Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Johnny Trans - S.R.L. din Gherăieşti, judeţul Neamţ, în Dosarul nr. 4.113/866/2019 al Judecătoriei Paşcani - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.326D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autoarea solicită completarea soluţiei legislative supuse controlului de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 343 din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.113/866/2019, Judecătoria Paşcani - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Johnny Trans - S.R.L. din Gherăieşti, judeţul Neamţ, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autoare în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, prin care critică, printre altele, soluţia dispusă prin ordonanţa prim-procurorului de respingere ca tardivă a plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare a cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de distrugere, tulburare de posesie, abuz de încredere şi înşelăciune, întrucât aceasta a fost depusă şi comunicată la parchet prin serviciul de curierat privat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că tratarea în mod diferenţiat a recomandatelor cu recipisă de confirmare de primire expediate prin intermediul Poştei Române (serviciilor PTTR), în raport cu celelalte trimiteri recomandate cu recipisă de confirmare de primire de tip AWB, expediate prin intermediul societăţilor de poştă, mesagerie, curierat cu capital privat, în sensul recunoaşterii depunerii actului de procedură înăuntrul termenului prevăzut de lege, potrivit art. 270 alin. (1) din Codul de procedură penală - se află în conflict cu dispoziţiile constituţionale invocate. Susţine că, în condiţiile liberei concurenţe de piaţă, în care au fost înfiinţate entităţi juridice cu capital privat ce realizează trimiteri poştale, prin sintagma „oficiu poştal“ din cuprinsul art. 270 din Codul de procedură penală se înţelege nu doar o unitate a Poştei Române (PTTR), ci şi orice entitate juridică având capital privat, care transmite corespondenţă în regim recomandat, cu recipisă tip AWB, prestatoare de activitate poştală, curierat şi mesagerie. Apreciază că o altă interpretare - prin care s-ar lua în considerare o discriminare între regimul juridic al trimiterilor recomandate operate prin intermediul Poştei Române şi cel al trimiterilor cu recipisă, atestată ca dată de depunere de societatea cu capital privat autorizată pentru efectuarea serviciului de transmitere poştală, recomandate operate prin firme de curierat sau poştă rapidă, este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate. 6. Judecătoria Paşcani - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Consideră că nu există nicio justificare obiectivă în sensul excluderii serviciului de curierat din enumerarea instituţiilor la care actul de procedură depus se consideră realizat în termen, în contextul liberalizării pieţei serviciilor şi principiului liberei concurenţe de piaţă. Reţine că, la nivel instituţional european, Comisia Europeană îndeamnă guvernele naţionale să liberalizeze serviciile de interes economic general pentru a permite consumatorilor să beneficieze de preţuri mai avantajoase, la o calitate superioară. Invocă dispoziţiile art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare sau trimis prin fax sau e-mail este socotit a fi făcut în termen. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 270 din Codul de procedură penală. Având în vedere motivele de neconstituţionalitate formulate de autoare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 270 alin. (1) fraza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „(1) Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. [...]“ 11. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare de către organele judiciare a normelor procesual penale criticate, având în vedere că prin ordonanţa prim-procurorului a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare a cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de distrugere, tulburare de posesie, abuz de încredere şi înşelăciune, întrucât aceasta a fost depusă şi comunicată la parchet prin serviciul de curierat privat. Astfel, în opinia autoarei, interpretarea normei procesuale în sensul stabilirii unui tratament diferenţiat al recomandatelor cu recipisă de confirmare de primire expediate prin intermediul Poştei Române (serviciilor PTTR), în raport cu celelalte trimiteri recomandate cu recipisă de confirmare de primire de tip AWB, se află în conflict cu dispoziţiile constituţionale invocate. Apreciază că este necesar ca interpretarea sintagmei „oficiu poştal“ din cuprinsul normei criticate să includă şi trimiterile recomandate cu recipisă de confirmare de primire de tip AWB. 13. Raportat la critica de neconstituţionalitate astfel formulată, Curtea reţine că a statuat în jurisprudenţa sa că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), aceste aspecte urmând a fi soluţionate de către judecătorul de cameră preliminară, respectiv de către instanţa de judecată. Atât interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, cât şi, în speţă, aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate de organele de urmărire penală sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, şi Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, şi Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020). 14. Totodată, Curtea constată că, din modul cum sunt formulate motivele de neconstituţionalitate, autoarea solicită modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul de a se stabili că actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, prin scrisoare recomandată, la un serviciu de curierat rapid este considerat ca făcut în termen. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat şi nici de a face propuneri de lege ferenda. 15. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa faptul că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Modificarea conţinutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realităţile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica dispoziţiile art. 270 alin. (1) fraza întâi din Codul de procedură penală, în sensul de a stabili că şi actele de procedură depuse la serviciile specializate de curierat sunt socotite a fi făcute în termen. 16. Având în vedere cele reţinute anterior, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (1) fraza întâi din Codul de procedură penală. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (1) fraza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Johnny Trans - S.R.L. din Gherăieşti, judeţul Neamţ, în Dosarul nr. 4.113/866/2019 al Judecătoriei Paşcani - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Paşcani - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
