Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 28.015/3/2018 (3.145/2018) şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.355D/2018. 2. La apelul nominal lipseşte partea Ekrem Turhan, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.356D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 17.595/300/2018 (3.324/2018). 4. La apelul nominal lipseşte partea Constantin Ene, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.356D/2018 la Dosarul nr. 2.355D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, în cauza în care a fost ridicată excepţia, apelul a fost judecat în complet format de trei judecători, constituit conform Legii nr. 207/2018, care modifică Legea nr. 304/2004, în vigoare pentru perioada 23 iulie-16 octombrie 2018. Reţine că prevederile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 se referă la o altă perioadă de înregistrare a cauzelor în primă instanţă, „începând cu 1 ianuarie 2020“, termen modificat ulterior în sensul „începând cu 1 ianuarie 2021“. Totodată, fiind vorba despre o perioadă diferită de intrare în vigoare şi de aplicare a legii, faţă de cauza penală în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta nu are legătură cu cauza. Apreciază că modul de constituire a completurilor de apel, începând cu data de 1 ianuarie 2021, nu produce niciun efect în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Precizează că prevederile în temeiul cărora a fost constituit completul de apel în cauza penală în care a fost ridicată excepţia se regăsesc în art. I pct. 30 din Legea nr. 208/2018, însă aceste prevederi nu au fost supuse examinării Curţii Constituţionale. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prin dispoziţiile criticate se aplică aceeaşi regulă de procedură privind constituirea completului de apel pentru acelaşi tip de cauze, respectiv acele cauze înregistrate în primă instanţă începând cu data precizată. Apreciază că modificarea de către legiuitor a competenţei completului de apel se înscrie în linia competenţelor de legiferare, în marja sa de apreciere. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia penală nr. 1653/A din 10 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 28.015/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Excepţia a fost ridicată din oficiu în apelul declarat de către revizuentul Turhan Ekrem împotriva Sentinţei penale nr. 2001 din data de 28 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 28.015/3/2018. 8. Prin Decizia penală nr. 1652/A din 10 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.595/300/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Excepţia a fost ridicată din oficiu în apelul declarat de către revizuentul Ene Constantin împotriva Sentinţei penale nr. 807 din 18 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală în Dosarul nr. 17.595/300/2018. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 sunt neconstituţionale în interpretarea în care judecarea apelurilor în cauzele înregistrate pe rolul instanţelor în perioada 23 iulie 2018 (data intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară) şi 16 octombrie 2018 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei) se face în complet de trei judecători. Susţine că dispoziţiile criticate, în interpretarea menţionată, sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 şi cu art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Reţine că egalitatea înseamnă, în primul rând, oferirea de şanse egale tuturor cetăţenilor, iar, în al doilea rând, egalitatea înseamnă nediscriminare. Apreciază că art. 16 din Constituţie trebuie interpretat şi aplicat în concordanţă cu art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. Arată că, sub aspectul asigurării egalităţii în drepturi, Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994). Apreciază că dispoziţiile criticate creează o diferenţă de tratament juridic între categorii de cauze similare - respectiv cele care au intrat pe rolul instanţelor anterior datei de 23 iulie 2018 şi cele care au fost înregistrate ulterior acestei date, fără a exista vreo justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Subliniază că discriminarea creată de dispoziţiile criticate nu se bazează pe nicio cauză obiectivă, ci este rezultatul unui element alea, din moment ce hotărâtoare este data la care apelul în cauză se înregistrează pe rolul instanţelor, aspect ce intră în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale care statuează în art. 124 că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Face referire la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 şi reţine că scopul urmărit prin emiterea ordonanţei nu a fost acela de a crea o diferenţă de tratament juridic între cauze identice, ci de a asigura funcţionarea optimă a sistemului judiciar, fiind astfel instituită prevederea regulă din art. VI alin. (1), a judecării apelurilor în complet format din 2 judecători, până la data de 31 decembrie 2019. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Avocatul Poporului a transmis un punct de vedere în Dosarul nr. 2.356D/2018, în care apreciază că prevederile art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 sunt constituţionale. Menţionează că Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale cărei prevederi sunt aplicabile tuturor instanţelor judecătoreşti, stabileşte inclusiv modificări ale completurilor de judecată la diferite grade de jurisdicţie şi în diferite materii, cum ar fi şi cea intervenită asupra prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, potrivit căreia „Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel“. Reţine că, în lipsa unei precizări cuprinse în lege privind intrarea în vigoare la o dată ulterioară, actul normativ a intrat în vigoare la data de 23 iulie 2018, respectiv la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Ulterior, în data de 16 octombrie 2018, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, legiuitorul delegat a stabilit ca apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanţă începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv să se judece în complet format din 2 judecători, revenind astfel la forma textului legal, anterioară modificării prin Legea nr. 207/2018. Faţă de această situaţie, precizează că în domeniul de aplicare a legii procesual penale a fost consacrat principiul activităţii acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând şi cauzele în curs de urmărire penală sau de judecată. În materie penală, în exercitarea legitimării sale constituţionale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a înţeles să reconfigureze modalitatea de reglementare a exercitării căilor de atac, instituind reguli noi în privinţa compunerii completelor de judecată a apelurilor, iniţial prin Legea nr. 207/2018, iar apoi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. În aceste condiţii, fiind în prezenţa unei succesiuni a legilor în timp, apreciază că situaţia juridică diferită în care se află anumite persoane în funcţie de succesiunea legilor în timp, potrivit principiului tempus regit actum, nu are semnificaţia unei discriminări şi, în consecinţă, nu este contrară nici principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi nici prevederilor constituţionale cuprinse în art. 124. Mai mult, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului (în Dosarul nr. 2.355D/2018) nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului formulat în Dosarul nr. 2.356D/2018, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, în redactarea de la data sesizării Curţii Constituţionale, anterioară modificării acestora prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 239/2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 19 decembrie 2019. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „(2) În cauzele penale, dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică la judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanţă începând cu 1 ianuarie 2020. Apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanţă începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, se judecă în complet format din 2 judecători.“ 15. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi este unică, imparţială şi egală pentru toţi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în exercitarea controlului de constituţionalitate a priori cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a pronunţat Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, în considerentele căreia a examinat critica referitoare la dispoziţiile art. I pct. 30 prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Art. I pct. 30 din legea supusă controlului de constituţionalitate stabilea că: „La articolul 54, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: «(2) Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.»“ Critica de neconstituţionalitate a fost formulată în sensul că, în lipsa unui studiu de impact privind resursele umane ale instanţelor, norma modificatoare va conduce la scăderea numărului de completuri de judecată şi, implicit, la acordarea unor termene mai lungi pentru soluţionarea cauzelor, împrejurare ce este de natură a încălca prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. 17. Curtea a observat că norma criticată modifică norma actuală cuprinsă în art. 54 alin. (2), care prevede că apelurile se judecă în complet de 2 judecători, stabilind, ca normă generală, un complet format din 3 judecători atât pentru judecarea apelurilor, cât şi pentru judecarea recursurilor (paragraful 116). Curtea a reţinut, totodată, că, în ceea ce priveşte modificările operate sub aspectul creşterii numărului de judecători care compun completurile de judecată în materiile reglementate, opţiunea legiuitorului cu privire la aceste aspecte nu constituie o problemă de constituţionalitate, care să poată fi cenzurată pe calea controlului efectuat de Curte. Stabilirea normelor privind structura instanţelor de judecată, secţiile şi completurile specializate din cadrul acestora sau compunerea completurilor de judecată cad în competenţa de reglementare a legiuitorului ordinar. Acesta are o marjă semnificativă de apreciere în virtutea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (1), care vorbesc de „instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, precum şi în art. 126 alin. (4), potrivit cărora „Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică“. Mai mult, Curtea a reţinut că nu poate cenzura opţiunea legiuitorului sub aspectul existenţei sau nu a unui studiu de impact al legii modificatoare privind resursele umane ale instanţelor, această chestiune neavând relevanţă constituţională. 18. Pentru aceste motive, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate formulată de autorii sesizării cu privire la dispoziţiile art. I pct. 30 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. 19. Ulterior publicării Deciziei nr. 33 din 23 ianuarie 2018, precitată, Parlamentul a adoptat Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018, prin care s-au adus, printre altele, modificări în ceea ce priveşte compunerea completurilor pentru judecarea cauzelor în apel. Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a intrat în vigoare la data de 23 iulie 2018, conform dispoziţiilor art. 78 din Legea fundamentală potrivit cărora „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.“ Art. I pct. 30 din Legea nr. 207/2018 a modificat art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în sensul că „Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.“ 20. Totodată, Curtea observă că, pentru a clarifica modul de aplicare în timp a noii reglementări, legiuitorul a instituit o normă tranzitorie în art. IV din Legea nr. 207/2018, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei legi privind judecarea apelurilor în complet de 3 judecători se aplică cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a prezentei legi.“ Deşi în cuprinsul art. IV din Legea nr. 207/2018 nu se regăseşte o interpretare oficială a noţiunii de „cauză“, legiuitorul utilizând noţiunea fără a o defini, Curtea reţine că, în materie penală, accepţiunea acestui termen este cea generală, ce rezultă din ansamblul normelor procesual penale, şi priveşte cauzele penale care au fost înregistrate în primă instanţă după intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018. Având însă în vedere şi faptul că, potrivit art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, „Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată“, Curtea reţine că înregistrarea cauzei are în vedere momentul deschiderii/declanşării procedurii camerei preliminare. Curtea constată că dispoziţiile tranzitorii, reglementate în art. IV din Legea nr. 207/2018, instituie o situaţie de ultraactivitate a legii procesuale vechi, urmând ca apelurile să fie judecate în complet format din 3 judecători numai în cauzele penale înregistrate pe rolul instanţei în procedura de cameră preliminară după intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018. 21. Curtea reţine, totodată, că, în considerarea faptului că schemele de personal ale instanţelor judecătoreşti sunt subdimensionate, cu consecinţe în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor privind judecarea apelurilor în completuri formate din 3 judecători, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, legiuitorul delegat a adoptat în regim de urgenţă măsuri legislative referitoare la compunerea completurilor de apel. În materie penală, pe de o parte, a fost adoptată o soluţie de prorogare a termenului de la care ar urma să se aplice dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători [art. VI alin. (2) teza întâi], iar, pe de altă parte, s-a stabilit că se judecă în complet format din 2 judecători apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanţă în intervalul de timp dintre data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi data de 31 decembrie 2019 inclusiv [art. VI alin. (2) teza a doua]. 22. De asemenea, Curtea reţine că, în Dosarul nr. 2.355D/2018, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu în apelul declarat de către revizuentul Turhan Ekrem împotriva Sentinţei penale nr. 2.001 din data de 28 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 28.015/3/2018, prin care, în baza art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 342 din 25 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 59.261/3/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 274 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Totodată, Curtea reţine că, în Dosarul nr. 2.356D/2018, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu în apelul declarat de către revizuentul Ene Constantin împotriva Sentinţei penale nr. 807 din 18 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală în Dosarul nr. 17.595/300/2018, prin care, în temeiul art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuent împotriva Sentinţei penale nr. 220 din 23 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în Dosarul nr. 67.640/300/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1.048 din 11 august 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. 23. Cât priveşte condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). 24. În aceste condiţii, având în vedere că prezentele excepţii de neconstituţionalitate au fost ridicate în apelurile declarate împotriva unor sentinţe penale pronunţate în procedura de admisibilitate în principiu a cererilor de revizuire formulate cu privire la sentinţe penale pronunţate în cauze penale înregistrate în primă instanţă în cursul anilor 2010 şi 2015, iar normele criticate au în vedere (i) judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanţă începând cu 1 ianuarie 2020, cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători [teza întâi a art. VI alin. (2)], pe de o parte, şi (ii) apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanţă începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă [16 octombrie 2018] şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, care se judecă în complet format din 2 judecători [teza a doua a art. VI alin. (2)], pe de altă parte, Curtea constată că normele criticate, raportate la obiectul cauzelor în cadrul cărora s-au ridicat prezentele excepţii de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acestora, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în consecinţă excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 239/2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în dosarele nr. 28.015/3/2018 şi nr. 17.595/300/2018. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
