Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Petrică şi Asociaţia de Locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 1.371/121/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.073D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.387D/2017 şi nr. 2.474D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Neptun Street - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 22.916/245/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi de Gilda Rusu Zagar în Dosarul nr. 8.598/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.387D/2017 şi nr. 2.474D/2017 la Dosarul nr. 2.073D/2017, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură a căror reglementare intră în competenţa constituţională a legiuitorului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 12 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.371/121/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Ion Petrică şi Asociaţia de Locatari nr. 761 din Galaţi într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă excepţia perimării. 8. Prin Decizia nr. 13/ca din 21 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.916/245/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Neptun Street - S.R.L. din Iaşi într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă excepţia perimării. 9. Prin Încheierea din 7 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.598/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Gilda Rusu Zagar într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă excepţia perimării. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţia legală criticată este neconstituţională în măsura în care termenul de recurs curge de la pronunţare, deşi partea care nu a fost prezentă nu are nicio posibilitate de a lua cunoştinţă de soluţia pronunţată, aceasta nefiind afişată pe portalul instanţei şi nefiind comunicată părţii în termenul de 5 zile de exercitare a căii de atac. Astfel, termenul de declarare a căii de atac împotriva hotărârii prin care instanţa a constatat perimarea judecăţii ar trebui să curgă de la comunicarea hotărârii şi nu de la data pronunţării. Se susţine că termenul prevăzut de textul legal criticat, calculat de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, este prea mic, iar procedura constatării perimării nu are un caracter special care să justifice instituirea unor termene scurte. 11. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Guvernul, în dosarele nr. 2.073D/2017 şi nr. 2.474D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 14. Avocatul Poporului, în dosarele nr. 2.073D/2017 şi 2.474D/2017, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza întâi, respectiv art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, se vor reţine ca obiect al acestora dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.“ 18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 1 privind obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea reţine că a mai analizat în precedent dispoziţiile legale criticate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 741 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 19 aprilie 2018, a statuat că sancţiunea procedurală a perimării este determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii. Perimarea şi, implicit, consecinţele ei, prevăzute de art. 422 din Codul de procedură civilă, ar fi putut fi evitate dacă părţile s-ar fi interesat în perioada de 6 luni de la data suspendării cauzei de stadiul în care se află judecata. 20. Dispoziţiile legale criticate preiau soluţia legislativă consacrată de art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit căruia „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.“, care au format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând constituţionalitatea acestora (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, sau Decizia nr. 1.454 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 11 ianuarie 2012). Curtea a reţinut că prin reglementarea instituţiei perimării ca sancţiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de chemare în judecată care a lăsat-o în nelucrare din vina sa nu este încălcat accesul liber la justiţie, ci acesta este supus condiţiei respectării unor exigenţe legale, determinate tocmai de necesitatea asigurării unui proces echitabil. În jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa [...] şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, şi ale art. 129, potrivit cărora „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social. 21. De altfel, Curtea a reţinut că dispoziţia legală criticată reglementează doar existenţa unei căi de atac împotriva hotărârii care constată perimarea (recursul), precum şi modul de exercitare a acesteia (în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii care constată perimarea), ceea ce nu poate fi considerat contrar pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, niciun text al acestora neprevăzând că termenul de exercitare a unei căi de atac curge de la comunicarea hotărârii judecătoreşti. Dimpotrivă, este recunoscut dreptul statelor semnatare ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de a-şi stabili propriile căi de atac. 22. Aşadar, prevederea legală potrivit căreia termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii care constată perimarea nu încalcă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, întrucât părţile sunt încunoştinţate din timp despre judecată şi, prin urmare, au posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, ceea ce constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. 23. În continuare, referitor la susţinerile potrivit cărora termenul de recurs ar trebui să curgă de la momentul comunicării hotărârii supuse recursului, în caz contrar fiind încălcate principiul egalităţii în drepturi şi dreptul la o cale efectivă de atac, precum şi la faptul că reglementarea diferită a căilor de atac ce pot fi exercitate într-o cauză creează un dezechilibru procesual faţă de ceilalţi participanţi la justiţie, Curtea a reţinut că aceste critici urmăresc, practic, modificarea unor soluţii legislative în sensul dorit de autorii excepţiei, deoarece, printr-o anumită interpretare, într-o speţă dată, aceştia se află într-o situaţie nefavorabilă. 24. Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. 25. Totodată, Curtea a observat că, în Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat prin art. 487 alin. (1) că „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs“, cu alte cuvinte faptul că, în cazul în care termenul de exercitare a recursului curge de la pronunţare, motivarea acestuia se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge însă de la data comunicării hotărârii. Instanţa sesizată cu soluţionarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea analizează dacă această măsură a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la perimarea cererii şi nu fondul cererii a cărei perimare se constată, perimarea fiind un incident procedural intervenit în cursul unui proces. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Petrică şi Asociaţia de Locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 1.371/121/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Neptun Street - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 22.916/245/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi de Gilda Rusu Zagar în Dosarul nr. 8.598/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
