Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Blaga în Dosarul nr. 4.280/257/2019 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 16D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi de menţinerea jurisprudenţei instanţei de control constituţional cu privire la dispoziţiile criticate. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 529 din 11 iulie 2017 şi nr. 530 din 11 iulie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 103/CCP din 9 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.280/257/2019, Tribunalul Sibiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Blaga într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta, în temeiul art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii penale, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, prin care, în baza art. 339 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenţi împotriva ordonanţei prim-procurorului; în baza art. 341 alin. (7) lit. c) din Codul de procedură penală s-a admis plângerea formulată de petenţi în contradictoriu cu intimatul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate; a fost desfiinţată ordonanţa de clasare emisă de procuror, menţinută prin ordonanţa emisă de prim-procuror; s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire; s-a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente şi, prin urmare, s-a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpatul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, pentru comiterea infracţiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 255 alin. (1) din Codul penal, în dauna persoanelor vătămate. În motivarea contestaţiei se susţine, printre altele, că judecătorul de cameră preliminară din fond nu a informat contestatorul - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - referitor la dreptul de a formula cereri şi de a ridica excepţii cu privire la legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală – care reglementează, în procedura soluţionării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, că, dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale - sunt neconstituţionale în măsura în care nu prevăd obligativitatea citării „inculpatului“ cu menţiunea expresă a acestor drepturi şi acordarea unui termen de minimum 20 de zile pentru formularea cererilor şi ridicarea excepţiilor, similar art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală referitor la măsurile premergătoare din procedura camerei preliminare. De asemenea, prin raportare la dispoziţiile art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, susţine că se instituie o inegalitate între inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu şi inculpatul trimis în judecată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, deoarece doar primul dintre aceştia este informat, prin citaţie, că poate să formuleze cereri şi să ridice excepţii cu privire la legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Invocă atât dispoziţii constituţionale, cât şi norme procesual penale referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, precum şi drepturi ale inculpatului, consacrate în legea procesual penală în vigoare, şi dreptul la un proces echitabil, statuat constituţional. 6. Tribunalul Sibiu - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, este reglementată în mod clar şi previzibil obligaţia judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, de a exclude probele nelegal administrate ori, după caz, de a sancţiona, potrivit art. 280-282 din acelaşi cod, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. Apreciază că intimatul nu poate invoca necunoaşterea legii, fiind în măsură a se aştepta că vor fi supuse dezbaterii şi vor face obiectul soluţiei legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Consideră că exercitarea deplină a dreptului la apărare este asigurată chiar în lipsa unei citări cu menţiunea expresă în sensul posibilităţii de a formula cereri şi excepţii privind legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 341 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 91 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, care au următorul conţinut: „Dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.“ 11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că normele procesual penale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare şi ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie. Din formularea criticilor de neconstituţionalitate rezultă că se invocă şi încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, urmând ca şi aceste dispoziţii din Legea fundamentală să fie reţinute drept text de referinţă. De asemenea, se invocă normele procesual penale ale art. 4 referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 10 privind dreptul la apărare şi ale art. 83 lit. d), e) şi g^1) privind dreptul inculpatului de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei, precum şi dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în formularea motivelor de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu prevăd obligativitatea citării „inculpatului“ cu menţiunea expresă a dreptului de a formula cereri şi excepţii şi acordarea unui termen de minimum 20 de zile pentru formularea acestora, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, consideră că se aduce atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil, prezumţiei de nevinovăţie şi, totodată, se instituie o inegalitate între inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu şi inculpatul trimis în judecată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară. 13. Cu privire la această susţinere, Curtea constată că neconstituţionalitatea invocată de autorul excepţiei este dedusă din compararea celor două norme de procedură penală - art. 341 alin. (2) fraza a doua, respectiv art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. Curtea reţine însă că o astfel de critică - potrivit căreia art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală contravine art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, creând discriminări între inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu şi inculpatul trimis în judecată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, deoarece, prin comparaţie cu art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, petentul, precum şi intimatul din procedura soluţionării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară nu sunt citaţi cu menţiunea că pot formula cereri şi ridica excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale - nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Astfel, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, instanţa constituţională reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cum susţine autorul excepţiei. 14. În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (în acest sens, Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, şi Decizia nr. 701 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). 15. Totodată, Curtea reţine că, în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ignorare legem, autorul excepţiei avea obligaţia să cunoască normele procesual penale în vigoare referitoare la procedura soluţionării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, astfel încât nu se poate prevala de necunoaşterea legii pentru a susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor procesuale criticate. Regula nemo censetur ignorare legem consacră o obligaţie corelativă a cetăţeanului, iar regula nullum crimen sine lege o obligaţie a statului. Cu alte cuvinte, cetăţeanul este obligat să cunoască legea pe care statul o adoptă, principiul invocat consacrând o obligaţie socială născută din publicarea legii în Monitorul Oficial al României. 16. Curtea reţine, de asemenea, că invocarea prevederilor art. 4, ale art. 10 şi ale art. 83 lit. d), e) şi g^1) din Codul de procedură penală nu poate fi primită, deoarece, în exercitarea controlului a posteriori, instanţa de control constituţional examinează dispoziţiile de lege criticate prin raportare la principiile şi drepturile fundamentale cuprinse în normele constituţionale şi convenţionale sau alte instrumente juridice la care România este parte, iar nu prin raportare la alte reglementări din legislaţia internă. 17. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Blaga în Dosarul nr. 4.280/257/2019 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
