Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Petrişor Nicolae în Dosarul nr. 12.566/231/2018/a1 al Judecătoriei Focşani - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.811D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că autorul deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate din compararea situaţiei în care o autorizaţie se dă cu drept de conducere cu cea în care o astfel de autorizaţie se acordă fără acest drept, respectiv în ipoteza comiterii unor infracţiuni privind regimul circulaţiei pe drumurile publice. Se susţine că această diferenţă de regim juridic nu încalcă dispoziţiile Legii fundamentale. Se mai arată că, în comparaţia pe care o face, autorul nu are în vedere gradul de pericol social al acestor infracţiuni, mai exact faptul că unele sunt săvârşite cu intenţie, iar altele din culpă, motiv pentru care raţiunile pentru care au fost reglementate cele două ipoteze juridice invocate sunt diferite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.566/231/2018/a1, Judecătoria Focşani - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Petrişor Nicolae într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de prelungire a exercitării dreptului de circulaţie pe drumurile publice, formulată de autorul excepţiei, ca urmare a faptului că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate nu permit instanţei de judecată să facă o apreciere in concreto a circumstanţelor cauzei penale, prin analiza circumstanţelor personale şi a celor reale ale inculpatului, şi să dispună, în consecinţă, prelungirea sau neprelungirea dreptului inculpatului de a conduce pe drumurile publice. În schimb, în cazul infracţiunilor foarte grave, cum este infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută la art. 192 alin. (2) şi (3) din Codul penal, legiuitorul permite instanţei de judecată să aprecieze în funcţie de toate circumstanţele cauzei şi ale făptuitorului şi să dispună prelungirea dreptului analizat. 6. Pentru acest motiv, se susţine că dispoziţiile legale criticate creează discriminare între persoane care săvârşesc fapta de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal, şi cele care comit alte infracţiuni ce au legătură cu regimul circulaţiei pe drumurile publice, instanţei de judecată nefiindu-i permis să se pronunţe asupra dreptului celor dintâi de a conduce pe drumurile publice, prin prelungirea sau neprelungirea posibilităţii exercitării acestui drept până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Astfel, se susţine că pentru o faptă foarte gravă, respectiv cea de ucidere din culpă a uneia sau a mai multor persoane, care ar putea fi săvârşită tot sub acţiunea alcoolului, instanţa de judecată, în mod neconstituţional, respectiv discriminatoriu, are posibilitatea legală de apreciere in concreto a situaţiei personale a făptuitorului şi de a decide dispunerea prelungirii/neprelungirii dreptului acestuia de a conduce pe drumurile publice, în timp ce, în cazul persoanelor aflate în ipoteza invocată de autorul excepţiei, textele criticate nu permit această apreciere. 7. Judecătoria Focşani - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că textul prevede suspendarea dreptului de circulaţie în cazul comiterii infracţiunii prevăzute la art. 336 alin. (2) din Codul penal. Or, pentru comiterea altor infracţiuni rutiere şi chiar pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă comise prin încălcarea unor norme rutiere, exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice nu este suspendată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 141 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 8. Se arată, de asemenea, că dreptul de a conduce pe drumurile publice este un drept civil, a cărui exercitare poate fi restricţionată numai dacă această restrângere se justifică şi este proporţională cu interesul general ocrotit. Suspendarea dreptului de a conduce în perioada soluţionării unei cauze penale are natura juridică a unei măsuri preventive, prevenţia constând în ocrotirea participanţilor la trafic de influenţa conducătorilor auto care fac obiectul unor cercetări penale, dar care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a cauzei. 9. Se face trimitere la Hotărârea din 22 mai 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Scoppola împotriva Italiei, prin care s-a arătat că pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului la vot trebuie să fie luată de un judecător şi să fie temeinic motivată. Se arată că, după pronunţarea acestei decizii, jurisprudenţa naţională a reliefat o nuanţare a interzicerii, ex lege şi fără o analiză de oportunitate şi de proporţionalitate, a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal din 1969. Astfel, cu atât mai mult, în cazul unei măsuri cu caracter preventiv, care nu are la bază pronunţarea unei soluţii definitive în cauza penală, se justifică intervenţia instanţei de judecată pentru a analiza, de la caz la caz, dacă inculpatul mai poate sau nu exercita dreptul de a conduce, cu respectarea exigenţei echilibrului dintre interesul general şi cel particular. 10. În consecinţă, se apreciază că imposibilitatea instanţei de a proceda la analiza in concreto a fiecărei cereri de prelungire a dreptului de a conduce este de natură să aducă vătămări substanţiale persoanelor bănuite de săvârşirea unor infracţiuni, în privinţa cărora nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: - Art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi la art. 102 alin. (4) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.“; – Art. 336 alin. (1) din Codul penal: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.“ 15. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, şi Decizia nr. 698 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 28 ianuarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate. 17. Prin Decizia nr. 698 din 31 octombrie 2019, precitată, paragrafele 12-15, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul de a conduce autovehicule şi dreptul de a deţine un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale şi că suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi reţinerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic. 18. Astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancţiune contravenţională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege, şi care se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului. 19. Totodată, Curtea a constatat că reţinerea permisului de conducere, în accepţiunea dată de art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menţionat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.117 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010). Potrivit art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, măsura reţinerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, având, deci, caracter temporar. 20. De asemenea, Curtea a precizat că reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]“. În acelaşi sens, instanţa de contencios constituţional a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat şi temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulaţia pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalţi participanţi la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33). 21. De asemenea, prin Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, precitată, Curtea Constituţională a statuat, referitor la dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, că aceste texte de lege nu instituie niciun fel de discriminare între conducătorii de autovehicule cărora li se aplică şi aceia care, din culpă, au provocat accidente din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, cărora li se poate elibera dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie în anumite condiţii, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petrişor Nicolae în Dosarul nr. 12.566/231/2018/a1 al Judecătoriei Focşani - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Focşani - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
