Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Aurica Vişinoiu în Dosarul nr. 3.125/105/2016/a1.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 621D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, sens în care menţionează Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.125/105/2016/a1.1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Aurica Vişinoiu într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care prevăd că termenul în care poate fi utilizată calea de atac a apelului în materia insolvenţei curge de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii ce poate fi supusă acestei căi de atac, chiar şi în condiţiile în care partea interesată nu a fost niciodată legal citată în faţa instanţei judecătoreşti, astfel încât nu a avut cunoştinţă niciun moment şi prin nicio modalitate legală de existenţa cauzei, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o persoană fizică şi despre cadrul procesual al cererii privind atragerea răspunderii potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014. Modalitatea lacunară şi incompletă de redactare a textului criticat în ceea ce priveşte comunicarea hotărârii ce este susceptibilă de a fi suspusă apelului numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă conduce la aplicarea legii în mod diferit, ceea ce se converteşte în încălcarea principiului egalităţii în faţa legii şi restrângerea exerciţiului dreptului de a utiliza calea de atac prevăzută de legea insolvenţei. De asemenea, se învederează că formularea în termen a căilor de atac este condiţionată de cunoaşterea conţinutului comunicărilor actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, ceea ce implică anumite cerinţe (abonament la această publicaţie ale cărei servicii se efectuează online şi, implicit, acces la internet printr-un alt abonament), aspecte ce reprezintă condiţii excesive prin care se limitează accesul liber şi gratuit la justiţie. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este prezentată situaţia particulară din speţă. De asemenea, se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia principiilor pretins a fi încălcate şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 6. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât modalitatea de citare şi de comunicare a actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găseşte justificarea în specificul acestei proceduri. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, părţile au posibilitatea de a participa la termenele de judecată fixate de judecătorul-sindic şi de a consulta dosarul cauzei, context în care pot lua cunoştinţă de aspecte legate de pronunţarea hotărârilor în vederea exercitării eventualelor căi de atac. În ceea ce priveşte critica formulată în mod concret de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate prin prisma faptului că nu a fost legal citată de către instanţa care a soluţionat cauza în etapa procesuală a fondului, învederează că acestea sunt aspecte ce ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar o eventuală lipsă de citare sau o citare la un alt domiciliu, diferit de cel legal, nu conduc la neconstituţionalitatea textului criticat, ci reprezintă aspecte ce ţin de modul cum este aplicată legea. De altfel, în cazul persoanelor juridice, reprezentanţii legali au obligaţia de a actualiza toate datele privind administratorii statutari, asociaţii, inclusiv schimbarea de domiciliu. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă. Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. Procedura va fi considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare. În vederea soluţionării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic în cazul în care apelul priveşte o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. În cazul în care instanţa de apel consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate, prin rezoluţia la primirea cererii de apel sau prin încheiere în cursul soluţionării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita jucătorului-sindic.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că regimul juridic al procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, reprezentat de Legea nr. 85/2014, cuprinde în titlul II: Procedura insolvenţei, capitolul I: Dispoziţii comune, secţiunea 2: Organele care aplică procedura (...), în care se regăsesc aspecte legate de (i) competenţa materială şi teritorială a instanţelor de judecată, (ii) căile de atac aplicabile în procedura insolvenţei şi termenele în care acestea pot fi formulate, (iii) modalitatea de citare şi de comunicare a oricăror acte de procedură, precum şi a convocărilor şi notificărilor către participanţii la proces, în funcţie de stadiul procesual în care se află litigiul şi de sediul sau domiciliul părţilor. Astfel, curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, hotărârile acesteia fiind definitive, termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, context în care instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul antereferit. 13. Faţă de această împrejurare, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, precum şi prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, aşadar potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune după deschiderea procedurii insolvenţei, pe lângă citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, se vor efectua şi formalităţile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie (Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 25 februarie 2021, paragraful 12). 14. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 din Constituţie, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principiul egalităţii nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite, mai ales că acesta nu presupune uniformitate, ci stabileşte faptul că în situaţii egale trebuie să se aplice un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit. Astfel spus, principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite (Decizia nr. 555 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 22 februarie 2024). Aplicând aceste considerente de principiu la normele deduse controlului de constituţionalitate, se constată că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv cu privire la procedura de citare şi la căile de atac, nu creează discriminare atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare. 15. De altfel, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor (Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020, precitată, paragraful 14). 16. În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, Curtea a statuat că acesta nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă, în scopul unei bune administrări a justiţiei, anumite condiţionări, care trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale (în speţă fiind vorba despre accesul liber la justiţie) (Decizia nr. 256 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 13 iunie 2014, paragraful 13). 17. Faţă de această împrejurare, în continuarea celor mai sus prezentate, Curtea reţine că legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă în ceea ce priveşte situaţia lor juridică, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, cu excepţia primei comunicări a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului de acces liber la justiţie, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea căilor de atac (Decizia nr. 499 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2018, paragraful 24). 18. De asemenea, referitor la chestiunea vizând accesul la Buletinul procedurilor de insolvenţă, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut că accesul la justiţie nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar, care ţin de opţiunea legiuitorului, şi care nu pot fi privite ca aducând o restrângere liberului acces la justiţie sau utilizării căilor de atac, atât timp cât părţile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic, să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta şi, cu minimă diligenţă, să urmărească publicarea acestora în Buletinul procedurilor de insolvenţă, în speţă a hotărârii ce ar putea face obiectul apelului prevăzut la art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014, iar, pe de altă parte, să solicite în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispoziţiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată (Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 22 martie 2022, paragraful 16). 19. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte celelalte precizări ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la calitatea sa procesuală şi la faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa cauzei, nefiind niciodată citată, se reţine că acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea normelor referitoare la procedurile de citare de către autorităţile cu atribuţii în domeniu, respectiv de către instanţele judecătoreşti pe rolul cărora se află litigii cu privire la procedura insolvenţei şi, cu precădere, legate de atragerea răspunderii materiale a administratorilor statutari, respectiv a membrilor organelor de conducere. În ceea ce priveşte modalitatea de citare şi de comunicare a oricăror acte de procedură, precum şi a convocărilor şi notificărilor către participanţii la procedură, astfel cum Curtea a arătat mai sus, regula este că citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar în situaţia în care participanţii la proces au sediul, domiciliul sau reşedinţa în străinătate, comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor către aceştia este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, după caz [art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014]. În acest context, de la această regulă există două excepţii, în funcţie de stadiul în care se află procedura insolvenţei, respectiv: (i) anterior deschiderii procedurii şi (ii) ulterior deschiderii procedurii. Astfel, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă [art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014], iar prima citare şi comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor acestei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, instanţele judecătoreşti fiind cele care vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul antereferit [art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014]. 20. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. 21. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea ţinând de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, aceasta fiind cea care cunoaşte stadiul procesual al litigiului şi calitatea procesuală a părţilor, în funcţie de care aplică procedurile de insolvenţă, şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 22. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale dezvoltate în dinamica controlului de constituţionalitate, acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de textul constituţional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce ţin de desfăşurarea procedurii insolvenţei în anumite etape ale acesteia. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurica Vişinoiu în Dosarul nr. 3.125/105/2016/a1.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
