Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian Bîzdîră în Dosarul nr. 1.860/186/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.402D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 februarie 2019, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 28 februarie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 18 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.860/186/2015, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cristian Bîzdîră într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie, aflată în calea de atac a apelului. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, faptul că există o vădită situaţie de necorelare juridică între norma generală în materia contravenţiilor, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, şi norma specială, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, din moment ce, din raţiuni de proporţionalitate, prima reglementare impune stabilirea unui minim şi a unui maxim general pentru diferite sancţiuni, iar norma specială impune o limită fixă de aplicare a sancţiunii complementare, fără să ţină cont de criteriile de analiză a principiului proporţionalităţii. Astfel, sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se instituie arbitrar, putând fi aplicată de o manieră similară, în situaţii de speţă diferite, fără a se ţine cont de pericolul social al faptei săvârşite. Or, pentru o aplicare corectă a principiului proporţionalităţii, trebuie analizat, de la caz la caz, în funcţie de situaţia dată, rezultatul produs; doar în raport cu acest rezultat se poate analiza gravitatea faptei, implicit pericolul social, pentru a decide în final asupra aplicării sancţiunii contravenţionale - fie ea principală sau complementară. 5. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 304 din 5 iunie 2014), Curtea Constituţională a reţinut că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental, iar normele legale criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi fundamentale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul asigurării desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi pentru ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului. 6. Instanţa judecătorească a mai arătat că, prin Decizia nr. 113 din 6 martie 2014, Curtea Constituţională a constatat că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale. Astfel, sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă limitată de timp constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârşirii unor noi fapte de natură contravenţională şi protejarea participanţilor la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor. 7. Totodată, în virtutea prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, atât instanţa de fond învestită cu soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie, cât şi cea de apel pot utiliza, în cadrul examenului de legalitate şi temeinicie a sancţiunii contravenţionale, criteriile de evaluare a gradului de pericol concret al faptei contravenţionale, stabilite la art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi invocă în acest sens deciziile nr. 210 din 13 martie 2007, nr. 661 din 4 iulie 2007, nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, nr. 287 din 11 martie 2008, nr. 331 din 10 martie 2011 şi nr. 4 din 17 ianuarie 2013. 10. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor de lege criticate şi reţinut ca atare de Curtea Constituţională în deciziile nr. 150 din 21 februarie 2008, nr. 1.261 din 25 noiembrie 2008, nr. 919 din 6 iulie 2010, nr. 775 din 3 iunie 2010 şi nr. 854 din 18 octombrie 2012. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul conţinut: „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;“. 14. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 53 alin. (2) referitor la principiul proporţionalităţii. 15. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că a mai examinat, în jurisprudenţa sa, critici asemănătoare, referitoare la pretinsa neconstituţionalitate a unor prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pe motivul reglementării de jure a unor sancţiuni contravenţionale, fără aplicarea principiului proporţionalităţii, în sensul instituirii posibilităţii ca agentul constatator să poată aprecia în concret gravitatea faptei contravenţionale săvârşite şi să dimensioneze în mod corespunzător sancţiunea aplicată. 16. Prin Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 25 ianuarie 2018, Curtea, examinând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 100 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (care reglementează o serie de contravenţii, precum şi sancţiunile corespunzătoare acestora, respectiv amenda, ca sancţiune principală, precum şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile) prin raportare la principiile legalităţii şi al proporţionalităţii, a reţinut în esenţă că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi nici nu restrânge exerciţiul unor drepturi constituţionale, ci astfel este prevăzută, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. Aşa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a aplicării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. 17. Curtea a mai observat că dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei soluţionate prin Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, se referă la condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Or, dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulaţie, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituţie (a se vedea în acest sens cu titlu exemplificativ Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Decizia nr. 370 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 1.314 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, pentru un anumit număr de zile, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională. 18. În plus, cu privire la invocarea principiului egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea observă că, prin reglementarea legală a unei sancţiuni imuabile, acest principiu nu poate fi încălcat, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai expresia aplicării unitare a legii într-o situaţie expres determinată. Aşa fiind, sancţiunea aplicată tuturor persoanelor care săvârşesc fapta prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, constând în depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, o reprezintă amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. 19. Având în vedere cele arătate, precum şi vasta jurisprudenţă a Curţii cu privire la textele de lege criticate (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Decizia nr. 770 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Decizia nr. 275 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Decizia nr. 288 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2010, Decizia nr. 775 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, Decizia nr. 1.054 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 27 septembrie 2010, Decizia nr. 642 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 29 iulie 2011, Decizia nr. 1.057 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 8 septembrie 2011, Decizia nr. 1.201 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 7 octombrie 2011, Decizia nr. 142 din 21 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012, sau Decizia nr. 84 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012), Curtea Constituţională constată că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei sale în materie, astfel că argumentele şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea. 20. Pe de altă parte, Curtea remarcă faptul că, în cauza de faţă, autorul excepţiei îşi întemeiază întreaga argumentaţie pe o pretinsă „vădită situaţie de necorelare juridică între norma generală în materia contravenţiilor, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi norma specială, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002“. 21. Or, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci o simplă contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003). Prin urmare, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate are caracter de inadmisibilitate. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Bîzdîră în Dosarul nr. 1.860/186/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent şef, Claudia-Margareta Krupenschi ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
