Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Constantin Bicoci-Stoica în Dosarul nr. 15.147/200/2020 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.674D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 15.147/200/2020, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Constantin Bicoci-Stoica într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care a fost amendat pentru faptul că nu a purtat masca de protecţie în spaţiul public. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate au o formulare generică, fapta contravenţională nefiind configurată prin lege. Art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 nu descrie nicio acţiune sau inacţiune cu caracter antisocial care ar putea deveni elementele constitutive ale unei contravenţii. Pentru a respecta principiul legalităţii, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale, pentru ca acesta să poate fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea la un alt act normativ de rang egal cu care textul sancţionator se află în conexiune, în vederea stabilirii contravenţiei. În Legea nr. 55/2020 nu se face trimitere la o altă lege prin care să fie reglementate clar anumite contravenţii, ci doar se menţionează că acestea se vor stabili prin acte administrative. O asemenea manieră de reglementare nu înlătură elementele subiective sau discreţionare ce pot interveni în momentul în care agentul constatator interpretează şi aplică normele cuprinse în hotărâri ale Guvernului sau ordine ale miniştrilor. Nerespectarea principiului legalităţii viciază şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, care trebuie realizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului. 6. Prevederile art. 65 lit. h) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 nu indică în mod neechivoc actele, faptele sau omisiunile care constituie contravenţii şi nici nu permit identificarea cu uşurinţă a acestora, prin trimiterea la actele normative cu care textul incriminator se află în conexiune. Actele normative conexe nu sunt definite nicăieri şi nu pot fi identificate cu uşurinţă de destinatarii normei, care, prin generalitatea normei, reprezintă întreaga populaţie a ţării. 7. În susţinerea criticilor formulate, autorul excepţiei invocă cele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la cerinţele de calitate a normelor juridice prin deciziile nr. 152 din 6 mai 2020 şi nr. 51 din 16 februarie 2016. 8. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare şi prevederilor constituţionale ale art. 53, întrucât restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale este permisă numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu situaţia care a determinat-o. Prin urmare, având în vedere că sancţiunea contravenţională implică restrângerea unor drepturi ori a unor libertăţi, stabilirea şi aplicarea sa trebuie să fie proporţionale cu fapta săvârşită de contravenient. 9. Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu respectă condiţiile de calitate a legii. În acest sens, arată că temeiul de drept al reţinerii contravenţiei în sarcina autorului excepţiei este art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, care trimite la art. 5 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege, acest din urmă articol stipulând faptul că nerespectarea măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d), constituie contravenţie. Acest din urmă text de lege nu determină în mod exact şi neechivoc care sunt măsurile de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor de risc produs asupra sănătăţii, generând o lipsă de previzibilitate a legii faţă de destinatarii normei. Deşi prin Hotărârea Guvernului nr. 967/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 noiembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi prin Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă s-au stabilit măsurile concrete de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor de risc produs asupra sănătăţii, precum şi instrucţiunile generale privind măsurile de igienă, instanţa nu poate aprecia că aceste acte normative cu forţă inferioară au capacitatea de a acoperi lipsurile calitative ale Legii nr. 55/2020, cu atât mai mult cu cât, prin prisma intervalului redus de timp de la data intrării în vigoare a legii şi până la data constatării faptei contravenţionale, a fost imposibilă cristalizarea unei jurisprudenţe a instanţelor prin care sintagma din articolele atacate pentru neconstituţionalitate să primească o interpretare constantă. Astfel, instanţa apreciază că art. 5 alin. (2) lit. d), art. 65 lit. h) şi art. 66 lit. a), în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, sunt neconstituţionale prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, consideră că este încălcat art. 53 din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a individualizat fapta contravenţională, neindicând măsurile de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor de risc produs asupra sănătăţii, fapta imputată autorului excepţiei nefiind astfel individualizată. În absenţa unui astfel de demers din partea legiuitorului, nu pot fi determinate natura şi gravitatea faptei imputate, ceea ce generează concluzia că procesul de individualizare a sancţiunii contravenţionale pe care instanţa este chemată să îl efectueze nu poate fi considerat unul just. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 66 lit. a), critica vizează doar trimiterea la art. 65 lit. h). Prin urmare, obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie art. 5 alin. (2) lit. d), art. 65 lit. h) şi art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 5 alin. (2) lit. d): „Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: [...] d) măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;“; – Art. 65 lit. h): „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: [...] h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);“; – Art. 66 lit. a): „Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: – a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) şi ş);“. 14. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 53 referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, respectiv condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Curtea a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 55/2020 consacră un ansamblu de măsuri care, în contextul pandemiei de COVID-19, sunt considerate apte să contribuie la prevenirea şi combaterea efectelor acesteia, măsuri al căror conţinut este reglementat la nivelul legii, dar a căror aplicare concretă este stabilită prin hotărâri ale Guvernului, în funcţie de existenţa şi incidenţa anumitor factori de risc. În acest sens, dispoziţiile art. 3 alin. (4) şi ale art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 55/2020 dispun că starea de alertă se instituie şi se prelungeşte, după caz, de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, avându-se în vedere: amploarea situaţiei de urgenţă, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, judeţean sau naţional, intensitatea situaţiei de urgenţă, respectiv viteza de evoluţie, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării de normalitate, insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns, densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc, existenţa şi gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc. Dispoziţiile art. 6 din acelaşi act normativ prevăd că „Hotărârile prin care se declară ori se prelungeşte starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: a) baza legală; b) perioada stării de alertă; c) măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestor măsuri; d) instituţiile şi autorităţile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz“. 16. În cadrul art. 5 sunt prevăzute o serie de măsuri de creştere a capacităţii de răspuns, pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor şi pentru diminuarea impactului tipului de risc. Între măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt menţionate şi „măsurile de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu“. Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, în realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligaţii a căror încălcare constituie contravenţii. De asemenea, a arătat că este vorba de măsuri menţionate în Legea nr. 55/2020. 17. Curtea a amintit că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungeşte starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor, astfel că îi revine executivului sarcina să selecteze, în funcţie de datele concrete ale evoluţiei pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporţională a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale persoanei. 18. Curtea a arătat că precizarea acestor măsuri în textele de lege supuse controlului de constituţionalitate ar avea drept consecinţă aplicarea lor pe toată durata pandemiei de COVID-19, fără a da posibilitatea autorităţilor să selecteze necesitatea şi intensitatea intervenţiei în funcţie de evoluţia rapidă şi imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor de prevenire şi combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar şi imperativul respectării caracterului proporţional al restrângerii exerciţiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv şi datele concrete ale realităţii. S-ar putea ajunge astfel în situaţia în care obligaţiile impuse să aibă aceeaşi sferă de aplicare, deşi gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor. 19. Caracterul general al dispoziţiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu trebuie să conducă la concluzia că faptele care constituie contravenţie sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, aşa cum de altfel este şi măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie, consacrată în mod expres în conţinutul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. În situaţia persoanelor care au fost sancţionate contravenţional pentru nerespectarea obligaţiei de a purta masca de protecţie, Curtea a constat că acestea aveau posibilitatea de a lua cunoştinţă de această obligaţie prin examinarea conţinutului art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. De asemenea, hotărârile Guvernului emise pentru instituirea şi prelungirea stării de alertă, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, au menţionat în mod constant obligativitatea purtării măştii de protecţie. 20. Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a considerat că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaşte măsurile la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) şi art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi obligaţiile ce le revin, astfel încât să îşi poată conforma conduita potrivit dispoziţiilor legale şi să înţeleagă consecinţele nerespectării acestor obligaţii. 21. De asemenea, a apreciat că aceleaşi concluzii sunt valabile şi în ceea ce priveşte posibilitatea agentului constatator, respectiv a instanţei de judecată de a identifica fapta contravenţională, de a evalua gravitatea faptei şi de a stabili o sancţiune contravenţională proporţională cu aceasta. 22. Curtea a reţinut şi că art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 prevede posibilitatea agentului constatator ca, în cazul constatării săvârşirii unei contravenţii prevăzute la art. 65 lit. h) din acelaşi act normativ, să aplice o amendă de la 500 lei la 2.500 lei. În aplicarea acestei sancţiuni, agentul constatator va avea în vedere măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor, reglementate la nivel de lege şi nominalizate în cuprinsul hotărârilor Guvernului de declarare sau prelungire a stării de alertă, obligaţiile ce revin persoanelor fizice, valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, precum şi împrejurările în care fapta a fost comisă, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului şi celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Prin urmare, Curtea a apreciat că agentul constatator şi - în cazul contestării procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei - instanţa de judecată dispun de elementele necesare identificării faptei contravenţionale şi aprecierii caracterului proporţional al sancţiunii contravenţionale. 23. Cu acelaşi prilej, Curtea a menţionat că nu sunt incidente considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, prin care a fost sancţionat ca neconstituţional textul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, întrucât acesta nu prevedea concret faptele care atrăgeau răspunderea contravenţională şi stabileau, în mod nediferenţiat pentru toate acestea fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală. Or, dispoziţiile analizate ale Legii nr. 55/2020 fac posibilă identificarea obligaţiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenţie şi permit organului constatator şi, în cazul contestării, instanţei de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravităţii faptei şi proporţionalităţii sancţiunii contravenţionale. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 381 din 8 iunie 2021 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Bicoci-Stoica în Dosarul nr. 15.147/200/2020 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
