Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (3) şi art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Maria Georgiana Băra în Dosarul nr. 4.386/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.252D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic Coralia Florina Saru. Lipsesc autorul excepţiei şi partea Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care precizează că dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006 nu mai sunt aplicabile în prezent. Astfel, arată că autoarea excepţiei este nemulţumită de faptul că, la data realizării serviciului medical de transplant de celule stem, acesta nu era decontat din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, dar putea fi decontat de Ministerul Sănătăţii, astfel cum se preciza în titlul VI din Legea nr. 95/2006, Ordinul ministrului sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.591/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 1.388/2010 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012. Având în vedere aceste împrejurări, prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014, ipoteza legală criticată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a fost exclusă din art. 237 din Legea nr. 95/2006. 4. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată de autoarea excepţiei, reprezentanta Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate arată că dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data efectuării serviciului medical, respectiv anul 2012, prevedeau că toate serviciile care se decontau din Fondul Unic de Asigurări de Sănătate se regăseau în cadrul unui pachet de servicii medicale de bază. Faptul că transplantul de celule stem nu era decontat din acest fond nu are semnificaţia încălcării art. 34 din Constituţie. În concluzie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006 ca neîntemeiată. 5. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 227 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 arată că dreptul la servicii medicale în sistemul public de asigurări de sănătate este stabilit prin contractul-cadru, care se elaborează în urma consultării cu Colegiul medicilor şi Colegiul farmaciştilor din România şi este aprobat prin hotărâre de Guvern. De asemenea, în aplicarea acestui contract-cadru sunt emise norme de aplicare. 6. Potrivit art. 1 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, dreptul de a iniţia proiecte de acte normative în vederea adoptării şi aprobării de către Guvern revine ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea Guvernului României. Or, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate îndeplineşte aceste condiţii, astfel că susţinerea privind neconstituţionalitatea art. 27 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 este neîntemeiată. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că garantarea dreptului la sănătate dă acces la pachetul de servicii medicale în sistemul public de asigurări de sănătate, dar trebuie menţionat că, potrivit art. 34 din Constituţie, organizarea asistenţei medicale se stabileşte prin lege. Prin urmare, apreciază că textul constituţional amintit nu este încălcat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 7 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.386/117/2015, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (3) şi art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Maria Georgiana Băra, cu prilejul soluţionării acţiunii în care a solicitat obligarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Casei de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj la decontarea unui transplant de celule stem. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006, care prevăd că este exclus de la decontare din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate transplantul de organe şi ţesuturi, aduc atingere prevederilor Legii fundamentale privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la viaţă, în măsura în care se interpretează că se referă şi la transplantul de celule stem. În acest sens arată că, potrivit definiţiilor date de art. 142 din Legea nr. 95/2006, celulele stem nu pot fi asimilate organelor sau ţesuturilor, fiind vorba de noţiuni diferite. 10. De asemenea, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 227 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, care prevăd că detalierea serviciilor medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond se stabilesc prin contractul-cadru, aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (5), art. 20 şi art. 34 alin. (3) din Constituţie, întrucât sunt lipsite de previzibilitate. Astfel, arată că prin textul de lege criticat se lasă în seama unor organe administrative, fără nicio atribuţie în domeniul emiterii legilor, acordarea, în mod discreţionar, a unor servicii medicale, fără a da posibilitatea beneficiarilor serviciilor medicale să conteste în vreun fel actul abuziv de autoritate al acestor organe. În susţinerea celor arătate invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 cu privire la principiul respectării legilor. 11. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate trebuie admisă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 contravin prevederilor art. 22 alin. (1) şi art. 34 din Constituţie. De asemenea consideră că dispoziţiile art. 227 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 20 şi art. 34. 12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Arată, în primul rând, că susţinerile autorului excepţiei nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci pun mai degrabă în evidenţă nemulţumirea acestuia faţă de soluţiile legislative cuprinse în textele de lege supuse controlului de constituţionalitate. De asemenea consideră că interpretarea dispoziţiilor de lege ţine de aplicarea legii, care revine competenţei exclusive a instanţei de judecată. 14. În ceea ce priveşte critica formulată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, Guvernul arată că şi contractul-cadru este prevăzut de Legea nr. 95/2006 şi se aprobă de către Guvern prin hotărâre, astfel că nu este susţinută critica referitoare la faptul că acest contract este adoptat de un organ administrativ. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 227 alin. (3) şi art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora: - Art. 227 alin. (3): „Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru.“ Alin. (1) şi (2) ale art. 227 se referă la serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv la dreptul de a beneficia de activităţi de suport, în condiţiile legii. – Art. 237 alin. (1) lit. i): „(1) Serviciile care nu sunt decontate din fond, contravaloarea acestora fiind suportată de asigurat, de unităţile care le solicită sau alte surse, după caz, sunt: [...] i) transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor prevăzute în Contractul-cadru.“ 18. Curtea observă că Legea nr. 95/2006 a fost supusă unor modificări şi completări succesive şi a fost, de asemenea, republicată. Astfel, prin modificările aduse de art. I pct. 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 11 februarie 2014, soluţia legislativă a art. 237 alin. (1) lit. i) nu a mai fost preluată în conţinutul articolului care enumeră serviciile care nu sunt decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, soluţia legislativă a art. 227 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 se regăseşte, în prezent, în urma republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, în conţinutul art. 237 alin. (3). Având în vedere însă dispoziţiile în temeiul cărora autoarea excepţiei a solicitat decontarea serviciilor medicale, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea va analiza dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată, în redactarea aplicabilă cauzei în care s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, respectiv înaintea modificărilor aduse de art. I pct. 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 şi a republicării Legii nr. 95/2006. 19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi art. 34 alin. (3) referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că un prim aspect pus în discuţie de autorul acesteia vizează interpretarea dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006, în sensul de a se stabili dacă transplantul de celule stem este inclus în noţiunea de „transplant de organe şi ţesuturi“, fiind astfel exceptat de la decontare din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Or, Curtea apreciază că acest aspect vizează, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a normei de lege, atribuţie care revine competenţei exclusive a instanţei de judecată. 21. Instanţa de contencios constituţional este însă competentă să analizeze criticile de neconstituţionalitate privind opţiunea legiuitorului de a stabili serviciile medicale care sunt decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. 22. Procedând astfel, Curtea reţine că, potrivit art. 34 alin. (3) din Constituţie, „Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.“ Legea nr. 95/2006 reprezintă o concretizare a acestor prevederi constituţionale, reglementând cadrul legal care vizează domeniul sănătăţii publice. În acest cadru, asigurările sociale de sănătate sunt concepute ca reprezentând „principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei“, destinat să asigure „accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi“ [art. 208 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, devenit, după republicare, art. 219 alin. (1)]. Obiectivul acestui sistem de asigurări este, prin urmare, acela de a oferi asiguraţilor un „pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat“ [art. 208 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 95/2006, devenit, după republicare, art. 219 alin. (3) lit. g)]. Prin urmare, serviciile medicale incluse în acest pachet trebuie să fie astfel dimensionate încât să răspundă mai multor cerinţe cumulative, aflate de cele mai multe ori în opoziţie: acoperirea unei cereri de servicii medicale cât mai vaste, limitele Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi imperativul asigurării unei protecţii echitabile pentru toţi asiguraţii. Toţi aceşti factori, caracterizaţi de o evoluţie fluctuantă, au determinat legiuitorul să opteze pentru includerea ori excluderea unor servicii medicale din rândul pachetului serviciilor medicale de bază care sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Aceiaşi factori, care impun atât o mare flexibilitate normativă, cât şi un răspuns prompt şi adaptat la nevoile de îngrijire a sănătăţii care se evidenţiază periodic în cadrul populaţiei, au condus la soluţia ca pachetul de servicii de bază acordat în temeiul Legii nr. 95/2006 să fie stabilit pe baza unui contract-cadru, elaborat de Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate în urma consultărilor cu Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor, precum şi cu organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical. Această atribuţie se realizează în aplicarea art. 1 lit. b) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 14 mai 2009. De asemenea, Curtea reţine că proiectul contractului-cadru se avizează de către Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului [art. 217 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, devenit art. 229 alin. (2), după republicare]. Hotărârea Guvernului reprezintă un act administrativ care poate fi contestat în contenciosul administrativ, nefiind, prin urmare, sustras controlului exercitat de instanţele de judecată. 23. Desigur că, din perspectiva unui asigurat, exceptarea de la decontare a oricărui serviciu medical ori medicament care i-ar putea asigura sănătatea ori, cel puţin, ameliorarea într-o oarecare măsură a acesteia poate fi privită ca o atingere a dreptului la ocrotirea sănătăţii. De aceea, dimensionarea pachetului de servicii medicale de bază pus la dispoziţie în sistemul de asigurări sociale de sănătate trebuie să aibă ca prioritate ocrotirea acestui drept fundamental. Cu toate acestea, aşa cum s-a reţinut şi mai sus, satisfacerea nevoii de servicii medicale a tuturor asiguraţilor, într-un mod cât mai echitabil, determină legiuitorul să excepteze de la decontare anumite servicii care ar putea genera insuficienţa resurselor financiare, defavorizând, prin imposibilitatea decontării serviciilor medicale de bază, o parte dintre asiguraţi. 24. Având în vedere toate aceste aspecte, opţiunea legiuitorului referitoare la includerea ori excluderea unor servicii medicale din pachetul de bază asigurat apare ca fiind rezultanta unui ansamblu de factori obiectivi, care, suprapusă pe structura unui cadru legal, reuşeşte să dea expresie prevederilor constituţionale ale art. 34 alin. (4), precum şi celor ale art. 22 alin. (1). 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Georgiana Băra în Dosarul nr. 4.386/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 227 alin. (3) şi art. 237 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
