Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Cateluţa Marinescu în Dosarul nr. 3.913/109/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.216D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 ianuarie 2021, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Daniel-Sorin Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, prin care Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 23 februarie 2021, dată la care, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 57 din acelaşi act normativ, a amânat pronunţarea pentru data de 3 martie 2021, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 20 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.913/109/2018, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Cateluţa Marinescu în cadrul acţiunii având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ - Hotărârea Consiliului Local al Comunei Şuici nr. 52 din 19 iunie 2018 prin care s-a constatat încetarea de drept a calităţii de consilier local. Prin Sentinţa penală nr. 488/2016 a Tribunalului Argeş, reclamanta a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere, prin aceeaşi sentinţă fiindu-i aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal, iar prin hotărârea atacată s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier local, înainte de termen, în baza art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, deoarece reglementează încetarea de drept a calităţii de consilier local, înainte de termen, în caz de condamnare prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, adică la pedeapsa închisorii, instituind discriminare între persoanele care sunt condamnate la pedeapsa închisorii şi cele care, poate pentru aceeaşi faptă, sunt condamnate la pedeapsa amenzii penale, adică o pedeapsă neprivativă de libertate. 5. Autoarea excepţiei susţine că, prin textul de lege criticat, legiuitorul limitează aplicabilitatea cauzei de încetare de drept a mandatului alesului local (primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilier local şi consilier judeţean) la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, adică la pedeapsa închisorii (fie cu suspendare, fie cu executare în raport de interpretările date de instanţa supremă), dar fără a fi aplicabil şi celor care sunt condamnaţi la pedeapsa amenzii penale, diferenţiere care este discriminatorie. Astfel, legiuitorul exclude de la incidenţa normei ipoteza condamnării definitive a alesului local la o pedeapsă cu amenda penală. Indirect, legea face distincţie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane - aleşi locali împotriva cărora a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă sau la pedeapsa amenzii penale care este neprivativă de libertate. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 6 iulie 2016, prin care s-a stabilit că „valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă şi pentru care i-a fost acordată încrederea de către alegători. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea.“ Pornind de la aceste considerente ale Curţii Constituţionale, se susţine că norma de lege criticată creează diferenţe de tratament juridic între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică şi, implicit, nu asigură ocuparea unei funcţii publice în condiţii de egalitate pentru toţi cetăţenii, aspect care conduce la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Excluderea de sub incidenţa legii, deci de la sancţiunea încetării de drept a mandatului, a persoanelor pentru care a fost aplicată printr-o hotărâre penală definitivă o condamnare la pedeapsa amenzii penale echivalează cu un privilegiu şi, implicit, lipseşte de efecte juridice o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. 6. Mai mult, se susţine că dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în măsura în care anumite subiecte de drept sunt excluse prin efectul unei dispoziţii legale adoptate în considerarea lor şi aplicabile numai în ceea ce le priveşte, acestea nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege“. 7. În final, se susţine că textul de lege criticat încalcă şi prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept, supremaţia Constituţiei şi respectarea obligatorie a legilor. 8. Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. 13. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. h) din partea IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Potrivit art. 204 alin. (2) lit. g) şi k) din acest act normativ, „Calitatea de consilier local, respectiv cea de consilier judeţean încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: [...] g) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei; [...] k) condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni electorale pe durata procesului electoral în cadrul căruia a fost ales, indiferent de pedeapsa aplicată şi de modalitatea de individualizare a executării acesteia;“. 14. Având în vedere acestea, precum şi faptul că în cauza dedusă judecăţii produc efecte juridice prevederile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie aceste dispoziţii, care au următorul cuprins: „Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: [...] f) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;“. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept, supremaţia Constituţiei şi respectarea obligatorie a legilor şi art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat în cadrul controlului a posteriori de constituţionalitate asupra dispoziţiilor de lege criticate, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora, prin Decizia nr. 66 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016, prin care au fost aplicate mutatis mutandis considerentele rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile similare aplicabile primarilor, şi anume art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004. 17. Curtea s-a pronunţat asupra soluţiei legislative care limita aplicabilitatea cauzei de încetare de drept a mandatului alesului local la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate prin care se dispune „executarea pedepsei“ şi în cadrul controlului a priori de constituţionalitate asupra Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care prevedea încetarea de drept a calităţii de consilier local, de consilier judeţean, de primar sau de preşedinte al consiliului judeţean, în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate „cu executare“, prin Decizia nr. 536 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 21 septembrie 2016, admiţând obiecţia de neconstituţionalitate formulată, decizie ale cărei considerente sunt invocate de autoarea excepţiei din prezenta cauză. 18. Însă Curtea observă că în cauza de faţă critica de neconstituţionalitate vizează soluţia legislativă privind încetarea de drept a mandatului consilierului local numai în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate (indiferent de modul de individualizare a executării pedepsei aplicate), iar nu şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii. Astfel, dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 sunt invocate din perspectiva existenţei unei pretinse discriminări - sub aspectul cazurilor de încetare a mandatului consilierilor locali - între persoane condamnate la pedepse privative de libertate şi persoane condamnate la amenda penală. Curtea observă că textul de lege criticat face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate (fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate), iar nu şi la pedeapsa amenzii. 19. Curtea reţine că, în cauză, autoarea excepţiei a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru infracţiunea prevăzută la art. 18^1 alin. (1), care face parte din secţiunea 4^1 - Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene din capitolul III - Infracţiuni din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi care se pedepseşte doar cu închisoare de la 2 la 7 ani. Prin aceeaşi hotărâre judecătorească a fost aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. 20. În aceste condiţii, Curtea constată că, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate aduse normei de lege invocate, devine incidentă lipsa condiţiei interesului în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textelor criticate în ceea ce o priveşte pe autoarea excepţiei. Aşa cum a subliniat Curtea în jurisprudenţa sa, „constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Totodată, Curtea a reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia (...)“ (Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, paragraful 17). În acelaşi sens, Curtea a reţinut că legătura excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. 21. Având în vedere critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceste considerente reţinute în jurisprudenţa sa sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în sensul solicitat de autoarea acesteia nu ar produce nicio consecinţă în ceea ce priveşte situaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, în prezenta cauză, examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate dintr-un control concret într-unul abstract. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate a legăturii cu soluţionarea cauzei, prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Cateluţa Marinescu în Dosarul nr. 3.913/109/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
