Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Clara Ilinca Bica în Dosarul nr. 25.440/300/2017/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 46 D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât a fost invocată în procedura de cameră preliminară, în care nu au fost stabilite cheltuieli judiciare în sarcina părţii, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. În susţinerea acestei din urmă soluţii se arată că prevederile art. 274 din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 272 şi 273 din acelaşi cod, iar în privinţa acestora Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 639 din 17 octombrie 2017, paragrafele 17-18. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.440/300/2017/a1, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Clara Ilinca Bica într-o cauză în care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, prevăzută la art. 379 alin. (2) din Codul penal, fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate nu fac nicio referire la modalităţile prin care organele de urmărire penală stabilesc cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, ce trebuie plătite de inculpat, respectiv la modalităţile şi criteriile de stabilire a sumelor în cauză şi la maniera lor de repartizare. Se arată că orice cheltuială reţinută în seama unei părţi dintr-un proces trebuie constatată ca fiind reală, necesară şi rezonabilă, precum şi faptul că aceasta trebuie să poată fi recalculată de către instanţa de judecată. În acest context se susţine că, spre deosebire de onorariile avocaţilor şi de sumele plătite experţilor, care pot fi limitate de către instanţele de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat nu pot face obiectul unei astfel de cenzurări. Se mai arată că textul criticat nu prevede o cale de atac împotriva dispoziţiei referitoare la cuantumul acestor sume. Pentru aceste motive se susţine că prevederile art. 274 din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate şi, totodată, că acestea încalcă principiul legalităţii. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 26 aprilie 1979 şi 4 mai 2000 pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit şi Rotaru împotriva României. 6. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Se susţine că instanţa de judecată nu este ţinută de valoarea cheltuielilor judiciare calculate de către organele de urmărire penală şi că aceasta poate stabili, în mod suveran, cuantumul acestor cheltuieli şi părţile obligate la plata lor, pe baza materialului probatoriu administrat pe parcursul urmăririi penale şi a propriilor aprecieri cu privire la cheltuielile judiciare efectuate pe tot parcursul procesului penal. Se arată, de asemenea, că instanţa se pronunţă asupra cheltuielilor judiciare prin hotărârea prin care soluţionează fondul cauzei, hotărâre care este supusă căilor legale de atac; se precizează faptul că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, împotriva hotărârii prin care s-a dispus asupra fondului cauzei şi asupra cheltuielilor judiciare a existat calea de atac a apelului. Se susţine, de asemenea, că lipsa unor criterii legale de stabilire a cheltuielilor judiciare avansate de stat, ce trebuie plătite de către inculpat, nu atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură penală. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 274 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se arată că, indiferent de starea materială sau de solvabilitatea sa, inculpatul este obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, în măsura în care a determinat respectivele cheltuieli, şi că, printre acestea, nu sunt incluse onorariile avocaţilor din oficiu şi ale interpreţilor, care sunt considerate cheltuieli generale de asigurare a funcţionării justiţiei. Se susţine că, întrucât cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie recuperate în raport cu felul în care se rezolvă cauza, textul criticat nu încalcă dreptul la apărare al părţilor procesului penal, care beneficiază de toate garanţiile procesuale necesare apărării intereselor procesuale pe care le au. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(1) În caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.(2) Când sunt mai mulţi suspecţi sau, după caz, inculpaţi, procurorul sau, după caz, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se ţine seama, pentru fiecare dintre suspecţi sau, după caz, inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.(3) Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat." 12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la statul de drept şi la calitatea legii şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil şi la principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 639 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 februarie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 14. Prin decizia mai sus menţionată, paragrafele 15-19, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură penală reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei. În toate situaţiile anterior enumerate, prin finalizarea acţiunii penale se stabileşte că fapta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, culpa sa infracţională fiind temeiul obligării la restituirea către stat a cheltuielilor judiciare efectuate de acesta. Conform art. 274 alin. (2) din Codul de procedură penală, când sunt mai mulţi suspecţi sau, după caz, inculpaţi, procurorul sau, după caz, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, iar, în situaţia în care partea responsabilă civilmente este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, potrivit alin. (3) al aceluiaşi art. 274, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. 15. În acest context, Curtea a reţinut că expresia „cheltuieli judiciare avansate de stat“ din cuprinsul textului criticat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfăşurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, din bugetul Ministerului Justiţiei, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfăşurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 şi 273 din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 272 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal. La acestea se adaugă, conform prevederilor art. 273 alin. (1) din Codul de procedură penală, sumele cuvenite martorului, expertului şi interpretului, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor în faţa organelor judiciare. Referitor la acestea din urmă, art. 273 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală reglementează modul de stabilire a respectivelor sume, martorul, expertul şi interpretul care sunt salariaţi având dreptul la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanţă. Pentru cazul în care persoanele anterior enumerate nu sunt salariate, aceleaşi dispoziţii legale prevăd că martorul, care are venit din muncă, este îndreptăţit să primească o compensare, iar expertul şi interpretul au dreptul la o retribuţie pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile şi în condiţiile prevăzute prin dispoziţii legale. 16. Curtea a reţinut că, în ipoteza juridică prevăzută prin textul criticat, din sumele mai sus arătate urmează a fi scăzute, conform art. 274 alin. (2) din Codul de procedură penală, cheltuielile privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. 17. Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că dispoziţiile procesual penale prevăzute la art. 272-274 din Codul de procedură penală stabilesc cu claritate care sunt părţile obligate la plata cheltuielilor judiciare, precum şi un algoritm pentru determinarea cheltuielilor judiciare pe care acestea urmează să le suporte, în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei. Pentru aceste motive, Curtea a reţinut că sintagma „cheltuieli judiciare avansate de stat“ din cuprinsul art. 274 din Codul de procedură penală este clară, precisă şi previzibilă, nefiind de natură a contraveni prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, Curtea a reţinut că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor garanţii ce nu sunt vizate de dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură penală, întrucât acestea reglementează modalitatea de stabilire şi de plată a cheltuielilor judiciare în situaţia renunţării la urmărirea penală, a condamnării, a amânării aplicării pedepsei sau în cea a renunţării la aplicarea pedepsei. 19. Distinct de cele reţinute prin decizia mai sus analizată, Curtea constată că stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de către stat ce urmează să fie suportate de către inculpat este de competenţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care soluţionează cauza în care au fost făcute respectivele cheltuieli. Organele judiciare au obligaţia să se pronunţe din oficiu asupra cheltuielilor judiciare avansate de către stat. 20. Astfel, potrivit art. 315 alin. (2) lit. f), art. 318 alin. (8) şi art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât prin ordonanţa de clasare, cât şi prin ordonanţa de renunţare la urmărire penală şi prin rechizitoriu, procurorul trebuie să se pronunţe cu privire la cheltuielile judiciare. De asemenea, conform art. 398 şi 422 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată, atât în primă instanţă, cât şi în apel, se pronunţă prin hotărârea prin care soluţionează latura penală a cauzei şi asupra cheltuielilor judiciare. În acest din urmă caz, regulile aplicabile în vederea stabilirii cheltuielilor judiciare sunt cele prevăzute la art. 272-276 din Codul de procedură penală, iar, conform art. 404 alin. (4) lit. e) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare trebuie arătate în dispozitivul hotărârii. 21. Aşa fiind, instanţa de judecată nu este ţinută de cuantumul cheltuielilor judiciare şi de modalitatea repartizării acestora dispuse prin rechizitoriu. Dimpotrivă, aceasta are libertatea ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 272-276 din Codul de procedură penală şi, desigur, pe baza documentelor care atestă efectuarea respectivelor cheltuieli, să aprecieze cu privire la întinderea lor şi la modul în care ele se impun a fi suportate de către părţile procesului penal. De altfel, spre deosebire de procuror, care, cu ocazia emiterii rechizitoriului se pronunţă doar cu privire la cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul întregului proces penal, până la momentul pronunţării soluţiei. 22. Mai mult, împotriva hotărârii pronunţate potrivit art. 396 din Codul de procedură penală, oricare dintre persoanele prevăzute la art. 409 din Codul de procedură penală, inclusiv inculpatul nemulţumit de cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat stabilite în sarcina sa, poate formula apel cu privire la aspectul analizat, astfel, cheltuielile judiciare dispuse conform art. 398 din Codul de procedură penală putând fi recalculate de către instanţa de control judiciar. 23. Având în vedere aceste considerente, nu poate fi reţinută critica formulată de autoarea excepţiei, potrivit căreia prevederile art. 274 din Codul de procedură penală, prin neprevederea unor criterii obiective de calculare a cuantumului cheltuielilor judiciare, obligă instanţa de fond să menţină aceste cheltuieli astfel cum ele au fost stabilite prin rechizitoriu. 24. De asemenea, prin felul în care sunt reglementate, dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură penală, interpretate sistematic în contextul prevederilor art. 272-276 din Codul de procedură penală referitoare la cheltuielile judiciare, asigură toate garanţiile specifice statului de drept şi îndeplinesc cerinţele de calitate a legii, fiind în acord cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 25. Referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor art. 7 din Convenţie, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât sunt norme procesual penale, iar garanţiile principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei sunt asigurate prin norme de drept penal substanţial. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Clara Ilinca Bica în Dosarul nr. 25.440/300/2017/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
