Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, excepţie ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 4.423/121/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.315D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra înscrisului depus la dosar de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi a înscrisului prin care autorul excepţiei formulează o reclamaţie administrativă, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi o plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât i-a fost refuzată cererea de a i se comunica o copie a raportului din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.315D/2016. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor formulate de autorul excepţiei, arătând că acestea excedează competenţei Curţii Constituţionale. 5. Deliberând, Curtea respinge cererile formulate de autorul excepţiei ca inadmisibile, arătând că, potrivit art. 146 din Constituţie şi art. 11 din Legea nr. 47/1992, republicată, soluţionarea acestora nu revine competenţei sale. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântului reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul de opţiune al pacientului cu privire la păstrarea confidenţialităţii datelor referitoare la starea sa de sănătate nu este un drept transmisibil, de care să poată uza, după decesul acestuia, aparţinătorii. În susţinerea acestor concluzii invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 162 din 26 februarie 2008. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 26 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.423/121/2015, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003. Excepţia a fost ridicată de Victor Belcin în cadrul unei acţiuni privind comunicarea unor informaţii de interes public. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 46/2003, potrivit cărora „Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres“, sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi aparţinătorului din familie care a semnat consimţământul informat de intervenţie şi asistenţă medicală şi tratament, în contextul în care pacientul, care a şi decedat, a avut afecţiuni grave, ce l-au pus în imposibilitatea reală de a-şi mai putea exprima şi da acest consimţământ. În acest sens invocă situaţia unei persoane care este aparent sănătoasă şi care suferă un atac vascular cerebral şi care nu poate anticipa acest eveniment. 9. Astfel, autorul excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate sunt imprecise, neclare şi imprevizibile, întrucât, prin semnarea consimţământului informat, aparţinătorului i se recunoaşte, practic, accesul la totalitatea datelor confidenţiale. 10. De asemenea susţine că este generată o situaţie contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu se stabileşte o graniţă între informaţiile la care aparţinătorul are acces pentru a-şi da acordul informat şi restul informaţiilor care devin confidenţiale, de la un nivel nedefinit. 11. Totodată, consideră că sunt încălcate principiile statului de drept şi se aduce atingere principiului asigurării unei căi de recurs efective şi reale împotriva acţiunilor ilicite, provenind de la agenţii statului, întrucât se creează o imunitate specială pentru cadrele medicale, acestea neputând fi trase la răspundere pentru activitatea desfăşurată. Consideră că, în condiţiile existenţei unor reale şi justificate suspiciuni asupra legalităţii activităţii şi a rezultatelor medicale, informaţiile privind datele medicale devin de interes public, ieşind din sfera confidenţialităţii. 12. În sfârşit, autorul excepţiei susţine şi că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 46/2003 nu pot fi justificate de necesitatea respectării vieţii de familie, vieţii private şi intime, întrucât o persoană decedată nu se mai poate bucura de aceste drepturi. Din contră, apreciază că, prin accesul aparţinătorului la datele confidenţiale privind pacientul, devine posibilă tocmai realizarea de drepturi în favoarea persoanei decedate, în condiţiile în care au fost nesocotite prevederi legale, care trebuie dovedite. 13. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece dreptul de opţiune al pacientului cu privire la păstrarea confidenţialităţii datelor referitoare la starea de sănătate, prin natura sa, nu este unul transmisibil după moarte. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008. 16. Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003. Curtea constată însă că art. 22 din Legea nr. 46/2003 are un singur alineat şi nu conţine o enumerare de ipoteze indicate cu litere. Prin urmare, reţine ca fiind obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 46/2003, având următoarea redactare: „Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.“ 20. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile acestui text de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare şi art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie. De asemenea, consideră că sunt încălcate următoarele prevederi internaţionale: art. 42 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul de acces la documente şi dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un remediu efectiv, art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la satisfacţie efectivă împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, art. 6, art. 7 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la dreptul la viaţă, interzicerea torturii şi tratamentelor crude, respectiv egalitatea în faţa legii, şi art. 4 pct. 4 din Declaraţia promovării drepturilor pacienţilor în Europa, privind dreptul de acces al pacienţilor la dosarele medicale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 46/2003 au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate prin raportare la critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, şi Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003 se referă la „informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale“. Acest tip de informaţii privind sănătatea persoanei intră în noţiunea de viaţă privată, fiind prin urmare un mod de a realiza protecţia drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie, consacrate în egală măsură şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, Curtea Constituţională a invocat Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speţa „Z. contra Finlandei“, în care s-a arătat că „protecţia datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie aşa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenţie. [... ] în lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [...] De aceea, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragraful 1 al Convenţiei.“ 22. Prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008, Curtea a constatat şi că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 46/2003 nu încalcă obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale ori a legilor. 23. Totodată, prin Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că normele imperative care instituie confidenţialitatea datelor privind pacientul pot ridica, în anumite situaţii, probleme cu privire la posibilitatea unor persoane de aşi realiza drepturile, în măsura în care acestea depind de informaţiile privind starea medicală a pacientului. Acesta este motivul pentru care prevederile art. 22 din Legea nr. 46/2003 au permis legiuitorului să instituie excepţii de la regula prevăzută de art. 21 din aceeaşi lege. În acest sens, Curtea a amintit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, care stabileşte că folosirea informaţiilor privind pacienţii este permisă în situaţia când: "a) există o dispoziţie legală în acest sens;b) există acordul persoanei în cauză;c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz;d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale." 24. Curtea constată că, după republicarea Legii nr. 95/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, această reglementare face obiectul art. 40 alin. (2) din legea menţionată. 25. Curtea apreciază că cele reţinute prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008 şi Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010 răspund criticilor formulate în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea celor statuate în jurisprudenţa sa. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 4.423/121/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
