Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Andreea-Corina Băjenaru. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Cristian-Vasile Terheş în Dosarul nr. 475/33/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.342D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că apărătorul ales al autorului excepţiei a depus la dosar o cerere prin care se arată că se menţine cererea de judecare în lipsă, în caz de neprezentare a părţilor, şi informează că nu va putea fi prezent la şedinţa de judecată, deoarece participă la o activitate ştiinţifică în străinătate. Ataşează documente justificative. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. Astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii, accesul liber la justiţie şi dreptul la un recurs efectiv presupun posibilitatea părţilor de a utiliza toate mijloacele procedurale, însă doar în formele şi modalităţile prevăzute de legiuitor, care are competenţa exclusivă de a stabili reguli şi proceduri speciale, inclusiv în privinţa părţilor care pot sesiza Curtea Constituţională. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 4 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 475/33/2020, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost invocată de Cristian-Vasile Terheş într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu permit sesizarea Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului de încuviinţare a măsurilor conţinute în decretele Preşedintelui României de instituire sau de prelungire a stării de urgenţă, care violează drepturile omului, de instanţele judecătoreşti, cu o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de una dintre părţile procesului. 7. Se mai susţine că titularii drepturilor vătămate prin hotărâri ale Parlamentului şi acte subsecvente acestora trebuie să aibă dreptul să ridice o excepţie de neconstituţionalitate privind astfel de hotărâri, iar instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia trebuie să aibă dreptul să sesizeze Curtea Constituţională cu astfel de excepţii. 8. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 27 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 - Statul de drept, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată în cadrul soluţionării unei acţiuni având ca obiect anularea în parte a Hotărârii Parlamentului României nr. 3/2020 pentru încuviinţarea măsurii adoptate de Preşedintele României privind instituirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 19 martie 2020, şi a Hotărârii Parlamentului României nr. 4/2020 pentru încuviinţarea măsurii adoptate de Preşedintele României privind prelungirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 16 aprilie 2020. Prin cele două hotărâri Parlamentul a încuviinţat măsurile privind instituirea şi, respectiv, prelungirea stării de urgenţă, adoptate de Preşedintele României prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, respectiv prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României. 15. Referitor la decretul de instituire a stării de urgenţă, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 94, că acesta este un act administrativ emis în exercitarea unei atribuţii constituţionale care pune în executare dispoziţii legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi fundamentale şi afectarea regimului unor instituţii fundamentale ale statului şi poate fi supus unui control în două trepte: primul este controlul exercitat, din oficiu, de Parlamentul României, în virtutea obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (1) din Constituţie, iar cel de-al doilea este controlul exercitat, la sesizarea subiecţilor de drept îndrituiţi de lege, de Curtea Constituţională, prin intermediul hotărârii Parlamentului prin care se încuviinţează sau nu se încuviinţează starea de urgenţă, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie. 16. Prin decizia menţionată, paragraful 92, Curtea a mai reţinut că, în procedura de încuviinţare a instituirii stării de urgenţă, Parlamentul efectuează un control de temeinicie şi legalitate a decretului Preşedintelui prin raportare la dispoziţiile constituţionale şi legale referitoare la regimul juridic al stării de urgenţă. Prin hotărârea de încuviinţare a instituirii stării de urgenţă, Parlamentul confirmă respectarea exigenţelor legale, măsura adoptată fiind, astfel, asumată de cele două autorităţi publice. Controlul parlamentar efectuat asupra decretului Preşedintelui se realizează în temeiul Constituţiei şi al legii, fiind expresia raportului juridic stabilit între cele două autorităţi publice cu privire la exercitarea partajată a atribuţiei constituţionale referitoare la instituirea stării de urgenţă. 17. Aşadar, cele două categorii de acte, decretele Preşedintelui României de instituire şi prelungire a stării de urgenţă şi hotărârile Parlamentului prin care se verifică îndeplinirea condiţiilor legale referitoare la instituirea acestor măsuri, reprezintă acte administrative care privesc raporturile cu Parlamentul, devenind incidente dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Hotărârile Parlamentului sunt adoptate în exercitarea atribuţiilor constituţionale ale acestuia, în calitate de organ reprezentativ al poporului român, şi prin acestea nu se realizează o activitate de natură administrativă, ci se exercită un control parlamentar asupra decretelor emise de Preşedinte. 18. Prin urmare, hotărârile Parlamentului nu pot fi supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, ci acestea pot fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie şi al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 19. Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că prezenta excepţie de neconstituţionalitate ridică două probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite. Astfel, prima problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ţine de natura controlului de constituţionalitate (abstract/concret), respectiv legătura cu soluţionarea cauzei a textelor contestate, iar a doua problemă de admisibilitate are în vedere limitele de competenţă a Curţii Constituţionale. Art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privinţa condiţiilor de admisibilitate ce ţin de cadrul procesual în care se ridică excepţia de neconstituţionalitate (autoritatea în faţa căreia se ridică excepţia, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluţionarea cauzei), precum şi de obiectul excepţiei în sens de trăsături distinctive şi definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare şi de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referenţial cu privire la condiţiile de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă ale instanţei constituţionale atunci când aceasta procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat şi nici să-l interpreteze sau să-l aplice în cauza a quo. Având în vedere natura acestor condiţii de admisibilitate, precum şi succesiunea logică a intervenirii acestora în procedura de analiză a admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea se va pronunţa mai întâi asupra celor cuprinse în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar ulterior asupra celor ce privesc delimitarea competenţei sale în raport cu celelalte autorităţi publice (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 19). 20. Cu privire la legătura cu soluţionarea cauzei a textelor contestate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, sau Decizia nr. 243 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 30 mai 2019, Curtea a statuat că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Excepţia de neconstituţionalitate va fi însă admisibilă în situaţia în care sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. În cauza de faţă, se observă că însăşi Legea fundamentală, prin dispoziţiile art. 126 alin. (6), precum şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, prin art. 5 alin. (1), exceptează de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul. Or, excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 care reglementează competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, precum şi subiectele de sezină. 21. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă, întrucât motivul inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ nu îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ci chiar dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (6). 22. În continuare, Curtea observă că autorul excepţiei critică art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 întrucât nu permite sesizarea Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului de încuviinţare a măsurilor conţinute în decretele Preşedintelui României de instituire sau prelungire a stării de urgenţă, care violează drepturile omului, de instanţele judecătoreşti, cu o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de una dintre părţile procesului. 23. O astfel de critică vizează în realitate modificarea şi completarea textului cu o ipoteză juridică pe care nu o reglementează, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională nu are competenţa să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigenţele constituţionale şi să constate constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea acestora. 24. Totodată, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate şi obiectul acesteia au fost stabilite de legiuitorul constituant prin art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin critica formulată, tinde la modificarea normei constituţionale prin introducerea unui nou obiect al excepţiei de neconstituţionalitate - hotărârile Parlamentului. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Cristian-Vasile Terheş în Dosarul nr. 475/33/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
