. (2)], creditorii îşi pot exercita dreptul de a desemna administratorul judiciar definitiv prin confirmarea celui provizoriu sau prin desemnarea altui practician. Apreciem că neexercitarea acestui drept în prima adunare a creditorilor este sancţionată cu decăderea. În actuala reglementare, odată intervenită decăderea, dreptul adunării creditorilor de desemnare a unui practician ca administrator judiciar definitiv, prin confirmare sau desemnarea altuia, renaşte numai dacă judecătorul-sindic îl înlocuieşte pe cel desemnat, pentru motive temeinice, în condiţiile art. 57 alin. (4) sau pentru motive bine justificate, în condiţiile art. 57 alin. (5), înlocuire care poate să intervină în orice stadiu al procedurii, ocazie cu care judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar provizoriu. În vechea reglementare, acest drept putea fi exercitat şi ulterior. Hotărârea de desemnare a unui anumit practician ca administrator judiciar definitiv poate aparţine şi creditorului majoritar, care deţine o creanţă împotriva debitorului ce reprezintă cel puţin 50% din valoarea masei credale, fără a fi nevoie să se convoace adunarea creditorilor în acest sens. Soluţia este justă, deoarece, oricum, creditorul majoritar ar deţine controlul în adunare şi ar decide în această problemă. În timp ce adunarea creditorilor are o limită în timp pentru a-şi exercita dreptul [prima adunare a creditorilor, care trebuie ţinută în termenul prevăzut de art. 100 alin. (1) lit. e)], creditorul majoritar nu are stabilită o limită în timp pentru a-şi exercita acest drept. Se va pune problema dacă acesta şi-ar putea exercita acest drept oricând pe parcursul procedurii. Logic ar fi, ţinând seama de necesitatea stabilităţii şi caracterului unitar al procedurii, ca aceeaşi limită să se impună şi creditorului majoritar, şi anume până la data primei şedinţe a adunării creditorilor“.

    X. Raportul asupra recursului în interesul legii
    87. Prin raportul întocmit de judecătorii-raportori desemnaţi, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar poate fi exercitată cel mai târziu la data primei şedinţe a adunării creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Admisibilitatea recursului în interesul legii
    88. Potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă:
    "Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti."

    89. Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă:
    "Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii."

    90. Textele de lege menţionate stabilesc condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei pentru pronunţarea unei decizii în interesul legii, determinând, în acelaşi timp, şi limitele analizei instanţei în soluţionarea acesteia.
    91. Procedând la verificarea legalităţii învestirii, în acord cu prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal învestită de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, în vederea pronunţării deciziei în interesul legii, colegiile de conducere ale instanţelor făcând parte din categoria subiecţilor ce pot promova recurs în interesul legii.
    92. Sunt întrunite şi condiţiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti; dovada soluţionării diferite să se facă prin hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârile judecătoreşti să fie anexate sesizării.
    93. Problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, solicitându-se a se stabili, în esenţă, dacă, în situaţia în care a avut loc prima adunare a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/ desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, fără ca adunarea creditorilor să confirme ori să desemneze un administrator sau lichidator judiciar, subzistă, ulterior acestui moment, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar.
    94. Din hotărârile judecătoreşti anexate memoriului înaintat de Curtea de Apel Constanţa rezultă că se identifică practică neunitară la nivelul instanţelor. În acest sens, tribunalele şi curţile de apel, în cazuri de speţă, au exprimat puncte de vedere diferite, concretizate în hotărâri judecătoreşti definitive, conturându-se orientările divergente menţionate de autorul sesizării, întemeiate pe interpretarea şi aplicarea aceloraşi prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunţării unei decizii care să asigure unificarea jurisprudenţei.
    95. Astfel, în sensul primei orientări jurisprudenţiale, potrivit căreia prerogativa creditorului majoritar de a desemna un administrator/lichidator judiciar poate fi exercitată doar până la data primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, au fost depuse 3 hotărâri judecătoreşti definitive relevante: Decizia civilă nr. 71 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 5.171/118/2022/a1; Sentinţa civilă nr. 565/F din 18 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 4.584/97/2015/a1; Decizia civilă nr. 389 din 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2.965/40/2016/a3.
    96. Din cuprinsul acestor hotărâri judecătoreşti reiese existenţa situaţiei premisă, respectiv convocarea unei prime adunări a creditorilor, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, şi neadoptarea unei decizii în acest sens de către creditori, instanţele apreciind nelegală confirmarea/desemnarea unui administrator/lichidator judiciar de către creditorul majoritar, ulterior primei adunări a creditorilor. Nu este pusă în discuţie şi nici reţinută în cuprinsul acestor hotărâri judecătoreşti nelegalitatea convocării primei adunări a creditorilor.
    97. În sensul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale, potrivit căreia prerogativa creditorului majoritar de a desemna un administrator/lichidator judiciar poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, au fost depuse 3 hotărâri judecătoreşti definitive relevante: Decizia civilă nr. 112/2023 din 9 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 3.914/118/2022/a2; Decizia civilă nr. 46 din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 618/110/2020/a1; Decizia civilă nr. 1.522 din 3 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 233/1285/2015/a2.
    98. Situaţia premisă, a convocării unei prime adunări a creditorilor, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, fără adoptarea unei decizii în acest sens de către creditori (fie din cauza neîntrunirii cvorumului, fie a prorogării discutării acestui aspect într-o şedinţă ulterioară), se verifică şi în cazul acestor hotărâri judecătoreşti, instanţele apreciind însă că, ulterior acestui moment, subzistă prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar. Nici în cuprinsul acestor hotărâri judecătoreşti nu se consemnează punerea în discuţie ori reţinerea nelegalităţii convocării primei adunări a creditorilor.
    99. Din analiza comparativă a celor două seturi de hotărâri judecătoreşti, anterior menţionate, depuse în susţinerea orientărilor jurisprudenţiale aflate în divergenţă, reiese că instanţele, pornind de la aceleaşi circumstanţe relevante, respectiv legala convocare a unei prime adunări a creditorilor, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, urmată de neadoptarea unei decizii în acest sens, au apreciat diferit asupra subzistenţei, ulterior acestui moment, a prerogativei creditorului majoritar de confirmare/desemnare a lichidatorului judiciar, în temeiul art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
    100. În ceea ce priveşte celelalte hotărâri judecătoreşti anexate memoriului de recurs, şi anume Sentinţa civilă nr. 5.952 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 7.294/3/2018/a3, Sentinţa civilă nr. 471 din 24 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.250/105/2022/a5, în susţinerea primei orientări jurisprundenţiale, respectiv Decizia civilă nr. 525 din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 1.246/105/2019/a2, Decizia civilă nr. 676/Ap din 12 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 2.874/62/2022/a3, în susţinerea celei de-a doua orientări jurisprudenţiale, se constată că acestea nu sunt relevante pentru problematica pusă în discuţie, având în vedere că privesc alte aspecte decât cel care face obiectul recursului în interesul legii.
    101. Aşadar, întrucât în susţinerea fiecărei orientări jurisprudenţiale dintre cele aflate în divergenţă au fost depuse de către autorul sesizării suficiente hotărâri judecătoreşti definitive, recursul în interesul legii îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514-515 din Codul de procedură civilă.

    Analiza problemei de drept ce face obiectul recursului în interesul legii
    102. Cu titlu prealabil, se reţine că textul legal a cărui interpretare se solicită prin mecanismul recursului în interesul legii este reprezentat de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, conform căruia „creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul“.
    103. Prin intermediul sesizării se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească în ce măsură subzistă prerogativa creditorului majoritar, conferită de textul legal anterior menţionat, de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar, ulterior primei adunări a creditorilor care a avut pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar.
    104. Întrucât în cadrul sesizării se face vorbire expresă despre limita temporală reprezentată de prima şedinţă a adunării creditorilor, iar această limită temporală este reglementată de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reiese că, în economia prezentului recurs în interesul legii, prezintă relevanţă şi aceste din urmă dispoziţii legale, care prevăd următoarele: „În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.“
    105. Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată, în esenţă, să stabilească în ce măsură limita temporală reglementată de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, constând în prima şedinţă a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă şi în cazul prerogativei creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, instituită prin art. 57 alin. (3) din acelaşi act normativ. În ipoteza unui răspuns afirmativ, este necesar a se identifica natura juridică a termenului astfel instituit şi sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia.
    A. Aplicabilitatea limitei temporale reglementate de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în situaţia reglementată de alin. (3) al aceluiaşi text legal
    106. După cum reiese fără echivoc din prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar fac parte din categoria organelor care aplică procedura insolvenţei, având atribuţiile instituite prin art. 58, respectiv art. 64 din acelaşi act normativ. Rolul administratorului/lichidatorului judiciar în procedura insolvenţei este deosebit de important, acesta asigurând coordonarea şi supravegherea procedurii insolvenţei, cu respectarea dispoziţiilor legale, în vederea atingerii scopului instituit de art. 2. Ca atare, modalitatea de numire a unui practician în insolvenţă, în calitate de administrator judiciar, respectiv lichidator judiciar, a fost în mod expres reglementată prin Legea nr. 85/2014.
    107. În acord cu prevederile art. 73, raportat la art. 57 alin. (1) şi la art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic este cel care, prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, desemnează un administrator/lichidator judiciar provizoriu, care va administra procedura până la confirmarea sa ori desemnarea unui administrator/lichidator judiciar definitiv, în condiţiile legii.
    108. Prerogativa confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, desemnat de judecătorul-sindic, ori a desemnării unui alt administrator/lichidator judiciar, de data aceasta definitiv, a fost conferită de lege, prin art. 57 alin. (2) şi (3), acelor creditori care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. Art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 a stipulat însă o limită temporală în acest sens, şi anume prima şedinţă a adunării creditorilor.
    109. În continuare, art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 reglementează posibilitatea înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a creditorilor în acest sens, însă doar în cazul existenţei unor motive temeinice, iar alin. (5) al aceluiaşi text legal priveşte ipoteza înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, la solicitarea acestuia.
    110. Aşadar, legea insolvenţei reglementează în mod etapizat modalităţile de numire a administratorului/lichidatorului judiciar. Prima desemnare este una provizorie, care intră în atribuţiile judecătorului-sindic la momentul deschiderii procedurii insolvenţei.
    Prerogativa definitivării funcţiei de administrator/lichidator judiciar, fie prin confirmarea celui provizoriu, fie prin desemnarea unui alt practician în insolvenţă, a fost conferită creditorilor majoritari, ca expresie a recunoaşterii interesului patrimonial primordial al acestora în procedură. Ulterior definitivării în funcţie, înlocuirea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar se poate dispune doar de către judecătorul-sindic, pentru motive temeinice.

    111. Prin raportare la etapa definitivării în funcţia de administrator/lichidator judiciar, se observă că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie cadrul formal în care poate fi exprimată voinţa creditorilor majoritari de a confirma sau desemna administratorul/lichidatorul judiciar, textul legal făcând vorbire despre prima şedinţă a adunării creditorilor care, în mod necesar, va avea pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia. Decizia poate fi adoptată de către creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot.
    112. Alin. (3) al acestui text legal reglementează prerogativa creditorului care deţine, singur, mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor de a decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator/lichidator judiciar ori confirmarea celui numit provizoriu de către judecătorul-sindic.
    113. Raţiunea acestui din urmă text de lege se întrevede în intenţia legiuitorului de a simplifica procedura insolvenţei şi de a asigura celeritatea derulării acesteia, în ipoteza existenţei unui creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. Într-o astfel de situaţie, exercitarea acestei prerogative în cadrul formal al adunării creditorilor ar fi inutilă, întrucât manifestarea de voinţă a creditorului majoritar este suficientă pentru confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. Prin urmare, convocarea unei adunări a creditorilor, instituirea unei ordini de zi şi exprimarea votului ar constitui etape ce ar temporiza luarea unei decizii, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut că, în situaţia existenţei unui singur creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta poate adopta o decizie de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, fără consultarea adunării creditorilor.
    114. Desigur, creditorul majoritar poate alege să nu uzeze de prerogativa ce îi este conferită de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 şi să îşi manifeste voinţa chiar în cadrul formal al adunării creditorilor, situaţie în care, deşi votul său va fi, fără îndoială, decisiv, confirmarea sau desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar se va realiza prin hotărâre a adunării creditorilor, iar nu prin decizie unilaterală a creditorului majoritar.
    115. Cu toate că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, spre deosebire de alin. (2) al aceluiaşi text legal, nu prevede o limită temporală pentru confirmarea/desemnarea de către creditorul majoritar a administratorului/lichidatorului judiciar, interpretarea logică, sistematică şi teleologică a dispoziţiilor legale conduce la concluzia că limita temporală reprezentată de prima şedinţă a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/ desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă, deopotrivă, şi în situaţia reglementată de alin. (3) al art. 57.
    116. Prin raportare la topografia celor două texte legale, se observă că alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează prerogativa creditorilor majoritari de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar, instituind condiţiile pentru exercitarea acesteia, în vreme ce textul legal subsecvent, respectiv alin. (3), reglementează o situaţie particulară, când majoritatea valorică a masei credale este deţinută de un singur creditor. În mod logic, condiţiile stipulate în alineatul (2) sunt aplicabile şi situaţiei particulare, atât timp cât nu există o derogare expresă. Or, alin. (3) al art. 57 derogă de la alineatul (2) doar în ceea ce priveşte lipsa caracterului necesar al cadrului formal de adoptare a deciziei, reprezentat de adunarea creditorilor. În schimb, în privinţa limitei temporale instituite de alin. (2), textul art. 57 alin. (3) nu prevede vreo derogare, fiind, astfel, pe deplin aplicabilă şi în situaţia particulară a existenţei unui creditor majoritar.
    117. Din această perspectivă, se impune observaţia că sintagma „fără consultarea adunării creditorilor“, cuprinsă în alin. (3) al art. 57, nu are semnificaţia instituirii unui drept discreţionar al creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar fără nicio limită temporală, ci are rolul de a sublinia că, într-o astfel de ipoteză, nu este necesară exprimarea deciziei în cadrul formal al adunării creditorilor, un astfel de formalism devenind inutil, atât timp cât voinţa creditorului majoritar este cea care ar contura şi voinţa adunării creditorilor.
    118. Recurgând la interpretarea teleologică, se impune a se evidenţia că raţiunea instituirii acestui moment maxim până la care creditorii majoritari deţin prerogativa confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar constă în disciplinarea procedurii, responsabilizarea creditorilor, asigurarea unei stabilităţi în exerciţiul funcţiei specifice practicianului în insolvenţă şi garantarea îndeplinirii legale şi oneste de către acesta a atribuţiilor sale. Starea de provizorat nu poate dăinui pe tot parcursul procedurii, întrucât ar fi de natură a vulnerabiliza poziţia administratorului/lichidatorului judiciar, dat fiind că, prin exercitarea unui drept discreţionar, creditorii ar putea oricând, indiferent de calitatea prestaţiei practicianului în insolvenţă, să îl înlăture nemotivat şi nejustificat. Prin urmare, acest drept discreţionar al creditorilor majoritari a fost limitat în timp de către legiuitor până la prima şedinţă a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar.
    119. Această raţiune se regăseşte şi în cazul unui singur creditor majoritar, neexistând nicio justificare pentru instituirea unei reglementări diferite după cum majoritatea valorică a masei credale aparţine unuia sau mai multor creditori. În ambele situaţii, creditorul majoritar sau, după caz, creditorii ale căror creanţe cumulează majoritatea masei credale au dreptul de a decide practicianul în insolvenţă, însă doar până la momentul primei adunări a creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
    120. În esenţă, alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 a conferit creditorului majoritar, în considerarea ponderii pe care creanţa sa o deţine în cadrul masei credale şi în scopul simplificării procedurii insolvenţei, o prerogativă care ar aparţine adunării creditorilor, însă nu este de natură a-i atribui drepturi mai extinse decât ar fi deţinut însăşi adunarea creditorilor.
    121. Aşadar, recurgându-se la interpretarea logică, sistematică şi teleologică a prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, se impune concluzia că limita temporală constând în prima şedinţă a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă, deopotrivă, creditorului majoritar, care îşi exercită prerogativa conferită prin alin. (3) al textului legal menţionat.

    B. Natura juridică a termenului stabilit de art. 57 alin. (3) coroborat cu art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia
    122. Legea nr. 85/2014 nu reglementează în mod expres nici natura juridică a limitei temporale menţionate şi nici sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acesteia. Însă, potrivit art. 342 alin. (1) din acest act normativ, „dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil“.
    123. Acest text legal reprezintă o normă de trimitere, atrăgând aplicabilitatea dispoziţiilor generale cuprinse în Codul de procedură civilă şi în Codul civil ori de câte ori acestea sunt compatibile cu prevederile speciale din materia insolvenţei.
    124. Prima şedinţă a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, reglementată de art. 57 alin. (3) raportat la alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un termen procedural legal imperativ, în sensul art. 180 alin. (1) teza I din Codul procedură civilă, fiind vorba de intervalul de timp în care trebuie îndeplinit actul de procedură ce concretizează exercitarea dreptului creditorului majoritar, respectiv confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
    125. Deopotrivă, termenul procedural este unul absolut, atrăgând, în caz de nerespectare, sancţiunea decăderii creditorului majoritar din dreptul de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar. Conform art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „când un drept procesual trebuie să fie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel“.
    126. Caracterul absolut al acestui termen procedural derivă din scopul instituirii sale, şi anume responsabilizarea creditorului, desfăşurarea corespunzătoare a procedurii insolvenţei, garantarea legalităţii şi a celerităţii acesteia. Existenţa unui administrator/lichidator judiciar definitiv este necesară nu doar din perspectiva intereselor creditorului majoritar ori ale celorlalţi creditori, ci şi ale debitorului sau ale procedurii în general. Starea prelungită de provizorat, pe perioadă nedeterminată sau chiar pe parcursul întregii proceduri, este de natură a crea insecuritate şi a vulnerabiliza practicianul în insolvenţă, care îşi va desfăşura activitatea sub presiunea permanentă a posibilităţii înlocuirii sale discreţionare. O astfel de stare de fapt poate genera riscul unor influenţe nepotrivite din partea creditorului majoritar, în detrimentul intereselor celorlalţi creditori ori al interesului general al procedurii.
    127. Aşadar, instituirea acestui termen legal, imperativ şi absolut este de natură a preveni exercitarea abuzivă a dreptului conferit creditorului majoritar şi, totodată, a asigura stabilitatea administratorului/lichidatorului judiciar în procedura insolvenţei, prin împiedicarea subordonării acestuia voinţei discreţionare ori intereselor creditorului majoritar.
    128. În esenţă, instituirea unui termen legal, imperativ şi absolut în care poate fi exercitat dreptul creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar constituie o garanţie pentru derularea unei proceduri în condiţii de legalitate, eficienţă, obiectivitate, imparţialitate, transparenţă şi previzibilitate, caracteristici indispensabile atingerii scopului Legii nr. 85/2014.
    129. Ulterior acestui moment procedural, reprezentat de prima şedinţă a adunării creditorilor, administratorul/lichidatorul judiciar va fi unul definitiv, fie prin confirmare/desemnare expresă de către creditorul majoritar înăuntrul termenului legal, fie ca urmare a decăderii creditorului majoritar din exerciţiul acestui drept, ca o consecinţă a neexercitării sale înăuntrul termenului prevăzut de lege. Consecutiv, ulterior acestui moment, înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar poate avea loc doar pentru motive temeinice ori justificate, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2014.
    130. Este necesar a se sublinia că, pentru a fi considerată termen maxim de exercitare a dreptului creditorului/creditorilor majoritar/majoritari de confirmare/desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, prima şedinţă a adunării creditorilor trebuie să îndeplinească, în mod necesar, toate condiţiile de legalitate privind convocarea, inclusiv cele referitoare la ordinea de zi, în cuprinsul căreia trebuie să se regăsească atât opţiunea de confirmare, cât şi cea de desemnare a practicianului în insolvenţă. În schimb, odată ce condiţiile privind convocarea adunării creditorilor sunt îndeplinite, devine fără relevanţă motivul pentru care nu s-a adoptat o hotărâre cu privire la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. Ipoteze precum neîntrunirea cvorumului ori a majorităţii de vot denotă pasivitatea, dezinteresul ori neglijenţa creditorilor/creditorului majoritari/majoritar, de natură a atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a confirma/de a desemna administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
    131. Un argument suplimentar în sprijinul naturii juridice a limitei temporale instituite de art. 57 alin. (3) raportat la alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se desprinde şi din analiza istoricului legislaţiei relevante. În acest sens este de remarcat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014, existau prevederi similare în cuprinsul art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu deosebirea că prerogativa creditorilor majoritari de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar putea fi exercitată „în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior“. Legea nr. 85/2014 nu a mai preluat sintagma „sau ulterior“, reieşind că legiuitorul a înţeles să limiteze acest drept la momentul primei adunări a creditorilor, reducând astfel marja temporală oferită creditorilor, concomitent cu instituirea în sarcina administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu a obligaţiei de a include, pe ordinea de zi, atât confirmarea şi desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.
    132. Această modificare legislativă nu poate fi socotită întâmplătoare şi nici lipsită de efecte, iar extinderea momentului până la care creditorul sau creditorii majoritari/majoritar deţine/deţin dreptul de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, ulterior datei primei adunări a creditorilor, ar conduce la ignorarea atât a conţinutului textului legal, cât şi a scopului urmărit de legiuitor.
    133. Sintetizând, limita temporală instituită de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, constând în prima şedinţă a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, este aplicabilă şi în cazul prerogativei creditorului majoritar, reglementată de alin. (3) al aceluiaşi text legal, constituind un termen legal, imperativ şi absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.
    134. În susţinerea întregii argumentaţii anterior expuse vin şi considerentele Curţii Constituţionale, expuse în cadrul deciziilor nr. 540/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023, şi nr. 640/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2023, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
    135. Sesizată fiind cu critici de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, pe motiv că acest text legal nu instituie un termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar şi nici nu reglementează situaţia în care acest creditor nu îşi exercită acest drept, creându-se, astfel, premisele exercitării lui discreţionare, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:
    "[...] potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia. (...)“ (paragraful 16 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 14 din Decizia nr. 640/2022)."

    "(...) Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că şi acesta îşi va exercita această posibilitate tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014“ (paragraful 22 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 17 din Decizia nr. 640/2022)."

    136. Cu alte cuvinte, instanţa de contencios constituţional a considerat că dispoziţia legală cuprinsă în art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este constituţională, deoarece textul legal trebuie interpretat în sensul că limita temporală reprezentată de prima şedinţă a adunării creditorilor este incidentă nediferenţiat, atât în ipoteza în care există mai mulţi creditori care deţin împreună mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor înscrise la masa credală, cât şi în ipoteza existenţei unui creditor majoritar care deţine singur mai mult de 50% din valoarea tuturor acestor creanţe.
    137. Sintetizând, Curtea Constituţională a statuat în sensul că termenul stipulat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 este aplicabil şi în cazul prerogativei creditorului majoritar, instituită de alin. (3) al aceluiaşi text legal, starea de provizorat a funcţiei practicianului în insolvenţă încetând ulterior acestui moment.

    Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că:
    În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar poate fi exercitată cel mai târziu la data primei şedinţe a adunării creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    CORINA-ALINA CORBU
                    Magistrat-asistent,
                    Ileana Peligrad


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 14 din 16 septembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016