Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Dorina Crintea în Dosarul nr. 701/113/2019 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.031D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.032D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Săndel Morogan în Dosarul nr. 775/113/2019 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, precum şi în Dosarul nr. 2.034D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Ileana Cornea în Dosarul nr. 183/100/2018 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.032D/2019 şi nr. 2.034D/2019 la Dosarul nr. 2.031D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că instituirea unor reguli distincte privind salarizarea diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu reprezintă o discriminare. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 834 din 12 decembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 13 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 701/113/2019 şi nr. 775/113/2019, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţiile au fost ridicate de Dorina Crintea şi Săndel Morogan în cauze având ca obiect anularea unor dispoziţii ale primarului privind stabilirea salariului. 8. Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 183/100/2018, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Ileana Cornea într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care impun plafonarea salariului unui angajat al primăriei care are studii superioare la indemnizaţia viceprimarului, creează discriminări. Astfel, se arată că viceprimarul comunei nu are studii superioare, iar pentru stabilirea indemnizaţiei acestuia, coeficientul stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 se înmulţeşte cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată pentru studii medii, în valoare de 2.080 lei. În aceste condiţii, drepturile salariale ale autorilor excepţiei, care au studii superioare şi sunt angajaţi ai primăriei, sunt limitate, prin art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, la indemnizaţia viceprimarului. Se ajunge astfel în situaţia ca venitul unui angajat cu studii superioare să fie egal cu venitul unui ales local cu studii medii, ceea ce încalcă principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. 10. Distinct, se susţine că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, în măsura în care aceste dispoziţii legale sunt interpretate în sensul că ar da dreptul angajatorului să stabilească cuantumul veniturilor salariale sub nivelul existent în plată la data intrării în vigoare a legii, pentru aceeaşi funcţie. Interpretarea constituţională a normei legale poate fi numai aceea potrivit căreia veniturile salariale stabilite pot fi numai egale sau mai mari decât veniturile aflate în plată la data intrării în vigoare a legii, pentru aceeaşi funcţie. Interpretarea dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 în sensul în care se permite angajatorului să diminueze oricând salariul funcţionarilor publici/personalului contractual fără nicio rezervă încalcă şi art. 44 şi art. 53 din Constituţie, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că noţiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică; aşadar, şi drepturile de natură salarială pot fi asimilate dreptului de proprietate. Interpretarea potrivit căreia salariul poate fi diminuat sub nivelul aflat în plată la intrarea în vigoare a legii contravine şi prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 din Constituţie, deoarece se creează o discriminare inacceptabilă între situaţia angajaţilor din sistemul privat faţă de angajaţii plătiţi din fonduri publice. Aceştia din urmă nu mai beneficiază de protecţia legii împotriva diminuării abuzive a drepturilor salariale, deşi măsurile de protecţie socială sunt reglementate pentru toţi angajaţii în mod egal prin art. 41 din Constituţie şi nu pot fi înlăturate de o dispoziţie legală, precum cea contestată. 11. Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. 12. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile legale criticate nu intră în conflict cu normele constituţionale evocate. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, având următorul cuprins: "(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV.(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.(5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual.“" 17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 23 pct. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 pct. 2 şi 4 din Carta Socială Europeană privind dreptul la muncă şi primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. >310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, >Decizia nr. >834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, Decizia nr. 337 din 11 iunie 2020, >publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 8 ianuarie 2021, sau Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1308 din 30 decembrie 2020), instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate. 19. Curtea a reţinut, în esenţă, că soluţia legislativă criticată deleagă competenţa de stabilire a salariului de bază al funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, dispunând totodată că stabilirea salariului lunar se realizează de către ordonatorul de credite. De asemenea, opţiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile personalului din aparatul organelor administraţiei publice locale cu indemnizaţia funcţiei de viceprimar. 20. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale. În acelaşi timp, în stabilirea salariului lunar, ordonatorii de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare. Astfel, art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte că: „Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25“, prevederi referitoare la limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi. 21. În aceste condiţii, având în vedere reperele oferite de legiuitorul primar în materia salarizării personalului din aparatul administraţiei publice locale, Curtea a constatat că prevederile legale criticate dau expresie marjei de apreciere a legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice încadrat în aparatul autorităţilor administraţiei publice locale, în aplicarea dispoziţiilor art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale. 22. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 şi 53 din Constituţie, ale art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 pct. 2 şi 4 din Carta Socială Europeană privind dreptul la muncă, invocate prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 127 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 29 iunie 2020), Curtea a precizat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. 23. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, Curtea a reţinut, de asemenea, că aceste prevederi nu se opun competenţei legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare. Astfel, protecţia acordată drepturilor salariale prin art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se întinde în timp atât cât subzistă temeiul şi baza legală a acordării lor. În consecinţă, dispoziţiile constituţionale antereferite şi cele din actele juridice internaţionale invocate nu sunt încălcate, de vreme ce acestea nu garantează dreptul persoanei de a obţine pe viitor un anumit cuantum al salariului. 24. În raport cu cele enunţate, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice. Prin urmare, întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului unui drept fundamental, Curtea a precizat că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 127 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 29 iunie 2020). 25. Totodată, modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 în vederea stabilirii salariilor lunare excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, reprezentând o operaţiune de interpretare şi aplicare a legii, ce revine autorităţii publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanţei judecătoreşti. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Distinct de aceste considerente, referitor la critica vizând plafonarea nivelului veniturilor salariale ale angajaţilor din aparatul autorităţilor administraţiei publice locale la nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar, care determină instituirea unei discriminări sub aspectul salarizării între un angajat cu studii superioare şi un ales local cu studii medii, Curtea reţine că nivelul indemnizaţiei de viceprimar este stabilit, potrivit art. 12 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin înmulţirea coeficientului din anexa nr. IX la legea-cadru cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, iar nivelul studiilor viceprimarului nu reprezintă un criteriu legal în raport cu care să se stabilească indemnizaţia acestuia şi, implicit, limita veniturilor salariale ale personalului din aparatul autorităţilor administraţiei publice locale. 28. În acelaşi timp, referitor la pretinsa discriminare invocată din perspectiva reglementării salariului de bază minim brut pe ţară, în mod diferenţiat, în raport cu nivelul studiilor, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, Curtea precizează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale şi infralegale între ele şi raportarea concluziei la dispoziţii ori principii constituţionale, coordonarea legislaţiei fiind atributul legiuitorului. 29. De asemenea, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin prisma unei pretinse discriminări între angajaţii din mediul privat faţă de angajaţii plătiţi din fonduri publice, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că angajaţii din mediul public nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În consecinţă, angajaţii din mediul privat şi cei din mediul public sunt într-o situaţie diferită în ceea ce priveşte regimul juridic de stabilire a salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute, ceea ce determină o diferenţă de tratament juridic sub aspectul salarizării, fără ca prin aceasta să fie încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorina Crintea şi Săndel Morogan în dosarele nr. 701/113/2019 şi nr. 775/113/2019 ale Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, precum şi de Ileana Cornea în Dosarul nr. 183/100/2018 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal şi Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
