Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Medas - S.R.L. din Darabani în Dosarul nr. 13.442/193/2017 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 353D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită admiterea acesteia potrivit concluziilor scrise formulate în faţa instanţei care a sesizat Curtea. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate au un conţinut clar, predictibil, sub aspectul consecinţelor pe care le antrenează rezultând neîndoielnic că în situaţia medicului care la data pensionării se află în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate şi doreşte să îşi continue activitatea acest lucru poate fi făcut cu obţinerea unui aviz de la Direcţia de sănătate publică şi Colegiul Medicilor din România, aviz care se acordă anual de către o comisie organizată la nivelul acestei direcţii. 5. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie se observă că textul criticat nu distinge dacă medicul activează în sistemul de stat sau privat, astfel că această critică este neîntemeiată. De asemenea, cu privire la încălcarea art. 41 din Constituţie, se constată că şi această critică este nefondată deoarece medicul care la data pensionării nu se află în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate, dar doreşte continuarea activităţii poate face acest lucru cu respectarea alin. (4) şi (5) ale art. 391 din Legea nr. 95/2006. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 1 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.442/193/2017, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Medas - S.R.L. din Darabani într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă acţiunea autoarei având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani să încheie un contract de prestări servicii medicale cu un medic specialist încadrat în societatea autoare şi să plătească cheltuielile efectuate cu medicul încadrat şi folosul de care autoarea a fost lipsită prin respingerea contractului de prestări servicii medicale. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că medicul cu care a intrat în relaţii contractuale a lucrat până la vârsta de pensionare în cadrul unui spital judeţean care se afla în relaţii contractuale cu casa de asigurări. După pensionare, medicul a lucrat un an în mediul privat fără a se afla în relaţii contractuale cu casa de asigurări, după care, fără să fi avut perioade de pauză, a intrat în relaţii contractuale cu societatea autoare a excepţiei. Invocând faptul că, în anul anterior, medicul nu s-a aflat în relaţii contractuale cu casa de asigurări, aceasta a refuzat să încheie un contract cu autoarea pe motiv că medicul nu ar îndeplini condiţiile legale pentru a desfăşura o asemenea activitate în cadrul autoarei. 8. Textul de lege criticat este lipsit de predictibilitate, contradictoriu, generând o aplicare aleatorie în activitatea direcţiilor de sănătate publice judeţene: pe de o parte, se recunoaşte dreptul medicului de a continua activitatea la cerere după împlinirea vârstei de pensionare cu un anumit aviz şi, pe de altă parte, se aduce în discuţie „necesitatea prelungirii activităţii“, necesitate care nu este îndeplinită, fiind lăsată exclusiv la aprecierea comisiei instituite. Continuarea activităţii medicului se face „la cerere doar în cazul în care se impune necesitatea prelungirii activităţii“, formulare care nu este consacrată legislativ. În mod cert, nefiind prevăzută expres „necesitatea prelungirii activităţii“, nu se poate modifica cadrul consacrat de teza întâi a alineatului analizat, care stabileşte o singură cerinţă, cererea solicitantului. 9. Textul criticat creează o discriminare cu efectul îngrădirii dreptului la muncă - art. 41 alin. (1) şi al încălcării principiului egalităţii în faţa legii - art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, pe de o parte, medicii care se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări pot să îşi continue activitatea, la cerere, după împlinirea vârstei de pensionare, iar angajatorul lor va putea contracta servicii decontate de casa de asigurări. Pe de altă parte, medicii care îşi desfăşoară activitatea medicală după împlinirea vârstei de pensionare, fără a avea o relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pot activa numai în mediul privat, angajatorul acestora neputând contracta servicii decontate de casele de asigurări. 10. Totodată, instituirea unor criterii aleatorii, de natura celor cuprinse în norma criticată, îngrădeşte, în mod nefiresc, dreptul la muncă al medicului care, după data pensionării, deşi a continuat să profeseze, nu s-a mai aflat în relaţii contractuale cu casele de asigurări. 11. Legislaţia Uniunii Europene şi practica Curţii de Justiţie a Uniunii Europene - sub aspectul reglementărilor din piaţa muncii - converg în direcţia egalităţii în faţa legii şi a eliminării oricărei discriminări de orice natură. Autoarea invocă alin. (4) din preambulul Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi Hotărârea din 6 noiembrie 2012 pronunţată în Cauza C-286/12 în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că dispoziţiile obligatorii de pensionare legiferate de Ungaria constituie o discriminare pe motive de vârstă, interzisă de directiva referitoare la egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă - aspect ce poate fi avut în vedere şi de instanţele din România în cazuri similare. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar şi concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. După sesizarea Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, precum şi pentru abrogarea art. 4 din Legea nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 31 august 2021, fără a păstra, în integralitate, soluţia legislativă criticată. 16. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 18/2021. 17. Textul de lege criticat avea următorul cuprins: Articolul 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), medicii care îşi desfăşoară activitatea în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, îşi pot continua activitatea, după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi de CMR, prin colegiile judeţene ale medicilor sau al municipiului Bucureşti, pe baza certificatului de sănătate. Necesitatea prelungirii activităţii se stabileşte de către o comisie organizată la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, alcătuită din: - un reprezentant al casei de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti; – un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti; – un reprezentant al colegiului judeţean al medicilor sau al municipiului Bucureşti.“ Articolul 391 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, la care face trimitere alin. (8), avea următorul cuprins: „(1) Medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate ale legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reglementează o excepţie de la obligaţia medicilor de a se pensiona la vârsta de 65 de ani la data ridicării excepţiei (în prezent 67 de ani). Această excepţie priveşte medicii care îşi desfăşoară activitatea în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, şi care îşi pot continua activitatea, după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere. Pentru această categorie este obligatorie obţinerea unui aviz anual eliberat de direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi de Colegiul Medicilor din România, prin colegiile judeţene ale medicilor sau al municipiului Bucureşti, pe baza certificatului de sănătate. Necesitatea prelungirii activităţii se stabileşte de către o comisie organizată la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti. 20. Curtea constată că autoarea excepţiei critică lipsa de predictibilitate a textului sub aspectul că, pe de o parte, se recunoaşte dreptul medicului de a continua activitatea la cerere după împlinirea vârstei de pensionare şi, pe de altă parte, se reglementează „necesitatea prelungirii activităţii“. 21. Curtea observă că textul de lege criticat reglementează generic cu privire la dreptul medicului de a continua activitatea la cerere după împlinirea vârstei de pensionare, însă acest drept este supus unor condiţii. Astfel, una dintre condiţiile enunţate de textul de lege criticat este stabilirea unei necesităţi a prelungirii activităţii. 22. Curtea constată că responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi altor structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), structurilor de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică locală. Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse potrivit legii [a se vedea art. 2 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 95/2006]. Una dintre funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică o constituie dezvoltarea şi planificarea resurselor umane [a se vedea art. 5 lit. n) din Legea nr. 95/2006] ca urmare a evaluării nevoilor populaţiei privind serviciile de sănătate publică. Medicii, a căror profesie are ca scop principal asigurarea stării de sănătate, constituie o „resursă umană“ foarte importantă pentru realizarea asistenţei de sănătate publică. 23. Prin urmare, Curtea reţine că textul de lege criticat este clar, precis şi previzibil deoarece reglementează de principiu dreptul de continuare a activităţii pentru anumite categorii de medici, însă condiţionează acest drept de acoperirea numărului necesar de medici în unităţile administrativ-teritoriale. Conţinutul sintagmei „necesitatea prelungirii activităţii“ este detaliat în art. 22 alin. (3) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 23 martie 2016, potrivit căruia numărul necesar de medici de specialitate şi numărul de norme necesare pentru fiecare specialitate clinică pe judeţe, pentru care se încheie contractul, se stabileşte de către o comisie a cărei compoziţie este detaliată în respectiva anexă. Criteriile aprobate în condiţiile legii se publică pe pagina de internet a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a caselor de asigurări de sănătate, respectiv pe pagina de internet a Ministerului Sănătăţii şi a direcţiilor de sănătate publică. 24. Referitor la critica privind încălcarea egalităţii în drepturi şi a dreptului la muncă, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută deoarece toţi medicii pot opta pentru continuarea activităţii după împlinirea vârstei de pensionare. 25. Astfel, pe de o parte, potrivit textului de lege criticat, medicii care s-au aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, care îşi manifestă opţiunea de a lucra - sub condiţia constatării necesităţii prelungirii activităţii - pot continua activitatea lucrând cu un furnizor de servicii medicale (inclusiv societate constituită potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990) aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. În acest caz este necesară obţinerea unui aviz anual pentru continuarea activităţii, pe baza certificatului de sănătate. 26. Pe de altă parte, în cazul în care nu se constată necesitatea prelungirii activităţii, medicii pot lucra în unităţi sanitare private care nu se află în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, potrivit art. 391 alin. (4) din Legea nr. 95/2006. Desfăşurarea activităţii, în acest caz, se face în baza certificatului de membru şi a avizului anual al Colegiului Medicilor din România, eliberat pe baza certificatului de sănătate şi a asigurării de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv. 27. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând acest principiu la cauza de faţă, Curtea observă că, după împlinirea vârstei de pensionare, toţi medicii pot opta pentru continuarea muncii în unităţi sanitare care se află sau nu în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. 28. Pentru motivele expuse, Curtea nu poate reţine un dezacord între textul de lege criticat şi Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Totodată cele reţinute prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 6 noiembrie 2012, pronunţată în Cauza C-286/12 Comisia Europeană împotriva Ungariei, potrivit cărora adoptarea unui regim naţional care impune încetarea activităţii profesionale a judecătorilor, a procurorilor şi a notarilor care au împlinit vârsta de 62 de ani determină o diferenţă de tratament pe motive de vârstă care nu are un caracter proporţional în raport cu obiectivele urmărite, nu au legătură cu prezenta cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Medas - S.R.L. din Darabani în Dosarul nr. 13.442/193/2017 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, precum şi pentru abrogarea art. 4 din Legea nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
