Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 481/1/2020
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina│Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele │
│ │completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Daniel │- preşedintele Secţiei │
│Grădinaru │penale │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei de│
│Angelica │contencios administrativ │
│Stănişor │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Simona │- judecător la Secţia │
│Daniela │penală │
│Encean │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Eleni │- judecător la Secţia │
│Cristina │penală │
│Marcu │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Alexandra │- judecător la Secţia │
│Iuliana Rus │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Maricela │- judecător la Secţia │
│Cobzariu │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena Barbu │- judecător la Secţia │
│ │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Emil Adrian │- judecător la Secţia de │
│Hancaş │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Andreea │- judecător la Secţia de │
│Marchidan │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ana Roxana │- judecător la Secţia de │
│Tudose │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Claudia │- judecător la Secţia de │
│Marcela │contencios administrativ │
│Canacheu │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adela │- judecător la Secţia de │
│Vintilă │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
└────────────┴─────────────────────────┘
Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă domnul procuror Teodor Manea, procuror şef al Biroului de recursuri penale în interesul legii, Secţia judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă domnul Florin Nicuşor Mihalache, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care: Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească: „Dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“, este admisibilă, precizând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în acest sens. Totodată, a arătat că problema dedusă dezlegării este de natură a ajuta la lămurirea fondului cauzei. Pe fondul problemei de drept deduse dezlegării, reprezentantul Ministerului Public a precizat că, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, întreprinzătorul este cel care exercită serviciul public, şi nu întreprinderea individuală, astfel că tot întreprinzătorul este subiect de drept, în măsura în care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 175 alin. (2) din Codul penal. De asemenea, a precizat că întreprinzătorul nu poate îndeplini condiţiile prevăzute de art. 308 din Codul penal, întrucât acesta nu desfăşoară o activitate pentru un funcţionar public, ci el este funcţionarul public. În raport cu aceste împrejurări, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare acestei probleme de drept. Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reţinut dosarul în pronunţare asupra problemei de drept supuse dezlegării. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin Încheierea de şedinţă din data de 29 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.233/109/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.“ II. Expunerea succintă a cauzei Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie este învestită în ultimul grad de jurisdicţie cu soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul S.G. împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 16 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş - Secţia penală. Prin această sentinţă s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală şi la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului S.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 din Codul penal. Inculpatul S.G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) din Codul penal, reţinându-se că, în calitate de administrator al I.I. S.G. SILVICULTURĂ, în perioada 15.07.2013-17.04.2014, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani cuprinse între 150 lei şi 400 lei care nu i se cuvin, în scopul îndeplinirii unor acte contrare calităţii sale, eliberând în fals mai multor persoane fizice şi juridice avize de însoţire a materialului lemnos fără livrarea efectivă a acestuia, încasând ilegal circa 19.000 lei. Instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.G. - întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale nu are calitatea de funcţionar public, nefiind o persoană care să fi exercitat, în perioada 15.07.2013-17.04.2014, cu sau fără o remuneraţie, atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti sau o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură sau care să fi exercitat, în perioada indicată, cu sau fără o remuneraţie, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia sau un serviciu de interes public pentru care să fi fost învestită de autorităţile publice ori care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. De asemenea, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.G., în perioada ante-menţionată, nu a exercitat însărcinări în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice, mai ales că, prin Decizia nr. 1/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. 4.039/1/2015, s-a stabilit că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul S.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie cu nr. 4.233/109/2018. Prin Cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a solicitat Curţii de Apel Piteşti sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale, trimis în judecată pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public?“ Reprezentantul Ministerului Public, în susţinerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a precizat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv că Dosarul nr. 4.233/109/2018 se află pe rolul Curţii de Apel Piteşti, în ultimă instanţă, de lămurirea chestiunii de drept mai sus învederate depinde modul de soluţionare pe fond a cauzei, având în vedere că inculpatul S.G., trimis în judecată pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, a fost achitat de Tribunalul Argeş prin Sentinţa nr. 229 din 16.07.2019, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, motivându-se în esenţă că inculpatul, persoană fizică, întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale, nu are calitatea de funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) sau (2) din Codul penal, şi nici nu se circumscrie vreuneia din tezele reglementate de art. 308 alin. (1) din Codul penal, iar asupra chestiunii de drept mai sus învederate, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că lămurirea chestiunii de drept se impune a fi soluţionată în condiţiile în care prin Decizia nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat doar asupra faptului că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 din Codul penal. Prin Încheierea de sesizare din data de 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat îndeplinite toate cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală şi, ca urmare, a dispus sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate. În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile. III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la admisibilitatea sesizării Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, reţinând că Dosarul nr. 4.233/109/2018 se află pe rolul Curţii de Apel Piteşti, în ultimă instanţă, de lămurirea chestiunii de drept mai sus învederate depinde modul de soluţionare pe fond a cauzei respective, având în vedere că inculpatul S.G., trimis în judecată pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, a fost achitat de Tribunalul Argeş prin Sentinţa nr. 229 din 16.07.2019, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, iar asupra chestiunii de drept mai sus învederate, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Cu ocazia sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, titularul sesizării nu a formulat un punct de vedere pe fondul problemei de drept supuse dezlegării. IV. Punctele de vedere exprimate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi părţi cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a apreciat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Părţile din cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 4.233/109/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanţelor de judecată s-a evidenţiat opinia majoritară potrivit căreia „întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“. În acest sens au opinat Curtea de Apel Bacău şi instanţele arondate (Tribunalul Bacău, Judecătoria Roman, Judecătoria Moineşti), Curtea de Apel Bucureşti (Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Călăraşi, Judecătoria Olteniţa, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Buftea, Tribunalul Teleorman), Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Judecătoria Bistriţa, Judecătoria Baia Mare), Curtea de Apel Constanţa (Tribunalul Constanţa), Curtea de Apel Craiova (Tribunalul Dolj, Judecătoria Băileşti, Judecătoria Filiaşi, Tribunalul Mehedinţi), Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Iaşi şi instanţele arondate (Tribunalul Iaşi, Judecătoria Iaşi, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Huşi, Judecătoria Vaslui) şi Curtea de Apel Piteşti. În susţinerea acestei opinii, rezultate din interpretarea prevederilor art. 308 din Codul penal şi ale art. 175 alin. (2) din Codul penal, dar şi a noţiunilor de „serviciu public“ şi de „funcţie publică“, aşa cum au fost statuate prin considerentele deciziilor nr. 18/2017, nr. 26/2014, nr. 20/2014 şi nr. 28/2017 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a mai arătat că, în raport cu specificul întreprinderii individuale din speţa care a determinat problema de drept, respectiv faptul că aceasta se încadrează în categoria operatorilor economici care exploatează, prelucrează, depozitează sau comercializează materiale lemnoase, activitatea acestei întreprinderi de a emite avize de însoţire a materialului lemnos care atestă provenienţa legală a acestuia, pe perioada transportului şi/sau pe perioada depozitării, este un serviciu public cu specific silvic. Activitatea desfăşurată de titularul întreprinderii individuale arătate anterior este supusă controlului autorităţilor publice, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund. O opinie contrară a fost exprimată de Curtea de Apel Bucureşti şi o parte din instanţele arondate acesteia (Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Giurgiu), Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Timişoara şi o parte din instanţele arondate acesteia (Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Timiş, Judecătoria Reşiţa, Judecătoria Caransebeş), Judecătoria Brăila, în sensul că „întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“. În susţinerea acestei opinii s-a invocat faptul că întreprinderea individuală nu poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate, întrucât nu are personalitate juridică, iar activitatea întreprinderii individuale nu este supusă, în sensul art. 175 alin. (2) teza finală din Codul penal, controlului sau supravegherii cu privire la îndeplinirea activităţii calificate ca fiind de interes public, controlul exercitat de autorităţile silvice, respectiv de alte instituţii asupra circulaţiei materialului lemnos având un caracter general. De asemenea, s-a apreciat că întreprinzătorul, titular al întreprinderii individuale, nu este în serviciul întreprinderii individuale, prin raportare la exigenţele art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008. Un alt punct de vedere a fost exprimat de Tribunalul Sibiu, care a opinat în sensul că titularul întreprinderii individuale se încadrează în dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, în măsura în care activitatea prestată de acesta este supusă controlului unei autorităţi publice. În acelaşi sens a opinat şi Judecătoria Oneşti, care a arătat că, în sistemul reglementării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, întreprinderea individuală nu are calitatea de persoană juridică, astfel încât nu poate răspunde penal, ceea ce înseamnă că titularul întreprinderii individuale va răspunde penal ca funcţionar public în temeiul art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal. Sa mai menţionat că art. 308 alin. (1) din Codul penal presupune ca premisă un raport de serviciu şi o însărcinare de la o persoană fizică sau de la oricare persoană juridică, ori întreprinderea individuală nu este o persoană juridică. VI. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, au fost solicitate opiniile mai multor specialişti în drept penal asupra chestiunii de drept supuse examinării, singurul punct de vedere fiind transmis de Centrul de Cercetări în Ştiinţe Penale al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Asupra chestiunii de drept, astfel cum a fost formulată, Centrul de Cercetări în Ştiinţe Penale al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara a apreciat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În susţinerea acestui punct de vedere, Centrul de Cercetări în Ştiinţe Penale al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara a precizat că art. 308 din Codul penal asimilează noţiunii de „funcţionar“ două categorii de persoane, şi anume persoanele care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal şi, respectiv, persoanele care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice“, apreciind că solicitarea Curţii de Apel Piteşti priveşte prima categorie de persoane. Prin opinia transmisă, Centrul de Cercetări în Ştiinţe Penale al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara a considerat că problema de drept supusă dezlegării a fost formulată eronat, apreciind că întrebarea trebuie reformulată în sensul de a se stabili dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale care desfăşoară activităţi dintre cele descrise la art. 20 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 ar putea fi încadrat în categoria funcţionarilor publici la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal. Totodată, a apreciat că pentru lămurirea problemei de drept trebuie să se stabilească dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale este o persoană care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice“ şi dacă întreprinderea individuală este o persoană fizică dintre cele la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal. În ceea ce priveşte primul aspect a arătat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale este, conform prevederilor art. 2 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, persoana fizică care organizează o întreprindere economică, situaţie în care el nu realizează o însărcinare şi nici nu este în serviciul unei persoane fizice. Potrivit lit. g) a aceluiaşi articol, întreprinderea individuală este acea întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică, iar potrivit lit. f), întreprinderea economică este „activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege“. Potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, „persoanele fizice (...) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: (...) b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;“. În sprijinul acestei orientări au fost invocate considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi s-a concluzionat în sensul că: întreprinzătorul titular nu poate fi decât o persoană fizică; întreprinderea individuală este o formă de organizare a activităţii unei persoane fizice supusă unor dispoziţii legale specifice; întreprinderea individuală nu este persoană juridică deoarece nu are personalitate juridică; întreprinderea individuală nu este o persoană fizică; raporturile dintre persoana fizică întreprinzător titular şi întreprinderea individuală nu sunt raporturi de subordonare, întreprinzătorul titular nu este angajat, nu lucrează în serviciul întreprinderii individuale, nu realizează vreo însărcinare din partea întreprinderii individuale, ci activitatea desfăşurată de el, cu un regim juridic aparte, poartă denumirea de întreprindere individuală. În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect s-a arătat că întreprinderea individuală nu este o persoană fizică, ci o formă de organizare a activităţii care nu se suprapune nici peste noţiunea de persoană fizică, nici peste noţiunea de persoană juridică, nefiind nici măcar „o entitate de sine stătătoare“, în sprijinul acestei afirmaţii fiind şi dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008. Referitor la activităţile de emitere de avize de însoţire, respectiv documente care însoţesc materialul lemnos cu scopul de a atesta provenienţa legală a acestuia, aceste activităţi sunt supuse controlului şi aplicării sancţiunilor contravenţionale de către autorităţile publice prevăzute de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi a instalaţiilor de prelucrat lemn rotund. În situaţia în care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va proceda la reformularea întrebării, s-a apreciat că, în urma acestui demers, instanţa supremă urmează să verifice dacă persoana fizică întreprinzător titular al întreprinderii individuale este „funcţionar public“ în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal. Astfel, întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale este o persoană fizică ce îşi organizează activitatea sub forma unei întreprinderi individuale, acesta este cel care intră în raporturi cu autorităţile şi cu terţii şi răspunde pentru actele şi faptele săvârşite (indiferent de tipul de răspundere - penală, civilă, contravenţională). În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale în speţă - emitere de avize de însoţire, respectiv documente care însoţesc materialul lemnos cu scopul de a atesta provenienţa legală a acestuia, acest tip de activităţi sunt supuse controlului şi aplicării sancţiunilor contravenţionale de către autorităţile publice prevăzute de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008, intrând, conform argumentelor expuse anterior, în categoria serviciilor de interes public la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal. Pentru aceste argumente, s-a concluzionat că persoana fizică întreprinzător titular al întreprinderii individuale care desfăşoară activităţi de interes public este „funcţionar public“ în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal. VII. Examenul jurisprudenţei în materie 1. Jurisprudenţa naţională În materialele transmise, curţile de apel au precizat că nu au identificat hotărâri judecătoreşti relevante pentru problema de drept supusă dezlegării. 2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale Nu au fost identificate decizii privind problema de drept analizată, însă au fost identificate două decizii prin care au fost soluţionate chestiuni ce au legătură cu această problemă de drept. Astfel, prin Decizia nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu privire la întreprinderea individuală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a relevat: "(...) Intenţia legiuitorului de a exclude o posibilă asimilare a întreprinderii individuale unei persoane juridice rezultă şi din analiza prevederilor inserate în cap. III secţiunea a 2-a a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, relative la regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale. Sub un prim aspect, denumirea legală a acestei secţiuni pune în lumină, fără echivoc, subiectul de drept destinatar, titular al ansamblului de drepturi şi obligaţii pe care legea le instituie, acesta fiind întreprinzătorul persoană fizică. (...) Aşa cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 24 şi 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, subiectul de drept angajat în relaţiile cu terţii este întotdeauna întreprinzătorul persoană fizică, el, iar nu întreprinderea, fiind cel căruia legiuitorul îi recunoaşte calitatea de comerciant. (...) Reglementând răspunderea întreprinzătorului titular cu patrimoniul de afectaţiune, rezultă că legiuitorul a înţeles, o dată în plus, să reconfirme persoana fizică - întreprinzător în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 - drept unic subiect de drept implicat în raporturile disciplinate de acest act normativ, doar ea având capacitatea de a-şi asuma obligaţii patrimoniale şi a răspunde, prin urmare, fie cu masa de afectaţiune, fie cu propriul patrimoniu.(...)" De asemenea, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 209/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 11 iulie 2019, a analizat situaţia întreprinderii familiale, statuând că „(...) întreprindere familială este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de membrii unei familii, şi a dispoziţiilor art. 2 lit. f) din acelaşi act normativ, potrivit cărora întreprinderea economică este activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, rezultă că întreprinderea familială nu este un subiect de drept distinct de membrii familiei care o compun. Întreprinderea familială nu este, cu alte cuvinte, o persoană juridică, ci o întreprindere economică angrenată într-o activitate economică, în înţelesul dat acestei din urmă noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 (...)“. În considerentele aceleiaşi decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut, de asemenea, că: „(...) nu se poate spune că întreprinderea familială participă în nume propriu la circuitul civil şi nici că răspunde pentru obligaţiile asumate cu bunurile proprii, pentru simplul motiv că, din principiu, întreprinderea familială, nefiind persoană juridică, nu are un patrimoniu distinct de al membrilor săi. Prin urmare, membrii întreprinderii familiale înşişi sunt cei care exploatează o întreprindere, în sensul art. 3 alin. (2) şi (3) din Codul civil. (...).“ 3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul că întreprinzătorul are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, în cazul în care, ca titular al întreprinderii individuale, exercită un serviciu de interes public şi este învestit de autorităţile publice pentru exercitarea acestuia sau este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public. Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute în art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală. În susţinerea acestui punct de vedere, Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în esenţă, a arătat că, reglementând întreprinderea individuală, ca entitate fără personalitate juridică, legiuitorul nu a conferit întreprinderii individuale calitatea de subiect de drept distinct de constituentul său - întreprinzătorul, titular al întreprinderii individuale. Această concluzie se desprinde din economia dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, care conturează legătura indisolubilă dintre întreprinzător şi întreprinderea individuală. Prin urmare, învestind o întreprindere individuală pentru exercitarea unui serviciu de interes public, autorităţile publice învestesc însuşi întreprinzătorul pentru exercitarea acestui serviciu. De asemenea, autorităţile publice exercită controlul sau supravegherea cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public asupra întreprinzătorului titular al întreprinderii individuale, iar nu asupra întreprinderii individuale, care nu are calitatea de subiect de drept distinct. Exercitând un serviciu de interes public şi fiind învestit pentru exercitarea acestuia sau supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale are calitatea de funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale nu se include în sfera de aplicare a art. 308 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (2) din Codul penal, întrucât nu are calitatea de persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute în art. 175 alin. (2) din Codul penal. Sub un prim aspect, întreprinderea individuală nu are calitatea de persoană fizică, ci reprezintă o întreprindere economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, cu sensul atribuit întreprinderii economice în art. 2 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008. Or, în art. 308 alin. (1) din Codul penal, legiuitorul face referire la o persoană fizică prevăzută în art. 175 alin. (2) din Codul penal, noţiune care nu poate include întreprinderea individuală. Sub un al doilea aspect, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale nu exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale. Nicio dispoziţie cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 nu permite desprinderea concluziei că întreprinzătorul persoană fizică exercită o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale. În concepţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică este titularul întreprinderii individuale, persoana care organizează întreprinderea individuală şi persoana care răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice, iar nu o persoană care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale. În realitate, întreprinderea individuală nu este un subiect de drept distinct de întreprinzător, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale constituind subiectul de drept care poate exercita, pe baza învestirii sau sub controlul ori supravegherea autorităţilor publice, un serviciu de interes public. IX. Opinia exprimată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că „întreprinzătorul are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, în cazul în care, ca titular al întreprinderii individuale, exercită un serviciu de interes public şi este învestit de autorităţile publice pentru exercitarea acestuia sau este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public“. X. Dispoziţii legale incidente Codul penal "ART. 175 (1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. (2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. ART. 308 (1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. (2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime." Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 "ART. 2 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) activitate economică - activitate cu scop lucrativ, constând în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii; e) întreprinzător - persoana fizică care organizează o întreprindere economică; f) întreprindere economică - activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege; g) întreprindere individuală - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică; ART. 4 Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale. ART. 7 (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) au obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal înregistrarea şi autorizarea funcţionării, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, înainte de începerea activităţii economice în formele prevăzute la art. 4 lit. a) sau b), ca persoană fizică autorizată, denumită în continuare PFA, respectiv ca întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale. ART. 22 Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului. ART. 23 Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului. ART. 24 (1) Întreprinderea individuală poate avea în obiectul de activitate cel mult 10 clase de activităţi prevăzute de codul CAEN. (2) Întreprinderea individuală poate angaja cel mult 8 salariaţi, terţe persoane, cu contract individual de muncă încheiat şi înregistrat în condiţiile legii şi poate stabili relaţii contractuale, în condiţiile legii, cu orice persoane fizice şi juridice, cu alte întreprinderi individuale, cu PFA sau întreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni. ART. 26 Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile. ART. 27 (1) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri: a) prin deces; b) prin voinţa acestuia; c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare." XI. Punctul de vedere exprimat de către judecătorii-raportori asupra sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Judecătorii-raportori au apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind calitatea întreprinzătorului titular al unei întreprinderi individuale. Referitor la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, judecătorii-raportori au apreciat că se impune reformularea acesteia din raţiuni de acurateţe juridică, în condiţiile în care chestiunea de drept în discuţie rezultă cu claritate din conţinutul întrebării, considerând că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală, însă în cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XII.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Reglementând condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea curţilor de apel sau a tribunalelor, învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, care constată, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi asupra căreia instanţa supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. Faţă de cele arătate rezultă că, pentru a fi admisibilă sesizarea în baza dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, respectiv existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicţie pe rolul uneia dintre instanţele prevăzute expres de articolul anterior menţionat, soluţionarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. Or, în speţă, se constată că este îndeplinită condiţia privind existenţa unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie fiind învestită, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, cu soluţionarea apelurilor declarate de parchet şi de inculpaţi împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 16.07.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş - Secţia penală. De asemenea, rezolvarea dată chestiunii de drept ce face obiectul trimiterii preliminare este susceptibilă a avea consecinţe juridice directe asupra modului de soluţionare a fondului cauzei. Deopotrivă, problema de drept nu a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti şi nu face, în prezent, obiectul unui recurs în interesul legii. Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind calitatea întreprinzătorului titular al unei întreprinderi individuale. XII.2. Privitor la fondul chestiunii de drept Soluţionarea problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie presupune stabilirea relaţiei dintre întreprinzător şi întreprinderea individuală, respectiv natura juridică a raportului dintre întreprinzătorul titular şi întreprinderea individuală. Astfel, potrivit art. 2 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, întreprinzătorul este persoana fizică care organizează o întreprindere economică (activitate economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege). Întreprinderea individuală reprezintă, conform art. 2 lit. g) din acelaşi act normativ, întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. Din economia dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 rezultă că legiuitorul a conferit calitatea de subiect de drept implicat în raporturile juridice, respectiv de titular al ansamblului de drepturi şi obligaţii instituite în desfăşurarea activităţilor economice întreprinzătorului persoană fizică, şi nu întreprinderii individuale care este o entitate fără personalitate juridică. În acest sens, art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 prevede că activităţile economice pot fi desfăşurate de persoanele fizice ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, iar potrivit art. 7 alin. (1), obligaţia de înregistrare şi autorizare a funcţionării îi incumbă întreprinzătorului persoană fizică, şi nu întreprinderii individuale, care nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea la registrul comerţului, prevedere expresă reglementată în art. 22 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. În acelaşi sens converg şi prevederile inserate în cuprinsul capitolul III secţiunea a 2-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, relative la „Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale“, din denumirea marginală a acestei secţiuni rezultând, cu certitudine, că subiectul de drept titular al ansamblului de drepturi şi obligaţii pe care legea le instituie este întreprinzătorul persoană fizică. Nu în ultimul rând, se constată că art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 reglementează doar cazurile de încetare a activităţii şi de radiere a întreprinzătorului persoană fizică. Această concluzie rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, instanţa supremă relevând că „întreaga construcţie normativă existentă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 este centrată pe ideea recunoaşterii întreprinzătorului ca unic subiect de drept implicat în raporturile juridice pe care le disciplinează. (...) În acest context normativ rezultă că întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condiţiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi şi obligaţii proprii în condiţiile prevăzute de art. 188 din Codul civil“. Prin urmare, legiuitorul nu a conferit întreprinderii individuale calitatea de subiect de drept distinct de întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale. În acelaşi sens a concluzionat şi Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei nr. 209/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 11 iulie 2019, în cazul similar al întreprinderii familiale. Pe cale de consecinţă, neexistând o separare între întreprinderea individuală şi întreprinzătorul titular al acesteia, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, acesta din urmă este subiectul de drept angajat în relaţiile cu terţii, învestind întreprinderea individuală cu exercitarea unui serviciu de interes public, autorităţile publice învestesc însuşi întreprinzătorul cu exercitarea acestui serviciu. În aceste condiţii, serviciul de interes public este prestat de întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale, iar învestirea, controlul şi supravegherea de către autorităţile publice relativ la îndeplinirea respectivului serviciu public se realizează cu privire la întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale, care dobândeşte calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Şi considerentele hotărârii prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionată anterior, în sensul că „subiectul de drept angajat în relaţiile cu terţii este întotdeauna întreprinzătorul persoană fizică“, „doar acesta având capacitatea de a-şi asuma obligaţii (...) şi de a răspunde (...)“, conduc la concluzia că întreprinzătorul este cel care exercită serviciul de interes public. În raport cu ipoteza relevată în conţinutul întrebării ce face obiectul sesizării, respectiv în situaţia în care activitatea economică desfăşurată în cadrul întreprinderii individuale constă în prestarea unui serviciu de interes public, supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice, întreprinzătorul, care organizează această activitate, este persoana supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu, aşa încât acesta are calitatea de funcţionar public în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale nu face parte dintre persoanele la care se referă art. 308 alin. (1) din Codul penal, nefiind o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal. Astfel, pe de o parte, întreprinderea individuală nu are, în mod cert, calitatea de persoană fizică, ci reprezintă o formă de organizare a unei activităţi, respectiv o întreprindere economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, cu sensul atribuit întreprinderii economice în art. 2 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008. Pe de altă parte, întreprinzătorul nu exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale. Acesta este titularul întreprinderii individuale, persoana care organizează întreprinderea şi care răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii, după cum rezultă din art. 26 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Nu în ultimul rând, în considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a reţinut, cu caracter obligatoriu, că „întreprinzătorul persoană fizică - titular al întreprinderii individuale - este cel care, în calitate de «angajator persoană fizică», poate angaja terţe persoane“. Prin urmare, raporturile dintre persoana fizică - întreprinzătorul titular şi întreprinderea individuală nu sunt raporturi de subordonare, întreprinzătorul nu este angajat, nu exercită vreo însărcinare în cadrul întreprinderii individuale şi nu lucrează în serviciul acesteia. Faţă de cele ce precedă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie concluzionează în sensul că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu este inclus în sfera de incidenţă a prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, neavând calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal. În concepţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, întreprinzătorul nu exercită vreo însărcinare în cadrul întreprinderii, ci este însuşi titularul întreprinderii individuale, cel care organizează activitatea sub forma unei întreprinderi individuale. În situaţia în care întreprinzătorul, ca titular al unei întreprinderi individuale, exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Având în vedere problema de drept supusă analizei şi modalitatea de redactare a întrebării adresate de instanţa de sesizare, se apreciază că se impune reformularea acesteia din raţiuni de acurateţe juridică, în condiţiile în care chestiunea de drept în discuţie rezultă cu claritate din conţinutul întrebării, aşa încât nu aduce atingere limitelor sesizării, dar şi în considerarea naturii şi scopului procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală, mecanism de prevenire a unei practici judiciare neunitare În considerarea celor expuse, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“ şi va stabili că: Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală. În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“ şi stabileşte că: Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală. În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţa publică din 7 mai 2020. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Florin Nicuşor Mihalache -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
