Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nicuşor-Gabriel Berbec în Dosarul nr. 3.928/312/2016 al Judecătoriei Slobozia şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.767D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 februarie 2019, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Sorin-Ioan Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 28 februarie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 13 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.928/312/2016, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicuşor-Gabriel Berbec, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine în esenţă faptul că, în prezent, nu este publicat niciun text de lege sau alt act normativ care să reglementeze specializarea şi modul de autorizare a agenţilor constatatori de a folosi aparatele radar omologate şi verificate metrologic, făcând precizarea că până în anul 2009 a existat Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală, al cărui pct. 4 a fost însă abrogat prin pct. 28 al Ordinului directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009. În opinia sa, această situaţie creează cel puţin prezumţia rezonabilă că judecătorul este pus în imposibilitatea de a verifica legalitatea obţinerii probelor prin folosirea aparaturii radar cu care sunt dotate autoutilitarele, deoarece nu poate verifica, în lipsa publicării unor norme, dacă agentul constatator are calificarea şi specializarea necesare în domeniu, respectiv aceea de a lucra cu aparate omologate, verificate şi calibrate metrologic, situaţie ce necesită anumite condiţii de autorizare, în funcţie de condiţiile speciale de amplasare, în strictă legătură cu măsurătorile de viteză. Se mai consideră că judecătorul este pus în imposibilitatea de a vedea unde a încălcat operatorul radar - agentul constatator prevederile legale referitoare la calificarea sa în acest domeniu. 5. Apreciază că situaţia din cauză este similară celei soluţionate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale. În final, arată că art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neconstituţional în raport de art. 1, 16 şi 20 din Constituţia României, întrucât nu este publicată nicio normă legală care să reglementeze modalitatea în care agenţii de poliţie rutieră pot fi atestaţi ca operatori radar. 6. Judecătoria Slobozia opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că textul de lege criticat se referă la posibilitatea ca faptele contravenţionale să fie constatate şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, a căror funcţionare este reglementată de Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre-radare)“, act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.102 bis din 7 decembrie 2005. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei invocă doar în mod formal prevederile art. 1, art. 16 şi ale art. 20 din Constituţie, critica de neconstituţionalitate nefiind motivată sub aspectul pretinsului raport de contrarietate dintre textul legal criticat şi normele constituţionale invocate, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, criticile avansate de autorul excepţiei relevă aspecte ce ţin de lipsa unor norme subsecvente sau conexe obiectului de reglementare a textului criticat, apreciindu-se faptul că pentru rezolvarea pozitivă a celor semnalate, „se impune reglementarea publică a unor norme de natură să califice ori să controleze activitatea agenţilor constatatori cu mijloace tehnice omologate“, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, pretinsa omisiune legislativă putând fi remediată numai pe cale legislativă, iar nu prin intermediul unui control de constituţionalitate. 9. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi că îşi menţine punctul de vedere reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 94 din 4 februarie 2010, nr. 919 din 6 iulie 2010 şi nr. 1.029 din 9 iulie 2009. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.“ 13. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la organizarea statului potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) cu privire la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1)-(3) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. 14. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că, în fapt, autorul acesteia este nemulţumit de o pretinsă omisiune de reglementare cu caracter public a obligaţiei agenţilor constatatori de a urma şi obţine o anumită specializare în operarea cu aparatele tehnice omologate şi verificate metrologic, motiv pentru care consideră că dispoziţiile art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale. 15. Faţă de acestea, Curtea constată că a mai analizat susţineri asemănătoare cu referire la acelaşi text legal, iar prin Decizia nr. 791 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 17 aprilie 2018, Decizia nr. 484 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 18 ianuarie 2018, sau prin Decizia nr. 269 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iulie 2017, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 16. În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că „autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de faptul că nu există «niciun text de lege care să reglementeze specializarea agenţilor constatatori de a opera cu aparatele tehnice omologate şi verificate metrologic», astfel încât, din perspectiva criticii astfel formulate, Curtea apreciază că aceasta are în vedere, de fapt, o omisiune legislativă. Or, omisiunea de reglementare sau caracterul incomplet al unui text de lege nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, iar o astfel de critică, prin care se tinde la completarea prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa“. 17. Pentru identitate de raţiune, Curtea constată că aceeaşi soluţie, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, se justifică a fi pronunţată şi în prezenta cauză. 18. În acelaşi sens, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, deşi afirmă încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1)-(3) şi a art. 20 din Legea fundamentală, nu prezintă argumente în sensul susţinerii pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu textele constituţionale invocate, ceea ce înseamnă că excepţia este nemotivată. Or, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. 19. Curtea reţine că autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate invocă incidenţa Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale. 20. Considerentele ce au fundamentat această soluţie se referă la reglementarea, prin ordin al ministrului de resort, a unor aspecte esenţiale care definesc statutul poliţistului şi care vizează executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu, cum ar fi procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină. Curtea a arătat că aceste chestiuni trebuie reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului), precum şi încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât personalul vizat (care se poate raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile legii) nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare. În aceste condiţii, este evident că Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 nu poate avea incidenţă de principiu în prezenta cauză, de vreme ce susţinerile de neconstituţionalitate formulate de către autorul excepţiei vizează, în realitate, o pretinsă omisiune legislativă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nicuşor-Gabriel Berbec în Dosarul nr. 3.928/312/2016 al Judecătoriei Slobozia. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Slobozia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
