Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Cotfas în Dosarul nr. 3.068/258/2018 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.030 D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că situaţiile avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracţiunii de mărturie mincinoasă sunt diferite, motiv pentru care şi soluţiile legislative în cazul retractării acesteia sunt diferite, în funcţie de momentul procesual în care aceasta are loc. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.068/258/2018, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Cotfas întro cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută la art. 273 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie un tratament discriminatoriu, pe de o parte, între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care îşi retractează mărturia neconformă cu realitatea înainte de reţinere, arestare sau punerea în mişcare a acţiunii penale şi autorii faptelor de mărturie mincinoasă care dau declaraţii mincinoase tot în cursul urmăririi penale, dar îşi retractează această mărturie în faza judecăţii, iar, pe de altă parte, între cei dintâi şi martorii care dau declaraţii mincinoase în etapa judecăţii şi doresc să le retracteze tot în cursul judecăţii, înainte de pronunţarea unei hotărâri penale. 6. Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că obiectul juridic principal al infracţiunii de mărturie mincinoasă este format din relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi aflarea adevărului, iar obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale referitoare la drepturile şi interesele legitime ale persoanelor în contextul înfăptuirii justiţiei şi al aflării adevărului. Aşa fiind, raţiunea pentru care legiuitorul nu a stipulat printre cauzele de nepedepsire şi ipoteza în care se află autorul excepţiei de neconstituţionalitate, aceea a retractării mărturiei mincinoase în cursul judecăţii unei cauze penale, este aceea că, în faza de urmărire penală, organul judiciar desfăşoară o amplă activitate de strângere a probelor pentru aflarea adevărului, potrivit art. 5, art. 100 alin. (1), art. 306 şi art. 309 din Codul de procedură penală, activitate care se poate desfăşura în perioade lungi de timp. Astfel, prin raportare la faza urmăririi penale, sunt sancţionate doar acele declaraţii neconforme cu realitatea care au condus la o imixtiune excesivă în viaţa unei persoane (luarea unor măsuri preventive severe), imixtiune care depăşeşte inconvenientele obiective şi inerente pe care le implică participarea într-un proces penal. În schimb, în faza de judecată, necesitatea desfăşurării procesului penal într-un termen rezonabil dobândeşte un caracter imperativ, impunându-se protecţia sporită a stabilităţii acestei proceduri judiciare faţă de eventualele oscilaţii în atitudinea anumitor subiecţi procesuali (martori, experţi, interpreţi etc.). Aşa fiind, soluţia contrară celei criticate de autorul excepţiei ar face ca dreptul de apreciere al instanţei şi procesul de formare a convingerii sale să fie afectate de o condiţie suspensivă, cea a retractării mărturiilor neconforme cu realitatea; lipsa retractării de către un martor sau un expert a declaraţiei neconforme cu realitatea date anterior influenţează în mod negativ aprecierea instanţei asupra administrării altor probe în procesul penal. Se arată că s-ar crea astfel premise pentru tergiversarea soluţionării cauzei penale, aspect care ar afecta şi exercitarea dreptului la apărare de către părţile procesului penal. Se susţine, totodată, că, în această situaţie, desfăşurarea judecăţii ar fi expusă riscului de a dobândi un caracter preponderent aleatoriu, subiecţii procesuali fiind liberi să facă declaraţii neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative pe care aceasta le implică în desfăşurarea judecăţii, putând apoi să-şi retracteze mărturia înainte de pronunţarea unei hotărâri în cauză. Aşadar, se susţine că regimul juridic diferit al celor două categorii de făptuitori invocate de autorul excepţiei are o justificare obiectivă şi rezonabilă, dispoziţiile legale criticate nefiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, se apreciază că reglementarea cauzelor de nepedepsire constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate de autorul excepţiei ar transforma instanţa de contencios constituţional în legiuitor pozitiv, care ar reglementa astfel o nouă cauză de nepedepsire. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, care au următorul cuprins: „Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.“ 11. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 273 alin. (3) din Codul penal reglementează o cauză de nepedepsire cu caracter personal, aplicabilă persoanei care are calitatea de martor şi care procedează la retragerea mărturiei mincinoase. În acest context, dispoziţiile art. 273 alin. (3) din Codul penal împart cauzele în care poate interveni retragerea mărturiei mincinoase în două categorii, făcând referire, pe de o parte, la cauzele penale, în care cauza de nepedepsire astfel reglementată este aplicabilă dacă mărturia mincinoasă este retrasă înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale, iar, pe de altă parte, la toate celelalte cauze, în care mărturia mincinoasă trebuie să fie retrasă înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase, pentru a fi aplicabilă cauza de nepedepsire analizată. 13. Autorul prezentei excepţii critică însă soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase, arătând că acestea discriminează persoanele care comit fapte de mărturie mincinoasă în cadrul cauzelor penale şi înţeleg să îşi retragă declaraţiile ulterior momentelor procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat (reţinerii, arestării sau punerii în mişcare a acţiunii penale), dar anterior pronunţării unei hotărâri penale, în raport cu cele care se încadrează în condiţiile prevăzute prin textul criticat. 14. Referitor la infracţiunea de mărturie mincinoasă, Curtea reţine că aceasta asigură protecţie penală credibilităţii probei cu martori într-o procedură judiciară, întrucât este cert că declaraţiile martorilor sau ale persoanelor asimilate acestora (interpret, expert) reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de probă prin care se poate afla adevărul, ele contribuind, în mod esenţial, la trasarea unei corespondenţe cât mai exacte între adevărul juridic şi cel material. Din acest punct de vedere, era firesc ca legiuitorul să încrimineze încălcarea obligaţiei martorilor de a contribui la stabilirea adevărului judiciar, o asemenea conduită putând prejudicia, într-o manieră esenţială, actul de justiţie. 15. Astfel, infracţiunea analizată, reglementată la art. 273 din Codul penal, în forma de bază, prevăzută la alin. (1) al art. 273 din Codul penal, incriminează fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat, iar, în forma sa agravată, reglementată la alin. (2) al articolului anterior menţionat, incriminează mărturia mincinoasă săvârşită de un martor cu identitate protejată ori aflat în programul de protecţie a martorilor, de un investigator sub acoperire, de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret, în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare. 16. În ceea ce priveşte momentele procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat, reţinerea, astfel cum este reglementată la art. 209 din Codul de procedură penală, constituie măsura preventivă privativă de libertate ce poate fi dispusă în faza de urmărire penală faţă de suspect sau de inculpat, de către organul de cercetare penală sau de către procuror, după caz, pe o durată de cel mult 24 de ore. Aceasta implică recurgerea la constrângere şi pierderea libertăţii de mişcare a suspectului sau a inculpatului în privinţa căruia este dispusă, motiv pentru care constituie o restrângere considerabilă a libertăţii individuale, persoana în cauză fiind izolată de societate şi supusă interogatoriului preliminar. 17. La rândul său, arestarea preventivă, reglementată la art. 223 şi următoarele din Codul de procedură penală, este măsura procesuală preventivă privativă de libertate cea mai intruzivă în exercitarea libertăţii individuale a persoanei, prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa dispune arestarea inculpatului pe durata şi în condiţiile prevăzute de lege, în locuri speciale destinate acestui scop, în interesul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii. 18. Cu privire la punerea în mişcare a acţiunii penale, Curtea reţine că aceasta constă în efectuarea actului procesual prevăzut de lege prin care se formulează învinuirea (acuzarea) împotriva unei persoane şi se declanşează activitatea de tragere la răspundere penală a acesteia. Prin această activitate se naşte raportul procesual penal fundamental dintre stat şi făptuitor, iar suspectul devine inculpat (parte în procesul penal), urmând a fi adus în faţa instanţei penale, în scopul aplicării sancţiunii prevăzute de legea penală dacă se va stabili că a săvârşit cu vinovăţie infracţiunea de care este acuzat. Aceasta are la bază principiile care decurg din regulile fundamentale ale procesului penal, precum şi din particularităţile acţiunii penale. 19. Analiza măsurilor preventive şi a actului punerii în mişcare a acţiunii penale relevă însă faptul că măsura arestării preventive poate fi dispusă numai faţă de inculpat, prin urmare, ulterior momentului punerii în mişcare a acţiunii penale (pentru arestare, punerea în mişcare a acţiunii penale este o condiţie sine qua non), motiv pentru care enumerarea în cuprinsul art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal a măsurii preventive anterior menţionate este superfluă. 20. Din analiza gramaticală a textului ce reglementează soluţia juridică criticată, Curtea reţine că, pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în cauzele penale, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc în etapa urmăririi penale, anterior momentului punerii în mişcare a acţiunii penale, iar, în situaţia luării faţă de suspect sau inculpat a măsurii preventive a reţinerii, anterior dispunerii acestei măsuri. 21. Astfel, pentru a deveni incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc înainte ca presupusul făptuitor să devină parte a procesului penal, prin punerea în mişcare a acţiunii penale şi înainte ca acesta să poată fi reţinut. Aşadar, având în vedere conţinutul măsurii preventive a reţinerii, care implică privarea de libertate a făptuitorului, precum şi cel al punerii în mişcare a acţiunii penale, care presupune formularea unei acuzaţii împotriva suspectului şi dobândirea de către acesta a calităţii procesuale de inculpat, legiuitorul a ales drept limite temporale până la care martorul trebuie să procedeze la retragerea mărturiei mincinoase pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal două momente procesuale în care situaţia juridică a făptuitorului se schimbă în una mai puţin favorabilă, prin restrângerea exerciţiului libertăţii sale individuale sau prin punerea sa sub acuzare. Desigur, dispunerea măsurii preventive a reţinerii sau punerea în mişcare a acţiunii penale trebuie să fie determinată de aspectele relatate de martorul mincinos, iar opţiunea legiuitorului de a oferi celor care declară în defavoarea suspectului sau a inculpatului avantajul de a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal este lesne de înţeles, având în vedere efectele negative pe care declaraţia mincinoasă le produce asupra persoanei în cauză, şi nu doar asupra procesului de înfăptuire a justiţiei. 22. Prin urmare, raţiunea reglementării cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase date în cadrul procesului penal, are în vedere raportarea subiectului activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă la activitatea organelor de urmărire penală, fiind aceea de a-l stimula pe martor ca, după ce prin afirmaţiile sale mincinoase determină organele judiciare să facă cercetări raportat la situaţii sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărului, să îşi retragă mărturia înainte de a se produce efecte grave sau chiar ireversibile faţă de suspect sau faţă de inculpat, iar astfel activitatea de urmărire penală să fie reorientată într-o direcţie care să ducă la soluţionarea corectă a cauzei penale. 23. Or, având în vedere aceste considerente, martorul care comite o faptă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) şi (2) din Codul penal, dar care îşi retrage mărturia anterior reţinerii făptuitorului sau punerii în mişcare a acţiunii penale se află întro situaţie diferită de cea a martorului care, săvârşind una dintre faptele anterior menţionate, îşi retrage mărturia la un moment procesual ulterior reţinerii sau punerii în mişcare a acţiunii penale, cu consecinţa producerii în privinţa suspectului sau a inculpatului a unor efecte juridice de o gravitate considerabilă şi a determinării organelor judiciare să acţioneze potrivit unor date necorespunzătoare adevărului obiectiv, de natură a determina stabilirea unui adevăr judiciar eronat. 24. În ceea ce priveşte ipoteza martorilor care dau declaraţii mincinoase în faza judecăţii şi doresc să le retragă anterior pronunţării, pe baza acestora, a unei hotărâri penale în defavoarea inculpatului, Curtea reţine că, în această fază, se impune, cu atât mai mult, asigurarea unei protecţii sporite a stabilităţii acestei proceduri judiciare faţă de eventualele oscilaţii ale atitudinii altor subiecţi procesuali (martori, experţi, interpreţi), deoarece, în caz contrar, dreptul de apreciere al instanţei în procesul formării convingerii sale ar fi afectat, influenţând în mod negativ şi aprecierea acesteia asupra admisibilităţii altor probe. Totodată, desfăşurarea judecăţii ar fi expusă riscului dobândirii unui caracter preponderent aleatoriu, deoarece subiecţii procesuali ar fi liberi să facă declaraţii neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative asupra desfăşurării judecăţii cauzei penale, putând apoi să îşi retracteze mărturia înainte de pronunţarea unei hotărâri în cauză. 25. Aşa fiind, regimul juridic diferit reglementat de legiuitor în privinţa incidenţei cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în cazul celor două categorii de martori care săvârşesc fapte de mărturie mincinoasă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) şi (2) din Codul penal, are la bază un criteriu obiectiv şi rezonabil, de natură să justifice tragerea la răspundere penală a martorilor care nu îşi retrag declaraţiile date în condiţiile reglementate la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, respectiv anterior reţinerii sau punerii în mişcare a acţiunii penale. 26. Pentru aceste motive, dispoziţiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal nu creează discriminare între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care îşi retrag declaraţiile neconforme cu realitatea înainte de reţinerea făptuitorului sau punerea în mişcare a acţiunii penale şi autorii faptelor de mărturie mincinoasă care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute prin textul criticat şi îşi retrag în faza judecăţii mărturia mincinoasă dată anterior în cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Cotfas în Dosarul nr. 3.068/258/2018 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi constată că dispoziţiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
