Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Georgel-Cornel Hîrjanu în Dosarul nr. 2.311/1/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.613D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 decembrie 2022, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 31 ianuarie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 25 septembrie 2019 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 3 octombrie 2019), pronunţată în Dosarul nr. 2.311/1/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Georgel-Cornel Hîrjanu cu ocazia soluţionării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate împotriva unei decizii penale prin care s-a respins apelul şi s-a confirmat soluţia instanţei de fond prin care s-a admis sesizarea privind transferul autorului excepţiei, deţinut într-un loc de detenţie din Regatul Unit al Marii Britanii, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate, care permit judecarea cauzei fără citarea persoanei condamnate, contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 24, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate nu respectă exigenţele impuse de Legea fundamentală, excepţia invocată fiind întemeiată. Liberul acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili reguli de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenind legiuitorului. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susţinerea excepţiei, reprezintă un standard constituţional a cărui îndeplinire este apreciată în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Susţine că actul de justiţie trebuie interpretat prin prisma prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevăd că justiţia este egală pentru toţi şi, respectiv, că toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, şi că justiţia se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele. Reglementarea prin lege a situaţiei judecării cauzei fără citarea persoanei condamnate încalcă dreptul la un proces echitabil şi constituie o condiţionare a accesului liber la justiţie în ceea ce îl priveşte pe condamnatul care nu are cunoştinţă de procedura care se desfăşoară şi căruia, prin urmare, nu i se oferă posibilitatea să îşi pregătească apărarea, drept garantat de art. 24 din Constituţie, nici la judecarea cauzei în primă instanţă şi nici în apel. 6. Aşadar, deşi procedurile reglementate de Legea nr. 302/2004 se întemeiază pe principiul încrederii şi recunoaşterii reciproce şi presupun soluţionarea în termene foarte scurte a cererilor formulate de autorităţile judiciare străine (împrejurare care exclude asigurarea prezenţei la judecarea cauzei a persoanei solicitate, aflată în stare de deţinere în statul solicitant), trebuie avut în vedere faptul că citarea/informarea unei persoane cu privire la soluţionarea cauzei sale având ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri penale străine nu echivalează cu prezenţa acesteia la termenul acordat. Totodată, această procedură presupune realizarea de către instanţă a unei activităţi procesuale de statuare în ceea ce priveşte soluţionarea unei situaţii procesuale, dar şi analiza îndeplinirii unor condiţii de drept substanţial, ceea ce presupune o judecată, fiind incidente prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Or, chiar dacă în prezenta procedură nu se poate asigura prezenţa fizică a persoanei solicitate, principiul egalităţii armelor ar fi respectat dacă aceasta ar fi informată în legătură cu desfăşurarea cauzei şi ar avea posibilitatea să angajeze un apărător şi să formuleze apărări, mai ales în calea de atac a apelului în care hotărârea ce se pronunţă este definitivă. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum acesta este menţionat în încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 154 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Curtea constată că Legea nr. 302/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, dându-li-se textelor o nouă numerotare, art. 154 alin. (11) devenind art. 166 alin. (11), cu următorul conţinut: „Împotriva sentinţei prevăzute la alin. (6) pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie.“ 11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în şedinţa în care aceasta a fost invocată, instanţa judecătorească a pus în discuţie, potrivit art. 431 din Codul de procedură penală, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare. Totodată, prin aceeaşi încheiere, instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională şi a admis, în principiu, contestaţia în anulare formulată de autorul excepţiei împotriva deciziei penale pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, în cadrul admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa judecătorească verifică dacă cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. 13. Or, Curtea reţine că dispoziţiile art. 154 alin. (11), devenit art. 166 alin. (11), din Legea nr. 302/2004 stabilesc elemente procedurale aplicabile în cadrul procesului de punere în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene. 14. Având în vedere cele anterior precizate, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. În ceea ce priveşte condiţia legăturii textului criticat cu soluţionarea cauzei, consacrată de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, aceasta, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. 15. Astfel, obiectul cauzei de faţă vizează etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă care nu intră în sfera de aplicare a textului de lege criticat, ci este reglementată de prevederile art. 431 din Codul de procedură penală. Aceasta înseamnă că dispoziţiile art. 154 alin. (11), devenit art. 166 alin. (11), din Legea nr. 302/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“ (în acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 32 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 23 martie 2021, şi Decizia nr. 82 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 29 aprilie 2021). 16. Mai mult, Curtea observă că, prin Decizia nr. 600 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 13 aprilie 2022, a constatat că procedura contestaţiei în anulare generală sau obişnuită se referă la nelegalitatea citării şi vizează hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat o cauză care, potrivit reglementărilor specifice, se desfăşoară cu citarea părţilor. Aşadar, în cadrul contestaţiei în anulare se analizează regularitatea citării prin raportare la procedura unde există reglementată prin lege această obligaţie de citare. În contestaţia în anulare nu pot fi formulate excepţii care să tindă la introducerea procedurii de citare în procedura ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti îndrituite cu soluţionarea plângerii formulate împotriva încheierii prin care contestaţia privind tergiversarea procesului a fost respinsă ca neîntemeiată. Aşadar, pe calea contestaţiei în anulare nu se poate urmări suplinirea lipsei reglementării citării într-o procedură judecătorească anterioară şi, implicit, pretinsa neconstituţionalitate a normelor sub imperiul cărora s-a desfăşurat procedura respectivă sau a unor eventuale omisiuni legislative. 17. Faţă de această împrejurare, aplicând considerentele de principiu la cauza dedusă judecăţii, Curtea constată că textul criticat nu îndeplineşte condiţia privind legătura cu soluţionarea cauzei în sensul stabilit prin jurisprudenţa precitată, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (11), devenit art. 166 alin. (11), din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Georgel-Cornel Hîrjanu în Dosarul nr. 2.311/1/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
