Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Cristina Teodora Pop │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Cristoloveanu şi Mihai Adrian Panaite în Dosarul nr. 1.782/197/2016/a1 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 315 D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se arată că, pe de o parte, sintagma „alte organe ale statului“ a fost deja constatată ca fiind neconstituţională, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, iar, pe de altă parte, în prezenta cauză nu sunt formulate veritabile critici de neconstituţionalitate, întrucât autorul nu arată în ce constă contrarietatea textului criticat cu dispoziţiile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 1 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.782/197/2016/a1, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Cristoloveanu şi Mihai Adrian Panaite într-o cauză având ca obiect verificarea de către judecătorul de cameră preliminară a competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală, autorii excepţiei de neconstituţionalitate fiind trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, prevăzută la art. 213 din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, prin care instanţa de contencios administrativ a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională, decizie care, însă, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 1 martie 2016, data pronunţării încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Se arată că orice interceptare, capturare sau utilizare de imagini sau voci şi orice ţinere sub observaţie privată, efectuate în mod ilegal, sunt de natură a încălca drepturile fundamentale invocate. Se susţine, de asemenea, că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice sau înregistrarea de imagini fără acordul persoanei vizate constituie o restrângere a exerciţiului dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, precum şi a dreptului la secretul corespondenţei. 6. Judecătoria Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că interceptarea şi înregistrarea datelor obţinute prin mijloacele de supraveghere tehnică reprezintă o ingerinţă în viaţa intimă, familială şi privată, dar că această ingerinţă este prevăzută prin lege, prin norme juridice clare şi previzibile, de natură a asigura garanţii suficiente împotriva arbitrariului. Se arată, totodată, că supravegherea tehnică a inculpatului a fost autorizată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care a apreciat cu privire la oportunitatea şi utilitatea mijloacelor de probă contestate. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016. 9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost constatate ca fiind neconstituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului“. 13. Dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, având, în prezent, următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei“. 14. Având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma pe care acestea o aveau la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 26 cu privire la viaţa intimă, familială şi privată şi art. 28 referitor la secretul corespondenţei, precum şi dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice referitoare la protecţia vieţii private. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în susţinerea excepţiei, autorii acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci fac afirmaţii extrem de generale referitoare la caracterul intruziv în dreptul la viaţa intimă, familială şi privată al supravegherii tehnice, fără să arate, în mod concret, în ce constă pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor constituţionale, convenţionale şi de drept internaţional invocate. 17. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În consecinţă, având în vedere că, în prezenta cauză, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate are un caracter foarte general, neputându-se stabili o legătură între argumentele prezentate şi dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Cristoloveanu şi Mihai Adrian Panaite în Dosarul nr. 1.782/197/2016/a1 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
