Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) raportat la art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Dorin Daniel Pătrăşcuţă în Dosarul nr. 140/193/2018 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 424D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că stabilirea cuantumului amenzii contravenţionale într-o anumită limită ţine de opţiunea legiuitorului, manifestată în funcţie de gradul de pericol social al faptei săvârşite. Arată că asupra textului de lege criticat Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 376 din 5 iulie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 140/193/2018, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) raportat la art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Dorin Daniel Pătrăşcuţă într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea unei construcţii cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, contravenţie sancţionată potrivit art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991 stabileşte cuantumul amenzii în cazul nerespectării autorizaţiei de construcţie între 50.000 lei şi 100.000 lei, valori foarte mari în comparaţie cu veniturile medii din România. Aceste valori depăşesc în anumite cazuri valoarea imobilului care urmează să fie edificat. Cu un an înainte, textul de lege criticat stabilea valoarea minimului amenzii la 1.000 lei, adică de 50 de ori mai puţin decât la data săvârşirii faptei, neexistând condiţii sociopolitice care să justifice o creştere atât de mare. Cuantumul amenzii este imposibil de achitat prin raportare la situaţia veniturilor autorului excepţiei şi ale soţiei sale, la ratele pe care le au de achitat la bănci şi la nevoile celor doi copii minori aflaţi în întreţinere. 6. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) - (3), întrucât împiedică instanţa să realizeze o justă individualizare a sancţiunii contravenţionale. Astfel, potrivit art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de acest act normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenţie. 7. În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că minimul sancţiunii contravenţionale prevăzut pentru contravenţia reglementată de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 este de 50.000 lei, o limită pe care o apreciază ca fiind foarte ridicată şi care face imposibilă armonizarea sancţiunii cu gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, în contextul în care, în această materie, sancţiunea avertismentului este interzisă, conform art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991. 8. Elementul care reflectă cel mai bine faptul că această limită minimă foarte ridicată a amenzii contravenţionale împiedică instanţa să înfăptuiască o justiţie cu respectarea dreptului la un proces echitabil este acela că limita minimă pentru contravenţia prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, respectiv pentru executarea de construcţii fără autorizaţie de construire (contravenţie care este incriminată pentru protejarea aceloraşi valori sociale ocrotite) este de 50 de ori mai mică decât limita minimă a contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege. Astfel, este mai „avantajată“ persoana care construieşte fără să respecte nicio regulă de disciplină în construcţii în raport cu persoana care parcurge procedura de autorizare, însă se abate de la proiectul tehnic aprobat prin aceasta. 9. În concluzie, instanţa atrage atenţia că pot exista fapte de construire cu încălcarea minoră sau mai puţin gravă a unei autorizaţii de construire, care să nu justifice o amendă de 50.000 lei, aceleaşi fapte de construire care, dacă ar fi fost săvârşite în lipsa oricărei autorizaţii de construire, ar fi fost sancţionate cu o amendă mult mai mică. 10. Aşadar, în acelaşi context, se pune în discuţie şi respectarea principiului egalităţii, care presupune ca persoane aflate în situaţii egale sau similare să beneficieze de acelaşi tratament juridic sau unul similar. Or, se observă că persoanele care construiesc fără autorizaţie de construire şi cele care construiesc cu nerespectarea autorizaţiei, deşi se află în situaţii similare, beneficiază de un regim sancţionator diferit, sub aspectul severităţii amenzii prevăzute drept sancţiune. 11. Excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la art. 15 alin. (1), art. 44 (invocat de autor) şi art. 53 din Constituţie având în vedere că orice sancţiune restrânge un anumit drept sau o anumită libertate a persoanei, iar în privinţa sancţiunii amenzii contravenţionale dreptul restrâns este chiar dreptul de proprietate asupra unei sume de bani. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. În realitate, Curtea constată că, în raport cu circumstanţele cauzei, incidente sunt dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991. 16. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin Legea nr. 171/2020 pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 12 august 2020, păstrând soluţia legislativă la care se raportează textul criticat. De asemenea, dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin art. II pct. 12 din Legea nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 8 ianuarie 2020, cuantumul amenzii prevăzute fiind diminuat substanţial. 17. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 7/2020, prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991. 18. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991: „(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează [...] - de la 50.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. b) [...]“; – Art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: [...] b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3 [...]“. 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 47 - Nivelul de trai şi art. 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16, a reţinut că sancţiunea amenzii intră sub incidenţa celui de-al doilea alineat al art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a „amenzilor“. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că atât amenda, cât şi sumele confiscate se subsumează noţiunii de „amenzi“ [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16]. Autorităţile naţionale sunt cele care hotărăsc în primul rând ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice şi sociale, apreciere pe care Convenţia o lasă în competenţa statelor membre, acestea având la dispoziţie o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunţată în Cauza Valico - S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că aplicarea unei amenzi este, în principiu, o ingerinţă în dreptul garantat de primul paragraf al art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie deoarece privează persoana în cauză de un element component al dreptului său de proprietate, respectiv suma pe care trebuie să o plătească. Revine însă autorităţilor naţionale decizia cu privire la ce fel de amendă trebuie aplicată. 21. În ceea ce priveşte proporţionalitatea amenzilor reglementate prin textele de lege criticate, Curtea reţine că aceasta a fost analizată prin Decizia nr. 376 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 9 noiembrie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul criticat prevede limitele minime şi maxime ale amenzii, aşa încât nimic nu împiedică instanţa să facă o individualizare legală a sancţiunii contravenţionale. Tot prin aceeaşi decizie, referitor la susţinerea potrivit căreia limita minimă foarte ridicată a amenzii prevăzute pentru contravenţia reglementată de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 face imposibilă armonizarea sancţiunii cu gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, în contextul în care, în această materie, sancţiunea avertismentului este interzisă, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa sa în care a statuat că, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii, de împrejurările specifice în care pot fi săvârşite, de modul şi mijloacele de săvârşire, precum şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancţiunii avertismentului apare ca justificată prin importanţa valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. 22. Dacă prin jurisprudenţa menţionată s-a reţinut, în principiu, constituţionalitatea textelor de lege criticate, Curtea constată că în prezenta cauză autorul critică încălcarea dreptului de proprietate prin diminuarea excesivă a patrimoniului său, făcând referire la situaţia personală. Curtea reţine că asupra acestui aspect care implică verificări de fapt, singura în măsură să se pronunţe este instanţa care judecă fondul, prin efectuarea unui control de convenţionalitate pentru a stabili dacă sancţiunea aplicată afectează fundamental situaţia financiară a autorului, inclusiv prin lipsirea acestuia de proprietate, criteriul stabilit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 23. Verificarea acestui aspect excedează însă competenţei Curţii Constituţionale, singura care poate aprecia asupra elementelor de fapt din dosar fiind instanţa care judecă fondul. 24. Mai mult, Curtea observă că dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin art. II pct. 12 din Legea nr. 7/2020 prin care cuantumul amenzii a fost micşorat (a se vedea paragraful 16 din prezenta decizie). Acest aspect urmează să fie analizat de instanţa de judecată ce are competenţa să aprecieze dacă în cauză se poate aplica legea contravenţională mai favorabilă. 25. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 47 şi 49 din Constituţie, Curtea observă că, prin conţinutul lor normativ, acestea nu au incidenţă în cauză. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorin Daniel Pătrăşcuţă în Dosarul nr. 140/193/2018 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
