Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.416/1/2018
┌─────────┬────────────────────────────┐
│Judecător│- preşedintele Secţiei │
│Mirela │penale a Înaltei Curţi de │
│Sorina │Casaţie şi justiţie, │
│Popescu │preşedintele completului │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Simona │ │
│Daniela │- judecător la Secţia penală│
│Encean │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Andrei │ │
│Claudiu │- judecător la Secţia penală│
│Rus │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Oana │- judecător la Secţia penală│
│Burnel │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Dan │ │
│Andrei │- judecător la Secţia penală│
│Enescu │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Ioana │ │
│Alina │- judecător la Secţia penală│
│Ilie │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Simona │ │
│Cristina │- judecător la Secţia penală│
│Neniţă │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Săndel │ │
│Lucian │- judecător la Secţia penală│
│Macavei │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Lucia │ │
│Tatiana │- judecător la Secţia penală│
│Rog │ │
└─────────┴────────────────────────────┘
S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava prin Încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.971/86/2016, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu CNAS, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de disp. art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal.“ Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ce formează obiectul Dosarului nr. 1.416/1/2018 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu. La şedinţa de judecată a participat doamna Elena Larisa Pavel, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu, procuror în cadrul Secţiei judiciare. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 1.416/1/2018, aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. A menţionat că la dosar au fost transmise puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie de către curţile de apel: Bacău, Braşov, Bucureşti, Galaţi, Iaşi, Timişoara, tribunalele: Arad, Bacău, Braşov, Bucureşti, Călăraşi, Caraş-Severin, Giurgiu, Ialomiţa, Maramureş, Neamţ, Timiş, judecătoriile: Turnu Măgurele, Videle, Baia Mare, Roşiori de Vede, Alexandria, Roman, Reşiţa şi judecătoriile sectoarelor 1, 2, 3 şi 4 Bucureşti. Răspunsurile curţilor de apel Alba Iulia, Cluj, Constanţa, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş, tribunalelor: Bistriţa-Năsăud, Cluj, Constanţa, Maramureş, Sălaj, Tulcea cuprind doar menţiunea neidentificării, în jurisprudenţa acestora ori, după caz, a instanţelor din circumscripţie, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, fiind exprimat un punct de vedere de către specialiştii Catedrei de drept din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti. În continuare a arătat că raportul întocmit de judecătorul-raportor a fost depus la dosarul cauzei la data de 20 august 2018, fiind comunicat părţilor la data de 21 august 2018, respectiv la data de 27 august 2018, conform dovezilor ataşate la dosar, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală. S-a mai arătat că, la data de 28 iunie 2018, prin Adresa nr. 1.377/C/1266/III-5/2018, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară, Serviciul judiciar penal a comunicat faptul că Secţia judiciară a unităţii de parchet sus-menţionate nu are în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezbaterii. Prin aceeaşi adresă au fost comunicate concluziile formulate de Ministerul Public asupra chestiunii de drept în discuţie prin care se arată, în esenţă, că medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, ci în cea a funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt cereri sau excepţii de formulat, a solicitat doamnei procuror Justina Condoiu să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 1.416/1/2018. Doamna procuror Justina Condoiu a apreciat că se impune soluţionarea pe fond a sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava, opinând că medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, ci în cea a funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. În dezacord cu raportul întocmit de judecătorul-raportor, procurorul a apreciat că, într-adevăr, criteriile care s-au desprins din jurisprudenţa anterioară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în sensul stabilirii considerentelor pentru care o persoană aparţine categoriei de funcţionari prevăzute la art. 175 alin. (1) sau art. 175 alin. (2) din Codul penal sunt suficiente şi ar fi fost suficiente şi pentru instanţa de trimitere să îşi motiveze soluţia pronunţată într-un sens sau altul. Pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie însă acele criterii nu sunt un argument pentru respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării pentru că această soluţie poate fi dispusă în ipoteza în care cel puţin una dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 475 din Codul de procedură penală nu este îndeplinită. Or, împrejurarea că, în altă cauză, cu privire la o altă problemă de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit criterii de delimitare nu este satisfăcătoare, textul impunând ca, referitor la acea problemă de drept, instanţa supremă să se fi pronunţat. Pe de altă parte, în cuprinsul Deciziei nr. 26/2014 pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală pe care o au în vedere şi instanţa de trimitere, şi judecătorul-raportor, nu se face vorbire despre situaţia medicului angajat într-o unitate sanitară din sistemul privat, nu se distinge de ce unul dintre ei ar aparţine unei categorii de funcţionari şi celălalt altei categorii de funcţionari sau, dimpotrivă, aceleiaşi categorii de funcţionari. Pentru acest motiv, procurorul a apreciat că, fiind deja sesizată instanţa supremă cu această întrebare prealabilă, argumentul că în alte trei decizii instanţa a stabilit criteriile de departajare nu este un motiv, un argument de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării. În ceea ce priveşte jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe acest aspect, aceasta este constituită din Decizia nr. 26/2014, care are în vedere medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, Decizia nr. 20/2014, care are în vedere situaţia expertului tehnic judiciar prin care s-a stabilit că acesta face parte din categoria funcţionarilor publici asimilaţi celor prevăzuţi de art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal şi Decizia nr. 18/2017 prin care instanţa supremă care s-a pronunţat asupra apartenenţei la una dintre categoriile de funcţionari publici, a funcţionarului bancar angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat. Aplicând aceste criterii la cauza pendinte, procurorul a apreciat ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ipoteza în care se va pronunţa pe fond, să constate, pe de o parte, că medicul angajat al unei societăţi comerciale aflate sub contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate satisface o nevoie comunitară astfel încât, sub acest aspect, el desfăşoară un serviciu de interes public, iar pe de altă parte, că cealaltă condiţie prevăzută de art. 175 alin. (2) din Codul penal nu este îndeplinită întrucât Colegiul Medicilor din România este un organism care, în calitate de reprezentant al autorităţii publice (Ministerul Sănătăţii), controlează şi supraveghează profesia de medic şi nicidecum nu procedează la o învestire a medicului cu exercitarea unui serviciu public. În ceea ce priveşte Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în tot cuprinsul său, legiuitorul nu a prevăzut dispoziţii derogatorii pentru medicul care îşi desfăşoară activitatea în sistemul privat de sănătate, în cuprinsul actului normativ legiuitorul, în aceeaşi modalitate, reglementează activitatea desfăşurată de medic şi interdicţiile, obligaţiile, drepturile pe care acesta le are, indiferent şi independent dacă activitatea se desfăşoară în sistemul public ori în cel privat. Mai mult chiar, faţă de precizarea că nu este relevantă împrejurarea că medicul se află sub contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a apreciat că este relevant întrucât, potrivit art. 52 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, pentru realizarea atribuţiilor şi activităţilor prevăzute în cadrul programelor naţionale de sănătate care pot fi realizate şi de furnizorii privaţi de servicii medicale definiţi la alin. (2) lit. c) din acelaşi articol, unităţile de specialitate încheie contracte de prestări servicii cu medicii, şi conform art. 52 alin. (6) al aceluiaşi text legal sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt cuprinse în fondurile alocate programelor naţionale de sănătate, iar dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 95/2006 cu privire la sursa de finanţare a programelor naţionale de sănătate publică precizează că Ministerul Sănătăţii este cel care asigură fondurile pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate publică, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asigurând fondurile pentru finanţarea programelor naţionale curative. În acest context este de observat că medicul, chiar şi cel care este angajat al unei societăţi comerciale aflate sub contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, este plătit din fonduri publice. Or, şi acesta este argumentul pentru care el nu poate fi încadrat în categoria funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (2) din Codul penal. Aşadar, procurorul a apreciat că medicul din cadrul unei societăţi comerciale desfăşoară o funcţie publică de orice natură, întocmai cum desfăşoară o funcţie publică de orice natură şi medicul angajat într-o unitate sanitară din sistemul public de sănătate, aşa încât, pentru identitate de motive, se impune a fi dată aceeaşi soluţie. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin Încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.971/86/2016, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu CNAS, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de disp. art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal." II. Expunerea succintă a cauzei: Curtea de Apel Suceava este învestită, în ultimul grad de jurisdicţie, cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpata I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 2.02.2018 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 4.971/86/2016. Prin sentinţa penală menţionată s-a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, de schimbare a încadrării juridice din trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (martori denunţători I.G.I., M.M. şi M.D.) şi două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (martori denunţători O.V. şi R.C.) în trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (martori denunţători I.G.I., M.M. şi M.D.) şi două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (martori denunţători O.V. şi R.C.). S-a respins cererea formulată de inculpată, prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice din trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (martori denunţători I.G.I., M.M. şi M.D.) şi două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (martori denunţători O.V. şi R.C.) într-o infracţiune unică de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal. În temeiul art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (martori denunţători I.G.I., M.M. şi M.D.) şi două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (martori denunţători O.V. şi R.C.) în trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (martori denunţători I.G.I., M.M. şi M.D.) şi două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal (martori O.V. şi R.C.). În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, denunţătoare M.M. În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, denunţătoare M.M. În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, denunţător R.C. În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, denunţător O.V. A fost condamnată inculpata I.G. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (acte materiale din 4.12.2014, 13.01.2015, 10.02.2015, 23.03.2015, 9.04.2015, 16.06.2015, 17.06.2015, 13.07.2015, 12.08.2015), martor denunţător I.G.I. În baza art. 67 din Codul penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b) şi g) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de medic, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei. În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b) şi g) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de medic. În temeiul art. 91 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (2) din Codul penal. În temeiul art. 92 alin. (3) coroborat cu art. 93 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, s-a impus condamnatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Servicii multifuncţionale pentru copilul aflat în dificultate Fălticeni - Casa de tip familial „Dalia“ sau la Primăria Municipiului Fălticeni, pe o perioadă de 100 de zile. În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal, s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal, s-a stabilit că executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b) şi g) din Codul penal începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 289 alin. (3) din Codul penal raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la inculpata I.G. a sumei de 350 lei. În temeiul art. 290 alin. (4) din Codul penal, s-a dispus ca inculpata să restituie martorului denunţător I.G.I. suma de 100 lei. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din Codul de procedură penală, s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului judiciar asupra sumei de 1.902 lei consemnate la CEC BANK pe numele inculpatei pentru garantarea executării confiscării speciale şi a plăţii cheltuielilor judiciare. În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei aferente fazei de urmărire penală. Împotriva sentinţei penale anterior menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpata I.G., criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate. La termenul din data de 9 mai 2018, inculpata apelantă I.G., prin apărător, a solicitat Curţii de Apel Suceava sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se statueze asupra problemei de drept expuse în preambulul prezentului raport; prin Încheierea din data de 16 mai 2018, aceeaşi instanţă a constatat îndeplinite toate cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală şi, ca urmare, a dispus sesizarea instanţei supreme. III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Instanţa de trimitere a arătat că, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal, este considerat funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Potrivit acestui text, astfel cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr. 26/2014 cu ocazia analizei situaţiei medicului din cadrul unei unităţi sanitare din sistemul public, nu este suficient ca persoana respectivă să exercite un serviciu de interes public, ci trebuie să şi fie învestită sau controlată, după caz, supravegheată, de autorităţile publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că noţiunea de „funcţie publică“ se află în strânsă corelaţie cu noţiunea de „interes public“, ambele urmărind satisfacerea trebuinţelor de interes general, în baza prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat, iar domeniul sănătăţii este considerat un obiectiv de interes social major conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 95/2006. S-a arătat că sănătatea publică reprezintă un obiectiv de interes naţional, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei, scopul asistenţei de sănătate publică constituindu-l promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii, iar strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în cadrul unor comunităţi sănătoase. Pentru a asigura un segment al activităţii de sănătate publică, respectiv acordarea asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate prin consultaţii şi eliberare de prescripţii gratuite pentru persoanele asigurate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate încheie contracte-cadru cu cabinetele medicale individuale, contracte în urma cărora aceste cabinete furnizează, în condiţiile legii, servicii persoanelor asigurate în sistemul public, servicii care sunt însă achitate cabinetelor de la bugetul de stat prin casele judeţene de asigurări de sănătate. În concret, s-a opinat că asigurarea sănătăţii publice pe acest segment se realizează prin activitatea cabinetelor medicale care furnizează asiguraţilor anumite servicii medicale, care ulterior le sunt decontate din fonduri de la bugetul de stat. În speţă, între Casa de Asigurări de Sănătate Suceava şi Societatea Comercială MENSAN - S.R.L. Fălticeni, administrată prin inculpata I.G., au fost încheiate contracte de furnizare de servicii medicale, având ca obiect furnizarea serviciilor medicale în asistenţa medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile clinice şi acupunctură, servicii acordate asiguraţilor la serviciile medicale cuprinse în pachetul de servicii de bază şi în pachetul minimal de servicii medicale, în specialitatea psihiatrie. În baza acestor contracte, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este obligată să deconteze contravaloarea serviciilor medicale clinice şi acupunctură acordate de medic conform specialităţii clinice şi competenţelor confirmate prin ordin al ministrului sănătăţii, în condiţiile prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că, potrivit legii penale, noţiunea de „funcţionar public“ are un înţeles mai larg decât cel din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că „determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauza şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public“. Unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcţionari publici“ în condiţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, atunci când acestea, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că noţiunea de „funcţie publică“ se află în strânsă corelaţie cu noţiunea de „interes public“, ambele urmărind satisfacerea trebuinţelor de interes general, în baza prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat, iar domeniul sănătăţii este considerat un obiectiv de interes social major conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 95/2006. Pentru considerentele mai sus expuse, s-a concluzionat că medicul din cadrul cabinetului individual în contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate realizează un obiectiv social major, respectiv asigurarea sănătăţii publice, şi pentru această activitate este remunerat în mod exclusiv de către stat prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fapt pentru care se poate reţine că are calitatea de funcţionar public conform art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, fiind evident că legiuitorul nu a avut intenţia de a scoate de sub incidenţa legii penale fapta de luare de mită săvârşită de persoane ce îndeplinesc această funcţie. IV. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanţelor de judecată, s-a evidenţiat opinia majoritară potrivit căreia medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal. În acest sens au opinat curţile de apel: Braşov, Bucureşti, Galaţi, Iaşi, Timişoara; tribunalele: Arad, Bacău, Braşov, Bucureşti, Călăraşi, Caraş-Severin, Giurgiu, Ialomiţa, Maramureş, Neamţ, Timiş, judecătoriile: Turnu Măgurele, Videle, Baia Mare, Roşiori de Vede, Alexandria, Roman, Reşiţa şi judecătoriile sectoarelor 1, 2, 3 şi 4 Bucureşti. În argumentarea opiniei exprimate, instanţele mai sus amintite au precizat, în esenţă, că medicul din cadrul cabinetului individual, având contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, exercită un serviciu de interes public, respectiv asigurarea sănătăţii publice, serviciu remunerat în mod exclusiv de către stat prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fiind supus astfel controlului ori supravegherii autorităţii publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, motiv pentru care are calitatea de funcţionar public în accepţiunea textului legal menţionat. O opinie nuanţată a exprimat Curtea de Apel Bacău, care a apreciat ca fiind inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, în sensul că soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept puse în discuţie. În fine, alte instanţe au opinat că medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal, nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal. În acest sens, au comunicat puncte de vedere Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Tribunalul Covasna, cea din urmă instanţă argumentând opinia în raport cu considerentele Deciziei nr. 26/2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile. Răspunsurile curţilor de apel: Alba Iulia, Cluj, Constanţa, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi tribunalelor: Bistriţa-Năsăud, Cluj, Constanţa, Maramureş, Sălaj, Tulcea cuprind doar menţiunea neidentificării în jurisprudenţa acestora ori, după caz, a instanţelor din circumscripţie a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. V. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul procedură penală a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. Catedra de drept din cadrul Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ a Universităţii din Craiova a opinat în sensul că medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal, nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzuţi de dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, ci în categoria funcţionarilor publici prevăzuţi de dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. VI. Examenul jurisprudenţei în materie 1. Jurisprudenţa naţională relevantă În materialul transmis de curţile de apel a fost identificată practică relevantă în materie la tribunalele Gorj, Giurgiu şi Neamţ. 2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 2.1. Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, relevantă este Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015. 2.2. În ceea ce priveşte deciziile de speţă, documentarea prealabilă întocmirii prezentului raport nu a permis identificarea unor hotărâri judecătoreşti în care instanţa supremă să fi examinat explicit chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări. 3. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale Decizia relevantă pentru problema de drept analizată este Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi ale articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. Curtea Constituţională a reţinut, prin decizia citată, că „determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public“. Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut că „unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate «funcţionari publici» în condiţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice“. VII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, formulată în Dosarul nr. 1.416/1/2018, este inadmisibilă, întrucât nu implică exclusiv o interpretare in abstracto a dispoziţiilor legale, ci combină elemente de fapt şi de drept care privesc particularităţile cauzei, dar şi pentru faptul că nici în cuprinsul încheierii de sesizare şi nici în dispozitivul acesteia nu sunt indicate elementele esenţiale privind regimul în care medicul îşi exercită profesia, iar omisiunea instanţei de sesizare de a indica elementele care conturează statutul medicului la care se referă generează o imposibilitate obiectivă de soluţionare a sesizării. Pe fondul sesizării, s-a opinat că medicul titular al unui cabinet medical individual privat are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, cum şi medicul care îşi exercită profesia într-un cabinet medical din cadrul unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990 - cumulând calitatea de medic cu calităţile de asociat unic şi administrator al societăţii în cadrul căreia funcţionează cabinetul medical - are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal. IX. Punctul de vedere exprimat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, ci în cea a funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. X. Dispoziţii legale incidente Codul penal "Funcţionar public ART. 175 (1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. (2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public." Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii "ART. 2 (1) Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare. (2) Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. (3) Strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în cadrul unor comunităţi sănătoase. (4) Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică. (5) Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice. (6) Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii şi se realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii. (7) Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi altor structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, structurilor de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică locală. (8) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii." "ART. 3 Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice." "ART. 30 (1) Asistenţa medicală profilactică şi curativă se asigură prin: a) cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi, centre de diagnostic şi tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum şi prin alte unităţi sanitare publice şi private; b) unităţi sanitare publice şi private cu paturi." "ART. 52 (1) Implementarea programelor naţionale de sănătate se realizează prin unităţi de specialitate selectate în baza criteriilor aprobate în normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate. (2) În înţelesul prezentei legi, unităţile de specialitate sunt: a) instituţii publice; b) furnizori publici de servicii medicale; c) furnizori privaţi de servicii medicale pentru serviciile medicale care excedează capacităţii furnizorilor publici de servicii medicale; d) furnizori privaţi de medicamente şi dispozitive medicale. (3) Unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot angaja personal pentru implementarea programelor naţionale de sănătate ca acţiuni multianuale pe toată perioada de implementare a acestora, cu respectarea prevederilor legale în domeniu. (4) Pentru realizarea atribuţiilor şi activităţilor prevăzute în cadrul programelor naţionale de sănătate, unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot încheia contracte de prestări de servicii cu medici, asistenţi medicali şi alte categorii de personal, după caz, precum şi cu persoane juridice, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi în condiţiile stabilite prin Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate. (5) Contractele de prestări de servicii/Convenţiile civile încheiate în condiţiile alin. (4) de către unităţile de specialitate stabilite la alin. (2) prevăd acţiuni multianuale, sunt de natură civilă şi se încheie pentru toată perioada de implementare a programelor naţionale de sănătate. (6) Sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt cuprinse în fondurile alocate programelor naţionale de sănătate." "ART. 53 (1) Implementarea programelor naţionale de sănătate publică se realizează din sumele alocate din bugetul Ministerului Sănătăţii, de la bugetul de stat şi din venituri proprii, după cum urmează: a) prin instituţii publice şi furnizori de servicii medicale din subordinea Ministerului Sănătăţii; b) prin furnizori de servicii medicale din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale şi a ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, instituţii publice, precum şi furnizori privaţi de servicii medicale, cu respectarea art. 52 alin. (2) lit. c), în baza contractelor încheiate cu direcţiile de sănătate publică sau, după caz, cu instituţii publice din subordinea Ministerului Sănătăţii. (2) Implementarea programelor naţionale de sănătate curative se realizează din sumele alocate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale evaluaţi, în baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate." "ART. 54 Atribuţiile Ministerului Sănătăţii în domeniul programelor naţionale de sănătate sunt următoarele: a) aprobă strategia programelor naţionale de sănătate, parte integrantă a Strategiei naţionale de sănătate; ............................................................................................... g) asigură finanţarea programelor naţionale de sănătate publică." "ART. 56 Atribuţiile CNAS în domeniul programelor naţionale de sănătate sunt următoarele: a) participă la elaborarea proiectului de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate; b) elaborează şi aprobă normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii; c) realizează organizarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării programelor naţionale de sănătate curative; d) asigură finanţarea programelor naţionale de sănătate curative; e) transmite structurii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate, trimestrial, anual şi ori de câte ori este nevoie, indicatorii programelor naţionale curative, precum şi analiza modului în care acestea sunt derulate." "ART. 58 (1) Finanţarea programelor naţionale de sănătate se realizează astfel: a) de la bugetul Ministerului Sănătăţii, din bugetul de stat şi din venituri proprii, pentru programele naţionale de sănătate publică; b) de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru programele naţionale de sănătate curative; c) din alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii. (2) Sumele alocate programelor naţionale de sănătate multianuale sunt aprobate prin legea bugetului de stat potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare." "ART. 61 (1) Ministerul Sănătăţii asigură fondurile pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate publică la solicitările unităţilor de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate. (2) CNAS asigură fondurile pentru finanţarea programelor naţionale curative la solicitările caselor de asigurări de sănătate." "ART. 236 (1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei, după caz. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenţi medicali şi de alt personal sanitar, la indicaţia şi sub supravegherea medicului." "ART. 237 (1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenţă altele decât cele finanţate direct de Ministerul Sănătăţii; b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză, examen clinic, examene de investigaţii paraclinice; c) tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare; d) prescrierea tratamentului necesar ameliorării sau vindecării, inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă, precum şi cel igieno-dietetic. (2) Asiguraţii beneficiază de activităţi de suport, în condiţiile legii. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru şi normele sale de aplicare." "ART. 254 (1) Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care pot fi în relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt: a) unităţile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate şi selectate în condiţiile legii; b) farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare; c) alte persoane fizice şi juridice care furnizează servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale." "ART. 261 (1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie, prin tarif pe persoană asigurată, tarif pe serviciu medical; b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi sanitare publice sau private, în afara celor ambulatorii, prin tarif pe caz rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical; c) prin tarife pentru anumite servicii, stabilite prin contractul-cadru; d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală; e) prin preţ de decontare pentru medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi altele asemenea, eliberate prin farmaciile cu circuit deschis pentru asiguraţii cuprinşi în programele naţionale de sănătate curative; f) prin preţ de referinţă pentru unele servicii medicale sau prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale sau, după caz, prin sumă de închiriere pentru cele acordate pentru o perioadă determinată; g) prin preţ de achiziţie al medicamentelor, materialelor sanitare, dispozitivelor medicale şi altele asemenea utilizate în unităţile sanitare cu paturi pentru tratamentul bolnavilor pe perioada spitalizării acestora sau, după caz, eliberate prin farmaciile cu circuit închis pentru tratamentul în regim ambulatoriu al bolnavilor cuprinşi în programele naţionale de sănătate curative. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru." "ART. 276 (1) CNAS, instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, are sediul în municipiul Bucureşti, Calea Călăraşilor nr. 248, sectorul 3. (2) În domeniul sanitar, CNAS asigură aplicarea politicilor şi programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sănătăţii. (3) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti." "ART. 386 (...) (3) Medicii care au obţinut certificatul de membru al CMR pot desfăşura activităţi medicale potrivit pregătirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică independentă pe bază de contract. Calitatea de persoană fizică independentă se dobândeşte în baza certificatului de membru al CMR şi a înregistrării la administraţia financiară în a cărei rază domiciliază medicul. În condiţiile legii, medicii pot înfiinţa şi cabinete de practică medicală." "ART. 412 (1) CMR este organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, de drept public, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic ca profesie liberală, de practică publică autorizată." Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate "ART. 2 (1) Casele de asigurări de sănătate judeţene, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumite în continuare case de asigurări, sunt instituţii publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate." "ART. 3 (1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei, care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi, sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar." XI. Opinia judecătorului-raportor Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.971/86/2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept „Dacă medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu CNAS, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal.“ XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele: Reglementând condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea curţilor de apel sau a tribunalelor, învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, care constată, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi asupra căreia instanţa supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. Faţă de cele arătate rezultă că pentru a fi admisibilă sesizarea în baza dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, respectiv existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicţie pe rolul uneia dintre instanţele prevăzute expres de articolul anterior menţionat, soluţionarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. Or, în speţă, se constată că este îndeplinită condiţia privind existenţa unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, respectiv, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori fiind învestită în Dosarul nr. 4.971/86/2016 cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpata I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 2.02.2018 pronunţate de Tribunalul Suceava. În ceea ce priveşte condiţiile privind legătura cu soluţionarea cauzei a chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării şi dezlegarea acesteia prin mecanismele ce asigură unificarea practicii judiciare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu sunt îndeplinite, urmând a fi analizate împreună, în raport cu specificitatea conţinutului solicitării instanţei de sesizare. Sub un prim aspect se constată că împrejurarea legăturii cu fondul cauzei a întrebării adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu rezultă, în mod concret, din încheierea de sesizare, fiind expusă de curtea de apel într-o manieră cu caracter general. Pentru a complini aceste lipsuri, instanţa a ataşat încheierii de sesizare şi alte înscrisuri - încheieri, rechizitoriu, sentinţă penală, motive de apel, cereri formulate de părţi, presupusa legătură cu cauza urmând a fi stabilită pe baza acestora din urmă. Astfel, în raport cu calitatea subiectului activ al infracţiunii de luare de mită, în actul de sesizare al instanţei s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal. Condamnarea inculpatei, pentru una dintre infracţiunile de luare de mită pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, prin sentinţa penală apelată în cauză s-a dispus prin reţinerea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Prin cererea apelantei inculpate s-a invocat neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, prin prisma lipsei calităţii de funcţionar public a inculpatei, în raport cu dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal, nefiind incidentă Decizia nr. 26/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acelaşi sens, au fost invocate considerentele deciziei anterior menţionate în argumentarea criticii apărării raportat la menţiunile din rechizitoriu privind incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că punctul de vedere al completului de judecată cuprinde referiri ample la considerentele Deciziei nr. 26/2014 pronunţate de instanţa supremă. Prin urmare, faţă de cele arătate, rezultă că sesizarea nu implică interpretarea in abstracto a dispoziţiilor legale, ci aplicabilitatea în speţa dedusă judecăţii a consideraţiilor stabilite de instanţa supremă prin Decizia nr. 26/2014, urmărindu-se, în realitate, pronunţarea unei decizii definitive şi obligatorii cu privire la o chestiune de fapt, aspect care excedează prevederilor art. 475 din Codul de procedură penală şi care conduce la constatarea inadmisibilităţii sesizării. Sub al doilea aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-au conturat criteriile de distincţie în raport cu care o persoană se încadrează în categoria funcţionarului public prevăzut de art. 175 alin. (1) din Codul penal ori în cea reglementată de art. 175 alin. (2) din acelaşi cod, fiind pronunţată o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept inclusiv în ceea ce priveşte categoria profesională a medicilor, respectiv Decizia nr. 26/2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015). Astfel, deşi în dispozitivul deciziei precitate instanţa supremă s-a pronunţat cu privire la medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, în considerente s-au făcut ample referiri la profesia de medic, în raport cu dispoziţiile legale care reglementează calitatea de funcţionar public din Codul penal şi din legi extrapenale. Deopotrivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat categoria profesională a medicilor în raport cu prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal, precum şi ale art. 175 alin. (2) din Codul penal, ultimele dispoziţii fiind cele cu privire la care se solicită interpretarea prin prezenta sesizare. Faţă de cele arătate, dat fiind că instanţa supremă, printr-un mecanism pentru asigurarea unei practici unitare, a stabilit criteriile determinante privind calitatea de funcţionar public, rămâne în competenţa instanţei de sesizare să aplice aceste criterii la situaţia concretă şi particularităţile faptice ale cauzei. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în dispozitivul şi în considerentele încheierii de sesizare sunt cuprinse elemente contradictorii privind regimul în care medicul îşi desfăşoară activitatea. Astfel, în dispozitivul încheierii de sesizare se face referire la „medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi“, ceea ce presupune, în speţă, ca inculpata să cumuleze calitatea de medic fie cu calităţile de asociat unic şi administrator al societăţii în cadrul căreia funcţionează cabinetul medical, fie cu calitatea de medic salariat sau colaborator al unui cabinet medical din cadrul unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990. Instanţa de trimitere nu a făcut o astfel de distincţie în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru ca, în considerentele încheierii de sesizare, să se facă referire la „medicul din cadrul cabinetului individual“, rezultând că sesizarea ar privi medicul care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui cabinet medical individual privat, care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale. Nici în această situaţie instanţa de trimitere nu a făcut distincţia necesară, dat fiind că, în ipoteza cabinetului medical individual privat, medicul îşi poate exercita profesia ca medic titular al cabinetului medical individual sau îşi poate exercita activitatea ca salariat ori colaborator al unui astfel de cabinet medical. Pentru motivele arătate, având în vedere că problema de drept supusă dezlegării nu presupune interpretarea unor dispoziţii legale în abstract, ci aplicarea unei decizii pronunţate anterior de instanţa supremă la o situaţie particulară, revine instanţei învestite cu soluţionarea cauzei să o lămurească şi să o sancţioneze, dacă este cazul. Or hotărârile prealabile rezultate din mecanismul de unificare a practicii prevăzut de art. 475 din Codul de procedură penală cuprind rezolvări de principiu ale unor chestiuni de drept, clarificând modul de interpretare in abstracto, pe viitor, a dispoziţiilor legale care au generat acea problemă. Soluţia de principiu a instanţei supreme îşi găseşte aplicabilitatea, aşadar, nu doar în cauza în care a intervenit mecanismul de unificare a practicii analizat, ci în toate cauzele în care se ridică o problemă de drept esenţialmente similară şi în care particularităţile procedurii derulate nu influenţează semnificativ coordonatele acelei probleme de drept. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.971/86/2016 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă medicul care funcţionează în cadrul unei societăţi comerciale care are contract de prestări servicii medicale cu CNAS, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de disp. art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal." Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2018. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător Mirela Sorina Popescu Magistrat-asistent, Elena Larisa Pavel ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
