Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Andreea Băjenaru. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 13.119/320/2019/a1 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 309D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 310D/2020 şi nr. 398D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, respectiv ale art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 5.119/320/2019/a1 al acestei instanţe şi de Sorin Constantin Sima în Dosarul nr. 4.343/331/2019 al Judecătoriei Vălenii de Munte. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 310D/2020 şi nr. 398D/2020 la Dosarul nr. 309D/2020, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că aspectele invocate în susţinerea acesteia ţin de aplicarea art. 148 din Constituţie, ce dispune cu privire la prioritatea de aplicare a reglementărilor Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, aspect reţinut şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 273 din 9 mai 2023. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 13 februarie 2020, 14 februarie 2020 şi 19 februarie 2020, pronunţate în dosarele nr. 13.119/320/2019/a1, nr. 5.119/320/2019/a1 şi nr. 4.343/331/2019, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă şi Judecătoria Vălenii de Munte au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, respectiv a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, din oficiu, de Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă şi de Sorin Constantin Sima în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare în cadrul cărora contestatorii au invocat motive de fapt şi de drept cu privire la titlul executoriu, respectiv să se constate caracterul abuziv al unei clauze din contractul de împrumut. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate prezintă relevanţă în cadrul contestaţiilor la executare în cadrul cărora contestatorii-debitori invocă inclusiv existenţa anumitor clauze abuzive în sensul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, în cuprinsul contractelor de credit care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Sintagma „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun“ prezintă o problemă de constituţionalitate faţă de prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie. 9. Astfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat numeroase hotărâri prin care a stabilit modul de interpretare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, directivă transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 193/2000. 10. În acest sens, menţionează Hotărârea din 9 iulie 2015 pronunţată în Cauza C-348/14, Maria Bucura împotriva S.C. Bancpost - S.A., paragrafele 40-44, prin care s-a stabilit, în esenţă, că revine instanţei naţionale obligaţia de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al clauzelor unui contract încheiat între un consumator şi un profesionist din moment ce această instanţă dispune de elementele de fapt şi de drept necesare în acest scop. 11. Totodată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a mai statuat că o instanţă sesizată cu o contestaţie formulată de un consumator împotriva unei somaţii de plată trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză care figurează într-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator intră în domeniul de aplicare al Directivei nr. 93/13/CEE şi, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze [Hotărârea din 9 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza C-137/08 VB Pénzügyi Lízing împotriva Ferenc Schneider, paragraful 56, şi Hotărârea din 14 martie 2019, pronunţată în Cauza C-415/11 Mohamed Aziz împotriva Caixa dʼEstalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa), paragraful 47]. 12. În continuare se arată că dispoziţiile legale criticate împiedică contestatorii şi instanţele de executare să analizeze eventualele clauze abuzive din cuprinsul titlurilor executorii reprezentate de contracte de credit, fiind astfel încălcată ordinea juridică la care România a aderat şi pe care s-a obligat, în temeiul art. 148 din Constituţie, să o respecte. Conform principiului supremaţiei, dreptul european are o valoare superioară faţă de legislaţiile naţionale ale statelor membre. Principiul supremaţiei este valabil pentru toate actele europene care au caracter obligatoriu. Statele membre nu pot aplica o normă naţională care ar fi contrară dreptului european. Principiul supremaţiei garantează superioritatea dreptului european asupra legislaţiilor naţionale. Acesta este un principiu fundamental al dreptului european. La fel ca principiul efectului direct, acesta nu este menţionat în tratate, însă a fost consacrat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În acest sens, este invocată şi jurisprudenţa Curţii de de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 17 decembrie 1970, pronunţată în Cauza C-11/70 Internationale Handelsgesellschaft mbH împotriva Einfuhr-und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel, şi Hotărârea din 9 martie 1978, pronunţată în Cauza C-106/77 Administration des finances de l’État împotriva Société anonyme Simmenthal. 13. În fine, se arată că, deşi în temeiul jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se poate ignora o normă juridică contrară dreptului Uniunii Europene, este necesară intervenţia Curţii Constituţionale pentru armonizarea legislaţiei interne cu normele unionale. 14. Aşadar, instanţa apreciază că prevederile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică şi în cadrul contestaţiilor la executare în care se invocă existenţa unor clauze abuzive în cadrul contractelor de credit. 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 398D/2020 susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, anihilând posibilitatea consumatorilor de a formula, în cadrul contestaţiilor la executare, apărări privitoare la validitatea titlului în baza căruia se solicită executarea silită. 16. La nivel european, Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii reprezintă cea mai importantă măsură de uniformizare şi de armonizare a dreptului contractelor în Europa, întrucât atinge esenţa contractului. Or, titlul executoriu ce are vocaţia de a fi atacat pe seama clauzelor abuzive inserate este, în acelaşi timp, un contract comercial ce intră sub incidenţa legii prin care a fost transpusă directiva, un contract încheiat între un comerciant (devenit creditor) şi un consumator (devenit debitor). 17. Judecătoria Vălenii de Munte apreciază, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 398D/2020, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, în esenţă, că contestatorul are la dispoziţie o acţiune de drept comun pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor pe care le apreciază ca atare, prerogativă de care putea uza, nefiind ţinut de vreun termen procedural de formulare a unei astfel de cereri. Debitorii au deschisă calea unei acţiuni de drept comun prin care să supună analizei instanţelor clauzele pe care le consideră abuzive, cuprinse în titlul executoriu. În consecinţă, noua reglementare nu lezează drepturile consumatorilor, ci, mai degrabă, îi disciplinează. De asemenea, arată că nu există un conflict cu dispoziţiile Directivei 93/13/CEE întrucât, înainte de a se naşte obligaţia instanţelor de a analiza, din oficiu, caracterul abuziv al anumitor clauze, este necesar ca acestea să fie legal învestite. 18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 398D/2020, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în măsura în care permit invocarea, pe calea contestaţiei la executare, a caracterului abuziv al clauzelor inserate în contractele încheiate cu consumatorii. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, care au următorul conţinut: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.“ 23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Curtea, prin Decizia nr. 273 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, răspunzând unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, a constatat constituţionalitatea acestora. 25. Curtea a observat că, anterior modificării operate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018, dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevedeau posibilitatea invocării în contestaţia la executare privind executarea silită întemeiată pe un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu „numai dacă legea nu prevedea în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“. În prezent, norma procesuală reglementează această posibilitate „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun“. Ca efect al modificării legislative, s-a lărgit posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestaţiei la executare, legea înlocuind condiţia referitoare la inexistenţa unei căi procesuale specifice pentru desfiinţarea lui cu condiţia inexistenţei oricărei căi procesuale, inclusiv a unei acţiuni de drept comun. Cu alte cuvinte, existenţa unei căi procesuale pentru desfiinţarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută de legea specială sau de dreptul comun, împiedică posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestaţiei la executare. 26. Prin Decizia nr. 1.082 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011, Curtea a statuat că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri ce emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, să invoce apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Curtea a reţinut că adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, este firesc ca apărările de fond care privesc titlul executoriu şi care pot duce la desfiinţarea acestuia să poată fi invocate pe calea contestaţiei la executare numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, sau Decizia nr. 420 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 octombrie 2005). 27. Existenţa unei căi procesuale pentru desfiinţarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută fie de legea specială, fie de dreptul comun, în cadrul căreia partea interesată poate formula apărări prin invocarea unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu constituie raţiunea rezonabilă şi suficientă pentru a înlătura posibilitatea reiterării aceloraşi apărări în calea de atac a contestaţiei la executare, care ar avea drept consecinţă, pe de o parte, nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, şi, pe de altă parte, tergiversarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. O atare reglementare este în acord cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi cu scopul pentru care a fost reglementată calea de atac a contestaţiei la executare, respectiv acela de a înlătura neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau de a explicita titlul executoriu ce urmează să fie valorificat. În temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. 28. Cu privire la susţinerile întemeiate pe dispoziţiile art. 148 din Constituţie, referitoare la posibilitatea ca, în cadrul contestaţiei la executare, să poată fi invocat caracterul abuziv al clauzelor contractuale incluse în contractele în baza cărora a fost declanşată executarea silită, Curtea a constatat că aceste aspecte ţin de modul de aplicare a legii de către instanţa judecătorească, în acord cu prevederile art. 148 din Constituţie, care prevăd prioritatea de aplicare a reglementărilor cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă în dosarele nr. 13.119/320/2019/a1 şi nr. 5.119/320/2019/a1 şi de Sorin Constantin Sima în Dosarul nr. 4.343/331/2019 al Judecătoriei Vălenii de Munte şi constată că dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi Judecătoriei Vălenii de Munte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
