Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Iaşi - Secţia civilă în Dosarul nr. 39.016/245/2016, care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.012D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a transmis la dosar un document care cuprinde opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, în sensul că textul de lege criticat nu contravine prevederilor Legii fundamentale. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 610 din 10 octombrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 39.016/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare împotriva unei încheieri de reluare a executării silite şi a unei publicaţii de vânzare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în lipsa unei menţiuni explicite, textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât cheltuielile ocazionate de copiile efectuate şi certificate de executorul judecătoresc de pe actele dosarului de executare, copii care trebuie înaintate instanţei de judecată în vederea soluţionării contestaţiei la executare, trebuie achitate direct executorului judecătoresc. Se arată că nu există temei pentru obligarea părţii interesate să achite suma respectivă, nefiind vorba despre cheltuieli de judecată în sensul art. 451 din Codul de procedură civilă, ci despre cheltuielile proprii ale executorului judecătoresc (care nu este parte litigantă, ci organ de executare) cu operaţiunea de fotocopiere a dosarului. Totodată, textul de lege menţionat nu asociază în mod explicit acestei obligaţii o sancţiune procesuală pentru cel care nu achită contravaloarea cheltuielilor. De asemenea, prin formularea eliptică, textul permite executorului judecătoresc care instrumentează dosarul de executare şi care se află în posesia acestui dosar să refuze înaintarea copiilor către instanţa de judecată. Prin urmare, sub aparenta legitimitate dată de neachitarea cheltuielilor de fotocopiere de către contestator, executorul judecătoresc poate refuza înaintarea dosarului de executare la instanţă, ceea ce împiedică judecarea contestaţiei la executare, deschizând posibilitatea suspendării judecării unei cauze civile atunci când, din cauza lipsei dosarului de executare, judecata nu poate continua. Prin urmare, pe cale jurisprudenţială, textul poate conduce la suspendarea judecării unei cauze ca urmare a neachitării acestor sume de bani de către contestator în mod direct executorului judecătoresc. Or, atât imposibilitatea instanţei de a soluţiona cauza sau de a lua măsuri utile în vederea soluţionării cauzei, motivat de lipsa dosarului de executare silită, cât şi suspendarea judecării unei cauze sunt veritabile obstacole în calea dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale civile. Obligaţia de plată a unei sume de bani de către o parte litigantă în mod direct către executorul judecătoresc, pentru acoperirea cheltuielilor acestuia legate de fotocopierea dosarului de executare silită, nu este o obligaţie procesuală care să fie justificată de interesul legitim al statului de a menţine disciplina procesuală a părţilor, ci este legată exclusiv de interesul economic al organului de executare de a-şi vedea acoperite aceste cheltuieli. Chiar dacă operaţiunea de fotocopiere a actelor de executare implică unele costuri pentru executorul judecătoresc, dreptul acestuia la rambursarea acestor sume de bani poate fi satisfăcut odată cu cheltuielile de executare silită, în condiţiile art. 670 din Codul de procedură civilă. Instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că este cel puţin discutabil faptul că textul de lege criticat permite executorului judecătoresc să împiedice judecarea unei cauze civile al cărei obiect este verificarea legalităţii actelor de executare pe care chiar executorul judecătoresc le emite, cu unica justificare a nerambursării cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare silită. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se observă că instanţa autoare a acesteia vizează întregul alineat. Ca atare, Curtea va analiza constituţionalitatea art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care are următoarea redactare: „(2) Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea“. 11. În opinia instanţei autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în cadrul raporturilor de drept civil regula generală o constituie îndeplinirea de bunăvoie a obligaţiilor stabilite prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Însă în cazul în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia instituită în sarcina sa, legislaţia procedural civilă permite ducerea la îndeplinire a acesteia prin intermediul executării silite. În cadrul acestei etape procesuale, persoanele interesate sau vătămate prin executare pot face contestaţie împotriva diverselor acte efectuate în cursul sau în legătură cu executarea silită. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 610 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 21 noiembrie 2019, paragraful 12, natura juridică a contestaţiei la executare este cea a unei acţiuni civile de tip special, întrucât nu urmăreşte recunoaşterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale şi prejudiciabile intervenite în faza executării silite. 13. Referitor la procedura de judecată a contestaţiei la executare, Curtea a observat, prin decizia menţionată, paragraful 13, că aceasta se desfăşoară după procedura prevăzută de Codul de procedură civilă pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Prin urmare, ca regulă, dispoziţiile care reglementează judecata în primă instanţă în procedura de drept comun au vocaţia să se aplice la soluţionarea contestaţiei la executare dacă nu contravin normelor speciale din materia contestaţiei la executare sau altor norme speciale din materia executării silite. 14. Una dintre normele cu caracter special pentru judecarea contestaţiei la executare o constituie cea reglementată de art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, criticată în prezenta cauză. Potrivit acestei prevederi legale, instanţa sesizată cu contestaţia la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în cadrul termenului fixat, copii certificate de pe actele dosarului de executare şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. 15. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu, în cursul soluţionării contestaţiei la executare formulate împotriva unei încheieri de reluare a executării silite şi a unei publicaţii de vânzare. Din cele reţinute în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, rezultă că, deşi contestatorului i s-a pus în vedere să achite contravaloarea copiilor dosarului de executare, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia, astfel că executorul judecătoresc a refuzat constant să transmită instanţei aceste copii şi a condiţionat depunerea lor de plata de către contestator a contravalorii lor. În cele din urmă, executorul judecătoresc a depus copiile de pe dosarul de executare după ce instanţa de judecată a dispus sancţionarea sa cu amendă judiciară. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că se încalcă accesul liber la justiţie, întrucât executorul judecătoresc poate să refuze înaintarea copiilor de pe dosarul de executare către instanţa de judecată, în cazul în care contestatorul nu achită contravaloarea fotocopierii, ceea ce împiedică judecarea contestaţiei la executare. Curtea constată că nu poate fi reţinută o astfel de critică, textul de lege criticat nefiind de natură, prin el însuşi, să conducă la intervenirea situaţiei prezentate. Instanţa autoare a excepţiei de neconstituţionalitate a circumscris controlul de constituţionalitate doar la teza finală a art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Pentru a deduce consecinţele pe care le poate produce, aceasta trebuie însă integrată în ansamblul textului, pentru a înţelege logica reglementării. Astfel, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită copii certificate de pe actele dosarului de executare contestate, stabilind şi un termen în acest scop. Concomitent, judecătorul îi va pune în vedere şi părţii interesate - care, de regulă, este contestatorul - să achite cheltuielile ocazionate de fotocopiere şi transmiterea copiilor. Susţinerea referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiţie nu este întemeiată, întrucât prevederile de lege nu justifică refuzul executorului judecătoresc de a efectua fotocopiile şi de a le transmite instanţei dacă nu este achitată contravaloarea acestora. Obligaţia executorului judecătoresc este distinctă de obligaţia de acoperire a cheltuielilor pentru îndeplinirea acesteia, care cade în sarcina persoanei interesate. Executorul judecătoresc trebuie să ducă la îndeplinire cele dispuse de instanţă, textul de lege criticat nefiind altceva decât o particularizare la etapa contestaţiei la executare a prevederilor art. 298 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care instituie obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta, la cererea instanţei, înscrisul necesar soluţionării cauzei, dacă acesta se găseşte în păstrarea sa. 17. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public. În ceea ce priveşte statutul executorilor judecătoreşti, Curtea Constituţională a constatat, în jurisprudenţa sa, că aceştia acţionează în interesul unei bune administrări a justiţiei, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practică hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 572 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 18 ianuarie 2018, paragraful 16). Prin urmare, este justificată şi prevederea legală cuprinsă în teza finală a textului de lege criticat, care obligă partea interesată la achitarea cheltuielilor în discuţie. Nu se poate vorbi despre un interes economic al executorului judecătoresc care să fie satisfăcut prin acoperirea sumelor corespunzătoare fotocopierii şi transmiterii dosarului de executare, ci despre o colaborare a acestuia cu autoritatea judecătorească, ce contribuie la realizarea efectivă a actului jurisdicţional, ale cărui cheltuieli trebuie să fie suportate de justiţiabil. Sarcina la care este supusă partea interesată nu este una excesivă, ci se înscrie în paradigma potrivit căreia accesul la justiţie este liber, dar nu şi întotdeauna gratuit. Pe de altă parte, nici executorul judecătoresc nu este îndreptăţit să refuze îndeplinirea obligaţiei impuse de instanţă, condiţionând-o de achitarea prealabilă a cheltuielilor implicate de aceasta, întrucât îşi poate recupera sumele cuvenite de la partea interesată în cadrul procedurii execuţionale. Judecătorul cauzei dispune, totodată, de pârghii procedurale prin care să contracareze acest eventual refuz, cea mai eficientă fiind aplicarea amenzii judiciare pentru neîndeplinirea obligaţiei impuse de instanţă, mecanism utilizat de altfel cu succes chiar în litigiul în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 18. Prin urmare, nu poate fi incidentă cauza de suspendare a procesului prevăzută de art. 242 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, atunci când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului (în speţă, contestatorul), prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, judecătorul poate suspenda judecata. Aceasta, deoarece neachitarea contravalorii copiilor nu justifică refuzul executorului de a prezenta dosarul de executare în fotocopii certificate, astfel că procesul poate continua netulburat, în considerarea unei desocotiri ulterioare între executorul judecătoresc şi partea care trebuia să achite aceste cheltuieli. Aşadar, textul de lege criticat nu creează condiţiile suspendării cauzei şi, implicit, nu conduce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului de acces la o instanţă, de vreme ce nu se regăseşte premisa cuprinsă în art. 242 alin. (1) mai sus citat, care să conducă la împiedicarea judecării cauzei. Posibilul blocaj nu este decât rezultatul comportamentului procesual inadecvat al executorului judecătoresc care ignoră obligaţia impusă de instanţă şi pretinde îndeplinirea acesteia doar subsecvent îndeplinirii de către partea interesată a obligaţiei de plată a cheltuielilor, deşi cele două obligaţii sunt independente, subiecţii de drept menţionaţi trebuind să se supună prescripţiilor legale şi să respecte dispoziţiile imperative ale instanţei. În concluzie, Curtea constată că textul de lege criticat nu îngrădeşte accesul liber la justiţie. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Iaşi - Secţia civilă în Dosarul nr. 39.016/245/2016 şi constată că dispoziţiile art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
