Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 118 din 16 martie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 118 din 16 martie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 597 din 30 iunie 2023

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Consiliul Local al oraşului Amara în Dosarul nr. 393/98/2019 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.346D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că există un preambul al actului normativ care justifică necesitatea reglementării prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Se arată că nu sunt prevăzute avize, nici măcar consultative, pe care Guvernul să le solicite într-o asemenea situaţie, iar art. 102 alin. (2) din Constituţie are în vedere activitatea Guvernului ca organ executiv, nu ca legiuitor delegat.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 392 din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 393/98/2019/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - admiţând recursul împotriva Încheierii Tribunalului Ialomiţa prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional - a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al oraşului Amara într-o cauză având ca obiect anularea unei hotărâri emise de consiliul local.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu este motivată urgenţa reglementării, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie; potrivit prevederilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „la ordonanţele de urgenţă preambulul este obligatoriu şi cuprinde prezentarea elementelor de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare“ iar, potrivit art. 31 alin. (1) lit. a) teza finală din aceeaşi lege, „pentru ordonanţele de urgenţă vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementarea imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgenţă, precum şi eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa măsurilor legislative propuse“. Totodată, nu este prezentată situaţia extraordinară, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 3 pct. 12 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010. În acest context, se afirmă că lipseşte opinia Consiliului fiscal asupra introducerii alin. (3) al art. 491 din Codul fiscal, obligatorie potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010.
    6. Se afirmă că, pentru completarea art. 491 din Codul fiscal cu alin. (3) nu au fost consultate structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, aşa cum impun dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 8 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, şi cele ale art. 31 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 24/2000.
    7. Se consideră că art. 491 alin. (3) din Codul fiscal, introdus prin art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, trece ilegal competenţa constituţională de a stabili impozitele şi taxele locale, prevăzută de art. 139 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu art. 36 alin. (4) lit. c) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi art. 27 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, din sarcina consiliului local în sarcina compartimentului de resort din aparatul de specialitate al primarului, ceea ce este de neacceptat.
    8. Se apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu a intrat în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, întrucât nu a fost îndeplinită condiţia depunerii ei prealabile la Camera competentă a Parlamentului, aşa cum impun dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie şi cele ale art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
    9. Se susţine că modificarea art. 491 din Codul fiscal, prin completarea cu alin. (3), este interzisă de prevederile art. 115 din Constituţie, întrucât este adoptată în domeniul drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale. Aşadar, „aşezarea justă a sarcinilor fiscale“ prevăzută de art. 56 alin. (2) din Constituţie nu poate fi condiţionată de adoptarea hotărârii consiliului local cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar, nici chiar de indexarea cu rata inflaţiei, până la data de 30 aprilie, întrucât, în consecinţă, consiliul local ar acţiona nepredictibil împotriva intereselor legitime ale cetăţenilor din raza sa de competenţă.
    10. În final, se menţionează că prevederile art. 491 alin. (3) din Codul fiscal sunt discriminatorii, în măsura în care ele se aplică numai „dacă hotărârea consiliului local nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar„ ceea ce este împotriva dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, care interzic discriminarea.
    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...] 28. La articolul 491, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: «(3) Dacă hotărârea consiliului local nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar, în anul fiscal următor, în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei ori se determină prin aplicarea unei cote procentuale, se aplică de către compartimentul de resort din aparatul de specialitate al primarului, nivelurile maxime prevăzute de prezentul cod, indexate potrivit prevederilor alin. (1).»“
    16. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 56 privind contribuţiile financiare, ale art. 102 alin. (2) referitor la rolul şi structura Guvernului, ale art. 115 alin. (4)-(6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi ale art. 139 alin. (2) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate, respectiv art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, modifică şi completează prevederile art. 491 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu un nou alineat, respectiv alin. (3). Astfel, Curtea observă că, potrivit art. 491 din Codul fiscal, cu denumirea marginală „Indexarea impozitelor şi taxelor locale“,
    "(1) „În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează anual, până la data de 30 aprilie, de către consiliile locale, ţinând cont de rata inflaţiei pentru anul fiscal anterior, comunicată pe site-urile oficiale ale Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
(1^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele prevăzute în tabelul prevăzut la art. 470 alin. (5) şi (6) se indexează anual în funcţie de rata de schimb a monedei euro în vigoare în prima zi lucrătoare a lunii octombrie a fiecărui an şi publicată în Jurnalul Uniunii Europene şi de nivelurile minime prevăzute în Directiva 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri. Cursul de schimb a monedei euro şi nivelurile minime, exprimate în euro, prevăzute în Directiva 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri se comunică pe site-urile oficiale ale Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
(2) Sumele indexate conform alin. (1) şi (1^1) se aprobă prin hotărâre a consiliului local şi se aplică în anul fiscal următor. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Dacă hotărârea consiliului local nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar, în anul fiscal următor, în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei ori se determină prin aplicarea unei cote procentuale, se aplică de către compartimentul de resort din aparatul de specialitate al primarului, nivelurile maxime prevăzute de prezentul cod, indexate potrivit prevederilor alin. (1).“"

    18. Analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că acesta formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă, precum şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.
    19. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, a art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, care modifică şi completează Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 598 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 26 noiembrie 2019). Curtea a mai arătat că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009). Cât priveşte condiţia urgenţei, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că „urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007).
    20. Aplicând aceste considerente cuprinse în jurisprudenţa sa şi analizând preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Curtea reţine că Guvernul a menţionat că reglementarea criticată a fost adoptată „având în vedere că la fundamentarea strategiei fiscal bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019 este necesar ca aceste măsuri să fie aprobate prin acte normative, [...] având în vedere: [...] obligaţia Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice, instituită prin Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, pe baza căreia să fie fundamentat proiectul bugetului de stat pe anul 2019; necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat, legii bugetului asigurărilor sociale de stat şi perspectiva 2020-2021, măsurile propuse stau la baza fundamentării veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat [...]“. Având în vedere aceste precizări, Curtea reţine că situaţia care a condus la adoptarea măsurilor legislative prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, putând fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa Curţii.
    21. Pe de altă parte, Curtea reţine că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. Astfel, în preambulul acesteia nr. 114/2018 se precizează că „neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice“.
    22. De asemenea, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, şi Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021). Prin urmare, normele legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    23. Referitor la invocarea prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, aceste norme constituţionale condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Reglementările constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“ (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 46). Astfel, potrivit fişei legislative, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost adoptată în şedinţa de Guvern din 28 decembrie 2018, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a fost transmis Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, pentru dezbatere, cu Adresa nr. E222 din 28 decembrie 2018. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiţii cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, astfel încât critica privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie este neîntemeiată.
    24. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la lipsa opiniei Consiliului fiscal cu privire la emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, aşa cum a reţinut prin Decizia nr. 127 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 80, Consiliul fiscal nu este o autoritate publică de rang constituţional, iar legea nu reglementează caracterul obligatoriu al solicitării opiniei acestuia, spre deosebire de avizul Consiliului Economic şi Social, care este consultat în mod obligatoriu în domeniile sale de competenţă.
    25. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 102 alin. (2) din Constituţie, critică potrivit căreia adoptarea normelor supuse controlului de constituţionalitate s-a făcut fără consultarea structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit normei constituţionale invocate, în îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. Or, legea nu reglementează caracterul obligatoriu al solicitării opiniei acestor organisme la adoptarea unui act normativ.
    26. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecă privind încălcarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, referitor la principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prin Decizia nr. 877 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 24 martie 2022, paragraful 20, Curtea a reţinut că art. 56 din Constituţie consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Însă aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora (Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, şi Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993) şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării. Totodată, prin Decizia nr. 695 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 30 august 2012, Curtea a reţinut că stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectând art. 56 din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, le poate mări sau micşora în funcţie de politica fiscală promovată şi de interesele generale ale societăţii la un moment dat.
    27. Aplicând aceste considerente la prezenta speţă, Curtea constată că dispoziţiile criticate introduc alin. (3) al art. 491 din Codul fiscal, care prevede că, dacă hotărârea consiliului local nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar, în anul fiscal următor, în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei ori se determină prin aplicarea unei cote procentuale, se aplică de către compartimentul de resort din aparatul de specialitate al primarului nivelurile maxime prevăzute Codul fiscal, indexate potrivit prevederilor alin. (1). Aşadar, dispoziţiile legale criticate reprezintă o normă care asigură predictibilitatea cadrului legislativ în materie, în cazuri excepţionale, când autoritatea deliberativă - consiliul local - nu adoptă hotărârea cu privire la indexarea impozitelor şi taxelor locale cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar, şi constituie expresia obligaţiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea şi certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligaţiilor fiscale revin în sarcina contribuabililor, fiind o măsură de protecţie a bugetului general consolidat, respectiv a bugetelor locale, după caz, măsură ce ţine seama de complexul de circumstanţe care pot exista.
    28. Totodată, în concordanţă cu ceea ce Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, respectiv faptul că egalitatea de tratament presupune în mod necesar identitatea de situaţii juridice, calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie se justifică doar atunci când, pentru situaţii similare, se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică (a se vedea Decizia nr. 425 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 24 august 2021, şi Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1176 din 13 decembrie 2004), se constată că prevederile criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidenţa lor, de la momentul de referinţă stabilit de legiuitor.
    29. Având în vedere acestea, Curtea constată că art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu contravine art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. În consecinţă, aceste dispoziţii au fost adoptate şi cu respectarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (6), potrivit căruia ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot afecta drepturi şi libertăţi fundamentale.
    30. În final, Curtea nu poate reţine nici critica raportată la dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că, în conformitate cu norma fundamentală pretins încălcată, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, „în limitele şi în condiţiile legii“. Expresie a politicii fiscale şi bugetare, legiuitorul are libertatea de a stabili impozite şi taxe, precum şi limite şi condiţii ale acestora, evident cu respectarea principiilor şi dispoziţiilor constituţionale. Or, norma legală supusă controlului de constituţionalitate nu vizează stabilirea impozitelor şi taxelor locale, ci indexarea acestora, care este o operaţiune ulterioară stabilirii.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Consiliul Local al oraşului Amara în Dosarul nr. 393/98/2019 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 66 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 118 din 16 martie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"