Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Daniel Ion în Dosarul nr. 13.478/303/2019/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 75D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 734D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, forma introdusă prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 75/2016, excepţie ridicată de Florin Şerban în Dosarul nr. 321/115/2020/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 734D/2020 la Dosarul nr. 75D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei instanţei de control constituţional. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 764 din 28 noiembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea nr. 201/CP din 22 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.478/303/2019/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florin Daniel Ion într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privindu-l pe inculpat, autorul al excepţiei, pentru săvârşirea infracţiunii de furt. În cauză, inculpatul şi persoana vătămată nu au invocat vreun aspect de nelegalitate şi nici judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, nu a invocat nelegalitatea actelor, mijloacelor de probă efectuate în timpul urmăririi penale sau a sesizării instanţei, astfel încât judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a procedat potrivit textului de lege criticat. 8. Prin Încheierea din 11 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 321/115/2020/a1, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, forma introdusă prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 75/2016. Excepţia a fost ridicată de Florin Şerban într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a constatat legalitatea rechizitoriului, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privindu-l pe inculpat, autor al excepţiei. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că sintagma „se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului“ este contrară dispoziţiilor art. 6 alin. (3) lit. e) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la apărare al acuzatului, raportat la art. 11 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, coroborat cu art. 16 din Legea fundamentală, în sensul că părţile care participă în camera preliminară la instanţele de fond nu sunt egale în faţa legii în raport cu părţile care participă în camera de consiliu la instanţa de control judiciar. Totodată, susţin că textul de lege criticat suprimă de plano principiul oralităţii, contradictorialităţii şi nemijlocirii procesului penal, prin faptul că exclude posibilitatea inculpaţilor şi participanţilor procesuali de a adresa eventuale critici şi excepţii privitoare la actul de sesizare, direct şi nemijlocit judecătorului de cameră preliminară, într-o şedinţă de judecată convocată în acest scop. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 35, 38, 54, 56, 57 şi 58, şi susţin că modificarea textului legal nu a avut în vedere aceste considerente. Susţin, de asemenea, că normele procesual penale criticate nu garantează în niciun fel faptul că, între momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu şi momentul pronunţării încheierii prevăzute de art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară analizează în mod efectiv actul de sesizare. Apreciază că, în lipsa unui termen de judecată fixat în acest sens, care să presupună o interacţiune directă între instanţă, inculpaţi şi părţi, nu există o garanţie a aplicării în concret a prevederilor conform cărora judecătorul „nu a ridicat din oficiu excepţii“. Consideră că textul de lege criticat lipseşte de conţinut efectiv principiul separării funcţiilor judiciare în cadrul procesului penal, instituit ca o garanţie a respectării dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu a comunicat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 11. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 521 din 6 iulie 2017, paragrafele 18-22, apreciind că nu au intervenit elemente care să justifice o modificare a practicii instanţei de control constituţional în această privinţă. În plus, apreciază că aspecte invocate de autor reprezintă simple presupuneri ale acestuia privind aplicarea defectuoasă a legii sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de către judecătorul de cameră preliminară, ceea ce nu poate constitui un viciu de neconstituţionalitate al unui text de lege. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (1) fraza finală din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, care au următorul cuprins: „(2) […] Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.“ 16. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 147 alin. (4) privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, cât şi prevederilor art. 6 paragraful (1) şi paragraful (3) lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la apărare al acuzatului. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 346 alin. (1) fraza a doua din Codul de procedură penală au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând în acest sens Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, ale cărei considerente au fost preluate în decizii ulterioare, printre care Decizia nr. 673 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 5 februarie 2020, Decizia nr. 332 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1088 din 15 noiembrie 2021, Decizia nr. 489 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1126 din 25 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 134 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 11 iulie 2022, prin care instanţa de control constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 18. În Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, precitată, paragrafele 16-22, Curtea a reţinut că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare (art. 344 din Codul de procedură penală), etapa soluţionării cererilor şi excepţiilor invocate („Procedura în camera preliminară“ - art. 345 din Codul de procedură penală) şi etapa soluţionării camerei preliminare („Soluţiile“ - art. 346 din Codul de procedură penală). Prin excepţie de la regula precitată, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerităţii procedurii în camera preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepţii de către inculpat (personal sau prin apărător) sau nu se invocă excepţii de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, judecătorul să treacă direct la etapa soluţionării camerei preliminare şi să dispună, prin încheiere, începerea judecăţii, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părţile şi persoana vătămată nu au formulat nicio obiecţie (cerere/excepţie) cu privire la aspectele menţionate ce ar rezulta din actul de sesizare şi nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepţie, astfel încât să fie necesar a se dezbate în faţa judecătorului, în contradictoriu, pretenţii, apărări, susţineri. Curtea a reţinut însă că încheierea prin care se dispune începerea judecăţii va fi comunicată părţilor, persoanei vătămate şi procurorului în vederea formulării contestaţiei, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală (în acest sens fiind soluţia şi considerentele Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017), în vederea asigurării unui control de legalitate al acesteia. Aşadar, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală condiţionează atât prezenţa, în procedura de fond a camerei preliminare, în faţa judecătorului, a părţilor şi persoanei vătămate, cât şi participarea procurorului, de conduita procesuală manifestată în etapa măsurilor premergătoare de către inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată sau de judecătorul de cameră preliminară. 19. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. De asemenea, alin. (3) al art. 344 din Codul de procedură penală stabileşte că, în cazurile prevăzute la art. 90 din cod, referitoare la asistenţa juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile. 20. În aceste condiţii Curtea a constatat că, drept urmare a comunicării actului de sesizare, aşadar având posibilitatea de a analiza acest act, şi, eventual, studiind dosarul de urmărire la arhiva instanţei, inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată pot verifica regularitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală. Toate acestea constituie premise ale conduitei procesuale pe care inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată o vor manifesta în etapa măsurilor premergătoare din cadrul procedurii de cameră preliminară şi în funcţie de care se va declanşa ori nu etapa soluţionării cererilor şi excepţiilor invocate, aşadar, „procedura în camera preliminară“, reglementată de art. 345 din Codul de procedură penală, care la alin. (1) prevede că: „La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.“ Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligenţă a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepţii ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituţionalitate a normei procesual penale criticate. 21. Contradictorialitatea este un element al principiului egalităţii armelor şi al dreptului la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că egalitatea armelor este o trăsătură inerentă a unui proces echitabil, ce presupune ca fiecărei părţi să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă vizavi de adversarul său (Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95). Dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un caz penal, că atât procurorului, cât şi inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la observaţiile depuse de către cealaltă parte în vederea influenţării deciziei instanţei (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Rowe şi Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Legislaţia naţională poate îndeplini această exigenţă în diverse maniere, dar metoda adoptată de către aceasta trebuie să garanteze ca partea adversă să fie la curent cu depunerea observaţiilor şi să aibă posibilitatea veritabilă de a le comenta (Hotărârea din 28 august 1991, pronunţată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei). 22. Aşa încât, având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că - în condiţiile în care părţilor şi persoanei vătămate li se comunică actul de sesizare a instanţei, acestea având posibilitatea reală de a formula cereri şi de a invoca excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, în măsura în care acestea sunt formulate, de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar, în cadrul unor dezbateri desfăşurate oral, în procedura de fond a camerei preliminare, în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală - norma procesual penală criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea nu a reţinut că dreptul la apărare este restrâns de prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate. Dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica această jurisprudenţă, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Daniel Ion în Dosarul nr. 13.478/303/2019/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, respectiv de Florin Şerban în Dosarul nr. 321/115/2020/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 346 alin. (1) fraza finală din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
