Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 114 din 9 decembrie 2024 referitoare la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 114 din 9 decembrie 2024 referitoare la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii)

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 123 din 11 februarie 2025
Comenteaza legea
    Dosar nr. 2.103/1/2024

┌──────────────┬───────────────────────┐
│              │- vicepreşedintele     │
│Mariana       │Înaltei Curţi de       │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie -  │
│              │preşedintele           │
│              │completului            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena  │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag       │I civile               │
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- preşedintele delegat │
│Marian Budă   │al Secţiei a II-a      │
│              │civile                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena Diana   │- preşedintele Secţiei │
│Tămagă        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mirela Vişan  │- judecător la Secţia I│
│              │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina      │- judecător la Secţia I│
│Truţescu      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana       │- judecător la Secţia I│
│Hortolomei    │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ileana        │- judecător la Secţia I│
│Ruxandra      │civilă                 │
│Tirică        │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela       │- judecător la Secţia I│
│Glodeanu      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Iulia Manuela │- judecător la Secţia a│
│Cîrnu         │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cosmin Horia  │- judecător la Secţia a│
│Mihăianu      │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Virginia      │- judecător la Secţia a│
│Florentina    │II-a civilă            │
│Duminecă      │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ianina        │- judecător la Secţia a│
│Blandiana     │II-a civilă            │
│Grădinaru     │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marcela Marta │- judecător la Secţia a│
│Iacob         │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ştefania      │- judecător la Secţia  │
│Dragoe        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- judecător la Secţia  │
│Ionel Florea  │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristinel     │- judecător la Secţia  │
│Grosu         │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- judecător la Secţia  │
│Bogdan Cristea│de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- judecător la Secţia  │
│Iulia Craiu   │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.103/1/2024, la care a fost conexat Dosarul nr. 2.438/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.251/98/2023, şi de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 554/100/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părţi.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularii şi obiectul sesizărilor
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 20 septembrie 2024, în Dosarul nr. 1.251/98/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept:
    "Dacă dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii), se aplică şi perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001"

    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 2 octombrie 2024 cu nr. 2.103/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 9 decembrie 2024.
    9. La data de 31 octombrie 2024 a fost înregistrat Dosarul nr. 2.438/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, prin Încheierea din 14 octombrie 2024, în Dosarul nr. 554/100/2024, prin care s-a solicitat rezolvarea de principiu a următoarelor chestiuni de drept:
    "Dacă art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 poate fi interpretat în sensul că personalului silvic care intră în domeniul de aplicare al normei îi este recunoscută ca fiind derulată în condiţii speciale de muncă şi activitatea prestată anterior datei de 1 aprilie 2001, respectiv de 30 mai 2000.
    Dacă sintagma «conform reglementărilor legale», cuprinsă în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, trebuie interpretată în sensul că se impune ca personalul silvic să fi derulat activităţile descrise de normă în procent de cel puţin 50% din timpul normal de muncă, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar acest fapt trebuie evidenţiat în mod expres în adeverinţele emise de angajator"

    10. Constatându-se că dosarele nr. 2.103/1/2024 şi nr. 2.438/1/2024 au ca obiect sesizări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce se află în strânsă legătură, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea celor două cauze.

    II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000) - forma în vigoare la 16 decembrie 2019:
    "ART. 20
    (1) Personalul silvic are drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi pe cele stabilite prin contractele individuale şi/sau colective de muncă şi contractele de mandat încheiate în condiţiile legii.
    (2) Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale.
    (3) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.
    (4) Perioada de vechime în muncă realizată în condiţii speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau de către deţinătorii legali de arhive."

    12. Dispoziţiile art. 20 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 au fost abrogate prin art. 168 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023).
    13. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010):
    "ART. 3
    (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...)
    h) locuri de muncă în condiţii speciale - locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor; (...)"


    III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept supuse interpretării
    14. În Dosarul nr. 1.251/98/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin cererea formulată de reclamant, înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, în contradictoriu cu pârâta casa teritorială de pensii, s-a solicitat anularea Deciziei nr. xxxxxx/28.02.2023 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, obligarea pârâtei să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea Adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, precum şi la plata diferenţelor rezultate ca urmare a recalculării drepturilor de pensie.
    15. Prin Sentinţa nr. 48/F din 18 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, a fost admisă excepţia tardivităţii contestării Deciziei nr. xxxxxx/28.02.2023, invocată de pârâtă; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamant, fiind obligată pârâta să procedeze la emiterea unei decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă reclamantului începând cu data de 1 august 2023 şi cu valorificarea Adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, şi la plata diferenţelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentinţe şi pensia încasată, începând cu data de 1 august 2023.
    16. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul beneficiază de pensie anticipată parţială, conform Deciziei nr. xxxxxx/28.02.2023, pe care a înţeles însă să o conteste, şi a constatat că acest capăt de cerere a fost formulat tardiv.
    17. Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie cu valorificarea Adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, precum şi la plata diferenţelor rezultate ca urmare a recalculării drepturilor de pensie, instanţa a constatat, în esenţă, că reclamantului i-a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie, nefiind valorificată Adeverinţa nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, cu motivarea că activitatea desfăşurată în locurile de muncă din domeniul silviculturii, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, nu face parte din categoria locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale, conform prevederilor Legii nr. 263/2010, şi, în consecinţă, nu există temei legal pentru recalcularea drepturilor de pensie.
    18. Adeverinţa nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, atestă faptul că, în perioada cuprinsă între 4.04.1983-30.04.2023, reclamantul, în calitate de pădurar, brigadier silvic, tehnician silvic, subinginer silvic, inginer silvic, a desfăşurat activităţi specifice, respectiv: paza fondului forestier, control silvic, lucrări de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, activităţi ce se încadrează în locuri de muncă în condiţii speciale.
    19. Totodată, emitentul adeverinţei, fostul angajator al reclamantului, menţionează că pe perioada derulării contractului individual de muncă reclamantul a desfăşurat, conform fişei postului şi documentelor interne, activităţi care se încadrează în prevederile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.
    20. Analizând buletinul de calcul - anexă la decizia privind acordarea pensiei anticipate parţiale -, instanţa a constatat că pârâta nu a valorificat perioada cuprinsă în intervalul 4.04.1983-30.04.2023 ca fiind încadrată în grupa I de muncă, respectiv condiţii speciale de muncă.
    21. Procedând la verificarea celor menţionate de angajator în Adeverinţa nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, prima instanţă a constatat că printre activităţile enumerate de acest text de lege se regăsesc şi activităţile prestate de reclamant, respectiv cele referitoare la lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, control silvic şi paza fondului forestier.
    22. Prima instanţă a reţinut că pârâta a ignorat Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, la solicitarea reclamantului de recalculare a drepturilor sale de pensie, considerând în mod total eronat că nu există temei legal pentru a proceda la valorificarea Adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, care atestă că activitatea prestată de reclamant este încadrată în condiţii speciale de muncă.
    23. Instanţa de fond a apreciat că o asemenea interpretare este ilegală, deoarece, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă a stabilit că locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale.
    24. Ca atare, prima instanţă a constatat că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de recalcularea drepturilor sale de pensie cu valorificarea adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, începând cu data de 1 august 2023, atât timp cât legislaţia incidentă speţei statuează că sunt valorificate la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie adeverinţele care îndeplinesc condiţiile de fond şi formă, iar răspunderea pentru legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu aparţine exclusiv angajatorului emitent sau deţinătorului de arhivă.
    25. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta casa teritorială de pensii, arătând că reclamantul beneficiază de o pensie anticipată parţială, iar nu de o pensie pentru limită de vârstă şi, ca atare, instanţa de fond nu putea dispune emiterea unei decizii de acordare a unei pensii pentru limită de vârstă (în situaţia în care găsea întemeiată acţiunea), ţinând cont de faptul că intimatul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie aflate în plată cu valorificarea adeverinţei emise de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, având în vedere prevederile art. 107 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 263/2010.
    26. Mai mult, din sentinţa apelată nu rezultă că instanţa de fond a analizat dacă prin valorificarea Adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, pensia care i se cuvine intimatului este una pentru limită de vârstă, în loc de o pensie anticipată parţială, cum a fost stabilită de apelantă.
    27. Pe de altă parte, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a dispus ca recalcularea pensiei să se facă începând cu data de 1 august 2023, fără să ţină cont de faptul că intimatul a depus solicitarea de valorificare a Adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, la data de 4 octombrie 2023, fiind înregistrată la casa teritorială de pensii la aceeaşi dată. Ca atare, făcând aplicarea art. 107 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 263/2010, data de la care se poate recalcula pensia anticipată parţială poate fi 1 noiembrie 2023.
    28. Un alt motiv de critică îl constituie interpretarea greşită de către instanţa de fond a legislaţiei în materie de asigurări sociale şi pensii.
    29. Conform răspunsului administrativ din 3 noiembrie 2023 - pe care apelanta îl apreciază legal şi temeinic -, casa teritorială de pensii a respins solicitarea intimatului „întrucât activitatea desfăşurată în domeniul silviculturii, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, nu face parte din categoria locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale, conform Legii nr. 263/2010, şi, în consecinţă, nu există temei legal de recalculare a drepturilor de pensie“.
    30. Apelanta a susţinut că dispozitivul Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept aduce o interpretare care nu este în concordanţă nici cu principiile legii-cadru din domeniul pensiilor, respectiv Legea nr. 263/2010, nici cu legislaţia în domeniul fiscalităţii.
    31. Prin urmare, a considerat că aplicarea corectă a prevederilor art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 şi valorificarea în condiţii speciale de muncă a perioadelor de activitate ce fac obiectul acestei legi, în contextul Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se pot face numai după modificarea Legii nr. 263/2010, prin care să fie reglementate toate problemele menţionate anterior şi care să se reflecte în legislaţia privind sistemul public de pensii.
    32. Deşi legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
    33. În Dosarul nr. 554/100/2024 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. xxxxx/15.02.2024, emisă de pârâta casa teritorială de pensii, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului prin valorificarea integrală şi din toate punctele de vedere a perioadei lucrate de acesta în condiţii speciale de muncă, potrivit adeverinţelor nr. xxx/26.01.2024 (1.06.2005-26.01.2024), eliberată de Ocolul Silvic Municipal Baia Mare R.A., nr. xxxx/19.12.2023 (1.08.1986-30.04.1988), eliberată de Direcţia Silvică Maramureş - Ocolul Silvic Tăuţii-Măgherăuş, şi nr. xxxx/23.11.2023 (1.05.1988-1.06.2005), eliberată de către Direcţia Silvică Maramureş - Ocolul Silvic Firiza, cu consecinţa calculării drepturilor cuvenite din momentul naşterii acestora şi a plăţii diferenţelor băneşti actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală corespondentă, începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
    34. În motivare, reclamantul a arătat că, prin decizia atacată, pârâta nu a valorificat cele trei adeverinţe arătate în petitul cererii, cu motivarea că nu există temei legal.
    35. Reclamantul a susţinut că are calitatea de personal silvic care şi-a desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, aşa cum rezultă din adeverinţele menţionate, conform cărora a desfăşurat activităţi în domeniul silvicultură, prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, începând din 1 august 1986 şi până în 26 ianuarie 2024.
    36. Reclamantul a mai arătat că din motivarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reiese că, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, încadrarea în condiţii speciale se realizează şi pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locurile de muncă indicate ca atare, conform acestei ordonanţe de urgenţă.
    37. Prin urmare, a apreciat că nu poate fi exclusă de la aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 perioada anterioară datei de 31 martie 2001, deoarece doar după acest moment, prin efectul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), a fost introdusă noţiunea de loc de muncă desfăşurat în condiţii speciale, anterior acestui moment legislaţia clasificând desfăşurarea activităţii în condiţii normale, în grupa I sau în grupa a II-a de muncă.
    38. Aceasta deoarece, pe de o parte, prevederile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 nu fac distincţie în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată înainte şi după 1 aprilie 2001, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, iar, pe de altă parte, potrivit art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, „Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale constituie stagii de cotizare în condiţii speciale, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare“. Mai mult, în baza dispoziţiilor art. 30 alin. (4) din aceeaşi reglementare, „Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi (...) în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupele I şi II de muncă şi care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sunt încadrate în condiţii speciale de muncă“.
    39. Aşadar, legiuitorul a asimilat stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă şi activitatea desfăşurată, în aceleaşi condiţii, în perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.
    40. Pârâta casa teritorială de pensii a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că solicitarea reclamantului de valorificare în condiţii speciale a perioadelor de activitate menţionate în cele trei adeverinţe este neîntemeiată, activităţile desfăşurate de personalul silvic neregăsindu-se printre locurile de muncă în condiţii speciale prevăzute de art. 30 din Legea nr. 263/2010.
    41. În esenţă, în adeverinţe se menţionează că reclamantul a desfăşurat activităţi în domeniul silvicultură, prevăzute la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.
    42. Din dispoziţiile acestui text de lege, teza finală, raportat şi la cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că încadrarea în condiţii speciale de muncă se face „conform reglementărilor legale“, ceea ce înseamnă că, deşi încadrarea are loc ope legis, fără a mai fi necesară parcurgerea unei proceduri, trebuie îndeplinite celelalte condiţii. Astfel, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, locurile de muncă în condiţii speciale sunt „locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor“. Prin urmare, locurile de muncă din domeniul silvicultură se încadrează în condiţii speciale dacă persoana în cauză a desfăşurat una din activităţile prevăzute la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 cel puţin 50% din timpul normal de muncă. Din adeverinţele depuse la dosar, cu excepţia adeverinţei din 1 iulie 2024, nu rezultă că reclamantul a desfăşurat activităţile din domeniul silvicultură cel puţin 50% din timpul normal de muncă.
    43. Faţă de succesiunea în timp a dispoziţiilor legale şi de modul de încadrare a activităţilor în funcţie de gradul de risc, pentru locurile de muncă din domeniul silvicultură nu se poate reţine o incidenţă a condiţiilor speciale de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001. Legea nr. 19/2000, intrată în vigoare la data de 1 aprilie 2001, a modificat substanţial modul de clasificare a locurilor de muncă şi modul de determinare a pensiilor în raport cu acestea. Astfel, dacă până la data de 1 aprilie 2001 locurile de muncă erau clasificate pe grupe de muncă, respectiv grupele I, II şi III de muncă, după această dată, locurile de muncă au fost clasificate în locuri de muncă în condiţii speciale, locuri de muncă în condiţii deosebite şi locuri de muncă în condiţii normale, fiind înlocuite astfel vechile grupe I, II şi III de muncă. Locurile de muncă în condiţii speciale au fost prevăzute expres şi limitativ la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. Legea nr. 19/2000 şi actele normative ulterioare acesteia au avut în vedere, ca moment de referinţă în chestiunea clasificării locurilor de muncă, data de 1 aprilie 2001, menţinând, anterior acestei date, clasificarea locurilor de muncă pe grupe de muncă.
    44. Prin urmare, legiuitorul nu recunoaşte posibilitatea încadrării în condiţii speciale de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel că, în lipsa unei reglementări legale care să recunoască reclamantului încadrarea activităţii derulate de acesta anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupe superioare de muncă (cum s-a întâmplat în cazul altor categorii profesionale) şi echivalarea efectelor acestei încadrări cu cele pe care le produce încadrarea în condiţii de muncă, nu se poate extinde aplicarea art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 dincolo de data de 1 aprilie 2001.
    45. În opinia pârâtei, şi din Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 (paragrafele 125, 126, 129, 132 din considerente) rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut în vedere exclusiv momentul ulterior celui în care clasificarea locurilor de muncă în condiţii speciale, deosebite şi normale a fost reglementată pentru prima dată prin Legea nr. 19/2000 (începând cu data de 1 aprilie 2001).

    IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii
    46. În Dosarul nr. 1.251/98/2023, completul de judecată al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, reţinând că domeniul de aplicare se circumscrie art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ.
    47. În Dosarul nr. 554/100/2024, completul de judecată al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, arătând că dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie (art. 4 din ordonanţa de urgenţă).
    48. Analizând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ce rezultă din textele legale menţionate, a constatat că, raportat la obiectul cauzei, litigiul se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi de chestiunea de drept în discuţie depinde soluţionarea pe fond a cauzei.
    49. În acest sens, s-a reţinut că, prin contestaţia formulată, reclamantul solicită valorificarea perioadei 1.08.1986-26.01.2024 ca perioadă în care a îndeplinit funcţia de pădurar şi a desfăşurat activităţi în condiţii speciale de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, în forma anterioară abrogării alin. (2)-(4) ale acestui articol, respectiv acordarea beneficiilor prevăzute de aceste dispoziţii legale: reducerea vârstei de pensionare şi majorarea punctajelor lunare de pensie. Parţial, perioada ce se solicită a fi valorificată este anterioară anului 2001, respectiv anului 1990.
    50. În Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021, s-a arătat că personalului silvic îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), iar, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat cu privire la dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.
    51. Nu au fost identificate sesizări ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept pusă în discuţie, în curs de soluţionare.
    52. În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    53. În Dosarul nr. 1.251/98/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării.
    54. În Dosarul nr. 554/100/2024 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, reclamantul a arătat că, în opinia sa, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece este angajat al Ocolului Silvic Municipal Baia Mare R.A., care funcţionează ca o entitate de administrare privată a pădurilor proprietatea municipiului Baia Mare şi a proprietarilor care au încheiate contracte de administrare, astfel că personalul său nu este plătit din fonduri publice. Menţiunea din paragraful 51 al Deciziei nr. 7 din 12 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în conformitate cu care anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 este „aplicabilă acestei categorii de personal“, nu are niciun efect referitor la încadrarea sa ca personal plătit din fonduri publice deoarece, pe de o parte, reclamantul nu este încadrat la Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, ci la un ocol silvic privat, iar, pe de altă parte, prin sus-menţionata decizie, s-au interpretat doar prevederile art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul silvic), referitoare la sporul de risc şi doar această interpretare este obligatorie pentru instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    55. Reclamantul a apreciat că nu sunt întrunite nici condiţiile prevăzute în art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au fost dezlegate toate elementele de drept aplicabile în prezenta speţă referitoare la drepturile personalului silvic.
    56. Pârâta casa teritorială de pensii a considerat că litigiul de faţă intră în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, invocând în acest sens dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, ale Codului silvic (în special art. 11 din cod) şi pe cele ale Hotărârii Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, cu modificările şi completările ulterioare.
    57. Raportat la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea celor două chestiuni care nu au fost expres tratate şi lămurite prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv cele referitoare la aplicabilitatea drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 anterior datei de 1 aprilie 2001, şi chiar anterior datei de 30 mai 2000, şi în ce măsură sintagma „conform reglementărilor legale“, cuprinsă în art. 20 alin. (2) teza finală din acest act normativ, trimite la verificarea procentului din timpul normal de muncă şi, implicit, la necesitatea evidenţierii acestui procent în adeverinţele emise de angajator.
    58. În opinia pârâtei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic (Legea nr. 234/2019), beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă. Din considerentele acestei decizii (paragrafele 125, 126, 129, 132) rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere exclusiv momentul ulterior celui în care clasificarea locurilor de muncă în condiţii speciale, deosebite şi normale a fost reglementată pentru prima dată prin Legea nr. 19/2000 (începând cu data de 1 aprilie 2001).
    59. Referitor la cel de-al doilea aspect, a considerat că sintagma „conform reglementărilor legale“, cuprinsă în art. 20 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, trebuie interpretată în sensul că se impune ca personalul silvic să fi derulat activităţile enumerate în procent de cel puţin 50% din timpul normal de muncă, raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, iar procentul trebuie evidenţiat în mod expres în adeverinţa eliberată de angajator. Dacă sintagma „conform reglementărilor legale“ nu ar face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 263/2010, nu s-ar putea acorda nici beneficiul majorării punctajelor lunare de pensie, prevăzut la art. 20 alin. (4) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, prin raportare la dispoziţiile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.
    60. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părţi.

    VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    61. În Dosarul nr. 1.251/98/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, completul de judecată care a formulat sesizarea a arătat că, în opinia sa, prevederile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, nu sunt aplicabile perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
    62. Astfel, intenţia legiuitorului de a reglementa activităţile desfăşurate în condiţii speciale de muncă este evidentă din reglementarea acestora în textul art. 30 din Legea nr. 263/2010, fiind prevăzute locurile de muncă în condiţii speciale (fiind posibilă completarea acestora prin acte normative cu forţă juridică egală). Cu toate acestea, la alin. (4) şi (5) ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 sunt prevăzute cazuri exprese de asimilare a stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.
    63. Pe cale de consecinţă, în lipsa unei prevederi explicite în acest sens pentru cazul concret al domeniului silvic, perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, lucrată în aceste condiţii specifice de muncă, nu poate fi asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale, orice excepţie fiind de strictă interpretare şi aplicare şi reglementată ca atare.
    64. În Dosarul nr. 554/100/2024 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, completul de judecată care a formulat sesizarea a arătat că încadrarea activităţilor prevăzute de dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 în condiţii speciale nu se poate efectua anterior datei de 1 aprilie 2001 şi, cu atât mai mult, anterior datei intrării în vigoare a actului normativ invocat.
    65. Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, prin locuri de muncă în condiţii speciale se înţelege locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor. Coroborând aceste dispoziţii cu cele ale art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, care prevăd că activităţile menţionate reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale, reiese că încadrarea activităţilor în condiţii speciale se poate realiza numai dacă acestea sunt efectuate pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, iar această situaţie trebuie să se reflecte în adeverinţele eliberate persoanei interesate.

    VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie
    66. Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a rezultat o opinie majoritară, în sensul că dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023) se aplică şi perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001.
    67. În motivarea acestei opinii au fost reţinute ca fiind incidente considerentele Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, s-a arătat că dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 nu fac distincţie în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată înainte şi după 1 aprilie 2001, fiind reţinute prevederile art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
    68. Totodată, în unele cauze, s-a analizat în mod expres şi s-a apreciat că din adeverinţele eliberate de angajator trebuie să rezulte că în locurile de muncă din domeniul silvicultură s-au desfăşurat activităţile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 cel puţin 50% din timpul normal de muncă pentru a se încadra în condiţii speciale.
    69. În alte cauze, s-a reţinut că încadrarea în condiţii speciale a activităţii personalului silvic s-a realizat direct, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, fără să fie aplicabile dispoziţiile de drept comun referitoare la încadrarea activităţii în condiţii speciale. Astfel, prevederile art. 20 alin. (2)-(4) din ordonanţa de urgenţă nu prevăd că durata desfăşurării activităţii trebuie realizată în proporţie de cel puţin 50% din durata normală a timpului de lucru.
    70. În sensul acestei opinii a fost identificată o practică judiciară consistentă a instanţelor naţionale, potrivit hotărârilor judecătoreşti înaintate.
    71. Într-o opinie minoritară, s-a apreciat, din contră, că dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023) nu se aplică şi perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001.
    72. În argumentarea acestei opinii s-a arătat că, în lipsa unei prevederi legale care să recunoască reclamantului încadrarea activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele superioare de muncă şi echivalarea efectelor acestei încadrări cu cele pe care le produce încadrarea în condiţii de muncă (aşa cum s-a întâmplat în cazul altor categorii profesionale), nu se poate extinde domeniul temporal de aplicare al art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 dincolo de data de 1 aprilie 2001.
    73. S-a considerat că Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut în vedere exclusiv momentul ulterior celui în care legiuitorul a reclasificat locurile de muncă prin Legea nr. 19/2000.
    74. Reglementarea activităţilor desfăşurate în condiţii speciale de muncă prin art. 30 din Legea nr. 263/2010 denotă intenţia legiuitorului de a reglementa aceste activităţi, completarea acestora fiind posibilă prin acte normative cu forţă juridică egală, la alin. (4) şi (5) ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 fiind prevăzute cazuri exprese de asimilare a stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.
    75. Această opinie se regăseşte într-un număr limitat de hotărâri judecătoreşti, precum şi în punctele de vedere teoretice exprimate de judecătorii de la două tribunale.
    76. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    77. Verificând jurisprudenţa instanţei supreme, pronunţată în procedurile de unificare a practicii judiciare, a fost identificată Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.678/111/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019 şi, în consecinţă, s-a stabilit că:
    "Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale.
    Personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.
    Obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001"


    IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    78. Cu referire la dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 445 din 15 octombrie 2024 şi Decizia nr. 542 din 29 octombrie 2024, ambele decizii aflându-se în faza de redactare şi având soluţii de respingere, ca inadmisibile, a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.

    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    79. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.251/98/2023, şi de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 554/100/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, sunt inadmisibile, nefiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    80. Temeiul de drept al prezentelor sesizări conexate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar domeniul de reglementare al acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispoziţiile art. 1, ordonanţa de urgenţă aplicându-se în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
    81. În această materie se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care, prin art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se prevede: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    82. Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se şi statuează expres prin art. 4, conform căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
    83. De altfel, trebuie subliniat că legiuitorul delegat a ţinut cont, la adoptarea acestui nou act normativ, potrivit principiilor prezentate în preambulul acestuia, de „configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi de efectul obligativităţii hotărârii pe care o pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în deplin acord cu îndatorirea sa constituţională de asigurare a aplicării şi interpretării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti din România“, apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, „în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
    84. Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării:
    (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac;
    (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice;
    (iii) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
    (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    85. Verificându-se întrunirea acestor cerinţe legale în raport cu elementele sesizărilor conexate, rezultă că ele se regăsesc doar parţial, nefiind îndeplinite toate exigenţele procedurale menţionate pentru declanşarea mecanismului preîntâmpinării practicii judiciare neunitare.
    86. Referitor la primele trei condiţii legale, se reţine că acestea sunt îndeplinite.
    87. Astfel, cauzele se află în curs de soluţionare, în raport cu dispoziţiile art. 153-155 din Legea nr. 263/2010, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care judecă în apel, conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, care judecă în primă instanţă, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
    88. Raportat la obiectul cauzei, litigiile se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    89. În Dosarul nr. 1.251/98/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta casa teritorială de pensii, a solicitat anularea Deciziei nr. xxxxxx/28.02.2023 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, obligarea pârâtei să recalculeze drepturile sale de pensie cu valorificarea Adeverinţei nr. xxxx/12.07.2023, emisă de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Ialomiţa, pentru perioada 4.04.1983-30.04.2023, precum şi la plata diferenţelor rezultate ca urmare a recalculării drepturilor de pensie.
    90. Totodată, în Dosarul nr. 554/100/2024 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, reclamantul a contestat Decizia nr. xxxxx/15.02.2024, emisă de pârâta casa teritorială de pensii, şi a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin valorificarea perioadei lucrate de acesta în condiţii speciale de muncă, astfel cum rezultă din adeverinţele nr. xxx/26.01.2024, eliberată de Ocolul Silvic Municipal Baia Mare R.A., pentru perioada 1.06.2005-26.01.2024, nr. xxxx/19.12.2023, eliberată de Direcţia Silvică Maramureş - Ocolul Silvic Tăuţii-Măgherăuş, pentru perioada 1.08.1986-30.04.1988, şi nr. xxxx/23.11.2023 eliberată de către Direcţia Silvică Maramureş - Ocolul Silvic Firiza, pentru perioada 1.05.1988-1.06.2005, cu consecinţa calculării drepturilor cuvenite din momentul naşterii acestora şi a plăţii diferenţelor băneşti actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală corespondentă, începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
    91. Cum litigiile de faţă vizează actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie ale personalului silvic plătit din fonduri publice, fost angajat al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, rezultă că se subsumează celor limitativ avute în vedere de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    92. De asemenea, există legătura chestiunilor de drept semnalate cu soluţionarea fondului cauzelor în contextul în care argumentele/criticile formulate de părţi au vizat tocmai maniera în care pot fi interpretate dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023).
    93. Trebuie reţinut însă că, urmare a celor expuse, în contextul normativ ilustrat, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune inter alia îndeplinirea cerinţei distincte negative ca respectiva chestiune de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    94. Verificându-se această cerinţă, în raport cu elementele sesizărilor formulate, se constată că ea nu este întrunită, întrucât, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, menţionată la capitolul VIII din prezenta decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat asupra chestiunilor de drept expuse prin întrebările prealabile.
    95. Cererile de sesizare adresate instanţei supreme vizează posibilitatea ca personalului silvic care intră în domeniul de aplicare al art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023) să îi fie recunoscută ca fiind derulată în condiţii speciale de muncă şi activitatea prestată anterior datei de 1 aprilie 2001, respectiv de 30 mai 2000 şi dacă sintagma „conform reglementărilor legale“, cuprinsă în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, trebuie interpretată în sensul că se impune ca personalul silvic să fi derulat activităţile descrise de normă în procent de cel puţin 50% din timpul normal de muncă, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, iar acest fapt trebuie evidenţiat în mod expres în adeverinţele emise de angajator.
    96. Raportat la prima întrebare, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din această ordonanţa de urgenţă.
    97. Prin această statuare s-a avut în vedere şi perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, respectiv de 30 mai 2000.
    98. Acest fapt rezultă din considerentele deciziei menţionate, în cuprinsul cărora s-a arătat:
    "121. Revenind la dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, alin. (3) stabileşte că: «Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie».
122. Din interpretarea acestui text de lege nu reiese că legea nu s-ar aplica perioadelor de activitate în locurile de muncă menţionate, anterioare intrării sale în vigoare. Dimpotrivă, indicând în mod expres faptul că «perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă», rezultă că actul normativ recunoaşte (la data intrării sale în vigoare) ca fiind încadrate în condiţii speciale şi perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, cu condiţia să se fi desfăşurat (şi în trecut) activităţi în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale conform acestei ordonanţe de urgenţă.
123. Această modalitate de legiferare nu este nouă în domeniul recunoaşterii grupelor de muncă/a condiţiilor speciale sau deosebite de muncă, nici în contextul legislativ actual, nici în trecut.
124. Astfel, Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării clarifică cu caracter retroactiv încadrarea în grupele de muncă a diferitelor categorii profesionale.
125. De asemenea, în materia asigurărilor sociale de stat ulterioară momentului 1989, reglementarea condiţiilor speciale/deosebite de muncă s-a realizat într-un ritm mai lent, iar prevederile legale au recunoscut retroactiv beneficiul acestei încadrări, pentru categoriile profesionale vizate. Astfel a fost, de exemplu, cazul Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, emisă în completarea Legii nr. 19/2000, pentru situaţia specifică a încadrării unor locuri de muncă în condiţii speciale, prin care s-a statuat la art. 1 alin. (1) că «Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1», aşadar, prin recunoaştere retroactivă.
126. Pe de altă parte, s-a considerat în jurisprudenţă că Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, emisă în temeiul şi pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, se aplică de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică din 1 aprilie 2001.
127. În jurisprudenţa recentă de unificare a practicii judiciare a fost identificată situaţia similară creată de Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 25 martie 2014 (Legea nr. 104/2003), care la art. 22 statuează că «Personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, (...) se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă». În acest cadru, prin Decizia nr. 24 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a recunoscut aplicarea acestor dispoziţii legale şi pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii, tocmai în considerarea faptului că activitatea medicilor legişti a fost aceeaşi şi anterior, şi ulterior adoptării Legii nr. 104/2003, astfel încât s-a apreciat că dificultatea sporită a muncii, respectiv pericolele aferente acesteia trebuie recunoscute şi valorificate şi pentru perioada anterioară datei intrării în vigoare a legii, fiind necesară compensarea corelativă a eforturilor depuse inclusiv sub aspectul unor beneficii la data deschiderii dreptului la pensie.
128. Deopotrivă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că «dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator».
129. Ca şi în cazul categoriilor profesionale anterior menţionate, raţiunea încadrării în condiţii speciale de muncă a unor anumite activităţi a fost aceea de a se recunoaşte şi valorifica acele beneficii aferente desfăşurării unei munci în anumite condiţii de risc, care, fie că a fost prestată ulterior adoptării legii de recunoaştere a condiţiilor speciale, fie că a fost prestată anterior acestui moment, a avut drept efect o erodare suplimentară a capacităţilor fizice şi mentale ale acestor angajaţi, faţă de lucrători care muncesc în condiţii normale.
130. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din expunerea de motive avută în vedere pentru adoptarea Legii nr. 234/2019, unde se învederează că modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 se impune faţă de «situaţia actuală», descrisă prin «creşterea numărului şi gravităţii agresiunilor comise asupra personalului silvic de către cetăţeni (...), urmate în majoritatea cazurilor de perioade lungi de spitalizare a personalului silvic sau chiar de decese», rezultând că aceste împrejurări nu au putut fi constatate pentru viitor, ci relevă situaţia existentă la data iniţiativei legislative.
131. Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor. Principiul neaplicării retroactive a legii trebuie interpretat în sensul de a nu se impune sarcini sau a nu se aplica efecte defavorabile cetăţeanului pentru trecut, în temeiul unei legi noi, nicidecum de a nu se recunoaşte pentru trecut beneficii în favoarea acestuia.
132. Astfel, trebuie subliniat că în cuprinsul art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, se menţionează că locurile de muncă din domeniul silvicultură care presupun desfăşurarea anumitor activităţi enumerate în text «reprezintă» locuri de muncă în condiţii speciale, ceea ce înseamnă recunoaşterea activităţilor din domeniul silviculturii în categoria condiţiilor speciale de muncă, iar nu încadrarea acestora în condiţii speciale, intenţia legiuitorului fiind aceea de a se confirma o realitate existentă, iar nu de a se crea una nouă şi care să nu fi existat anterior. În acelaşi sens, se specifică în continuare faptul că «Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie», reieşind şi de aici intenţia certă a legiuitorului de recunoaştere şi pentru trecut a acestei încadrări.
133. În condiţiile în care art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 face referire la perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale de muncă şi la modalitatea în care se înregistrează perioada de vechime realizată în condiţii speciale de muncă, se poate concluziona că nu poate fi exclusă de la aplicarea acestor dispoziţii legale perioada în care s-a desfăşurat activitate în condiţii speciale doar pe considerentul că Legea nr. 234/2019 a intrat în vigoare ulterior, legiuitorul făcând referire expresă la perioadele de activitate desfăşurate anterior intrării în vigoare a legii.
134. Se observă astfel că, în ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, deşi orientările jurisprudenţiale îi dau o interpretare corectă, divergenţa de practică judiciară rezultă din calificarea în mod diferit a situaţiilor juridice ale petenţilor ce solicită deschiderea dreptului la pensie, născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, ca fiind situaţii juridice consumate, epuizate (facta praeterita) sau situaţii juridice în curs (facta pendentia).
135. După cum s-a enunţat şi în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (paragraful 89), «Art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare, în condiţiile în care aceasta este voinţa legiuitorului. Aplicarea imediată şi efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituţia României, atunci când efectele unei activităţi ce aparţine trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situaţii juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfăşurare».
136. Or, cererile de deschidere a dreptului la pensie cu care au fost sesizate instanţele judecătoreşti reprezintă un astfel de efect viitor al activităţii desfăşurate în condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000. Drept urmare, nu se poate vorbi de aplicarea retroactivă a legii.
137. Deşi nu retroactivează, actul normativ (Legea nr. 234/2019) are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege.
138. Concluzionând, personalul silvic care a desfăşurat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel, perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie."

    99. Cu referire la cea de-a doua întrebare, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale, ceea ce exclude necesitatea ca personalul silvic să fi derulat activităţile descrise de normă în procent de cel puţin 50% din timpul normal de muncă, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, iar acest fapt să fie evidenţiat în mod expres în adeverinţele emise de angajator.
    100. Aceste aspecte rezultă cu evidenţă din următoarele considerente ale Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023:
    "111. Începând analiza cu ultima problemă supusă lămuririi de către instanţa de trimitere, respectiv dacă locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale sau numai după metodologia prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, se reţine că, începând cu 16 decembrie 2019, data intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, legiuitorul a stabilit că şi personalul silvic care a desfăşurat şi îşi desfăşoară cel puţin una din activităţile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 se încadrează în condiţii speciale de muncă. (…)
113. Potrivit chiar expunerii de motive avute în vedere la adoptarea Legii nr. 234/2019, ţinând cont de realităţile derivate din evoluţia domeniilor de activitate în care funcţionează personalul silvic, legiuitorul a urmărit recunoaşterea activităţilor din domeniul silviculturii în categoria celor care implică prin natura lor îndatoriri şi riscuri deosebite şi includerea acestora în categoria condiţiilor speciale de muncă.
114. Până la acest moment, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale includea anumite etape, în ordinea cronologică indicată de text, iar una din condiţiile esenţiale este obţinerea avizelor necesare încadrării, această hotărâre de Guvern prevăzând o procedură obligatoriu de urmat.
115. Având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfăşoară anumite activităţi, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie, fără nicio referire la criterii şi metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condiţiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că, în ceea ce priveşte activităţile în discuţie, nu există obligaţia angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003. Pentru considerente similare nu trebuie îndeplinite condiţiile impuse de art. 30 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 234/2019 impunându-se ca lege specială ulterioară care derogă de la legea generală în materie.
116. După cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 24 din 14 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin raportare la personalul care desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară, respectiv la legislaţia specială specifică acestei categorii profesionale, dispoziţiile legii speciale nu pot fi interpretate limitativ, cu reţinerea doar parţială a efectelor recunoaşterii condiţiilor speciale de muncă, menţinând şi necesitatea obţinerii de avize de la inspectoratul teritorial de muncă, prin care să fie atestat caracterul special al condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea personalul silvic.
117. Prevederile stipulate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 realizează astfel ope legis o încadrare efectivă în condiţii speciale a unor locuri de muncă dintr-un domeniu ocupaţional determinat, textul de lege făcând referire expresă la locurile de muncă din domeniul silvicultură, fiind apoi enumerate activităţile ce determină după sine reţinerea condiţiilor speciale.
118. Acestea constituie dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, nemaifiind deci necesară parcurgerea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003.
119. În considerarea argumentelor expuse mai sus, se constată că ultima orientare jurisprudenţială dă curs şi eficienţă dispoziţiilor legale supuse interpretării, întrucât la elaborarea Legii nr. 234/2019 s-a urmărit compensarea pentru viitor a inconvenientelor rezultate din desfăşurarea activităţii profesionale în locuri de muncă pe care legiuitorul le încadrează ca fiind ope legis activităţi profesionale în condiţii speciale, determinate de inconvenientele pe care le presupune desfăşurarea unor activităţi profesionale prin asumarea pe o perioadă îndelungată de timp a unor sarcini cu risc profesional extrem de ridicat, determinând afectarea sănătăţii persoanelor angajate în asemenea locuri de muncă."

    101. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care a pronunţat Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost învestit de către Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă cu o cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei casa teritorială de pensii de a emite o nouă decizie de pensie cu valorificarea drepturilor cuprinse în adeverinţele nr. xxx/5.02.2021, nr. xxx/27.01.2021 şi nr. xxxx/13.09.2021, toate emise de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Bihor, prin care s-a atestat calitatea reclamantului de angajat al unităţii în perioadele 24.05.1984-1.05.1987 pe post de pădurar, 1.05.1987-14.01.2005 pe post de tehnician silvic şi din 14 ianuarie 2005 până în prezent pe post de inginer silvic, beneficiind de condiţii de lucru speciale, conform art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.
    102. Aşa cum rezultă din expunerea de la capitolul III din prezenta decizie, litigiile aflate pe rolul instanţelor de trimitere au un conţinut similar cu cel menţionat în paragraful precedent şi se înscriu în registrul celor care configurează domeniul de aplicare al Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind vorba de drepturi de pensie pretinse şi pentru perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv datei de 30 mai 2000.
    103. Drept urmare, raportat la prima întrebare, a fost dezlegat deja, cu caracter obligatoriu, că personalul silvic care a desfăşurat, pe o perioadă anterioară datei intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ.
    104. În lipsa unei limitări temporale, care să fi fost reţinută prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceste dispoziţii se aplică şi perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001, respectiv datei de 30 mai 2000, în paragrafele 122 şi 129 din decizia citată menţionându-se că, din interpretarea art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, nu reiese că legea nu s-ar aplica perioadelor de activitate anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, iar raţiunea încadrării în condiţii speciale de muncă a unor anumite activităţi a fost aceea de a se recunoaşte şi valorifica acele beneficii aferente desfăşurării unei munci în anumite condiţii de risc, care, fie că a fost prestată ulterior adoptării legii de recunoaştere a condiţiilor speciale, fie că a fost prestată anterior acestui moment, a avut drept efect o erodare suplimentară a capacităţilor fizice şi mentale ale acestor angajaţi, faţă de lucrătorii care muncesc în condiţii normale.
    105. De altfel, conform deciziei de unificare menţionate anterior, actul normativ nou-adoptat, şi anume Legea nr. 234/2019, a recunoscut, la data intrării sale în vigoare, că perioadele de activitate în locurile de muncă indicate de norma juridică analizată pot fi încadrate în condiţii speciale cu condiţia ca destinatarul normei să fi desfăşurat (şi în trecut) activităţi în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale conform acestei ordonanţe de urgenţă. Mai mult, s-a arătat în considerente că Legea nr. 234/2019, deşi nu retroactivează, are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege.
    106. Prin urmare, pentru a statua cu privire la „perioadele deja lucrate“ în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, trebuie să se verifice dacă activităţile pretins desfăşurate în perioadele de referinţă propus a fi valorificate se încadrează în condiţiile speciale astfel cum au fost reglementate de prezentul act normativ, fără o condiţionare temporală.
    107. Cu privire la cea de-a doua întrebare, în condiţiile în care prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale, reţinându-se că acest act normativ are caracter derogatoriu de la dreptul comun, neconţinând vreo trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie ori vreo referire la alte criterii, rezultă că a fost dezlegat, implicit, şi aspectul privind necesitatea ca personalul silvic să fi derulat activităţile descrise de normă în procent de cel puţin 50% din timpul normal de muncă, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010.
    108. În sensul celor anterior reţinute este relevant faptul că în cuprinsul Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 s-a menţionat, la paragraful 119, că „ultima orientare jurisprudenţială dă curs şi eficienţă dispoziţiilor legale supuse interpretării, întrucât la elaborarea Legii nr. 234/2019 s-a urmărit compensarea pentru viitor a inconvenientelor rezultate din desfăşurarea activităţii profesionale în locuri de muncă pe care legiuitorul le încadrează ca fiind ope legis activităţi profesionale în condiţii speciale, determinate de inconvenientele pe care le presupune desfăşurarea unor activităţi profesionale prin asumarea pe o perioadă îndelungată de timp a unor sarcini cu risc profesional extrem de ridicat, determinând afectarea sănătăţii persoanelor angajate în asemenea locuri de muncă“.
    109. Or, această orientare jurisprudenţială a fost expusă la paragrafele 69, 87 şi 88 din decizia sus-amintită, astfel:
    "69. Într-o a treia opinie s-a arătat că Legea nr. 234/2019 este un act normativ de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, prin care se acordă unele beneficii personalului silvic pentru prestarea anumitor activităţi, fără limitare în timp, ca o consecinţă a calificării acestora ca reprezentând stagiu de cotizare în condiţii speciale, calificare cu privire la care nu există niciun temei pentru a aprecia că vizează exclusiv perioadele de timp ulterioare apariţiei legii. Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior acestui moment nu reprezintă un aspect de retroactivitate a legii, întrucât beneficiile respective sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor. (...)
87. Într-o a treia opinie, s-a arătat că legiuitorul, prin Legea nr. 234/2019, a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfăşoară anumite activităţi, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie sau la criterii şi metodologii de încadrare a locurilor de muncă. Acest aspect conduce la concluzia că, în ceea ce priveşte activităţile în discuţie, nu există obligaţia angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003.
88. Pentru considerente similare, nu trebuie îndeplinite condiţiile impuse de art. 30 din Legea nr. 263/2010, de la care Legea nr. 234/2019 derogă, potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant, fiind o lege specială ulterioară."

    110. Prin urmare, în pronunţarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi-a însuşit în mod expres cea de-a treia orientare jurisprudenţială, potrivit căreia drepturile personalului silvic, acordate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2019, se acordă beneficiarilor fără limitare în timp şi fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie sau la criterii şi metodologii de încadrare a locurilor de muncă.
    111. Deopotrivă, se impune a se evidenţia că, astfel cum reiese din paragraful 67 al Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, cea de-a doua orientare jurisprudenţială, expusă în cuprinsul acestei decizii, exprima opinia în sensul că perioada care se consideră a fi lucrată în condiţii speciale nu poate fi anterioară datei de 1 aprilie 2001, deoarece doar după acest moment, prin efectul Legii nr. 19/2000, a fost introdusă noţiunea de loc de muncă desfăşurat în condiţii speciale. Or, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pronunţarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, nu şi-a însuşit această orientare jurisprudenţială, ci, astfel cum deja s-a argumentat, pe cea care implică lipsa unei limitări temporale a beneficiului în discuţie.
    112. Tot astfel, din paragraful 83 al Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 reiese o primă orientare jurisprudenţială, potrivit căreia încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 în condiţii speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 (printre care şi cel al expunerii efective a angajatului la factorii de risc pentru mai mult de 50% din timpul normal de lucru). Or, nici această orientare jurisprudenţială nu a fost însuşită de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pronunţarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, din toate argumentele anterior prezentate reieşind că a fost dezlegat aspectul caracterului special al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2019, şi excluderea aplicării oricăror criterii şi condiţii instituite prin actele normative cu caracter general.
    113. Aşadar, potrivit celor ilustrate supra, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a expus în jurisprudenţa sa obligatorie anterioară raţionamentul juridic concret de decelare a legii aplicabile în privinţa personalului silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, respectiv a modului în care acest personal beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din această ordonanţă de urgenţă.
    114. Fiind vorba, în esenţă, despre una şi aceeaşi problemă de drept care a mai fost anterior rezolvată printr-o hotărâre prealabilă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, devine evident că sesizările prezente nu se referă la o chestiune de drept care să necesite cu pregnanţă a fi lămurită şi care să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării sale de principiu pentru preîntâmpinarea generalizării practicii judiciare neunitare, sesizările conexate neîntrunind, pe cale de consecinţă, condiţia distinctă negativă a nepronunţării anterioare a instanţei supreme asupra problemei de drept, posibilitatea facilă de transpunere de către instanţele de trimitere a argumentării consacrate prin mecanismul de unificare avut în vedere la cazurile pendinte transpărând ineluctabil.
    115. Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.251/98/2023 şi de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă în Dosarul nr. 554/100/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    "Dacă dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii), se aplică şi perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001“ şi, respectiv,
    Dacă art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 poate fi interpretat în sensul că personalului silvic care intră în domeniul de aplicare al normei îi este recunoscută ca fiind derulată în condiţii speciale de muncă şi activitatea prestată anterior datei de 1 aprilie 2001, respectiv de 30 mai 2000.
    Dacă sintagma «conform reglementărilor legale», cuprinsă în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, trebuie interpretată în sensul că se impune ca personalul silvic să fi derulat activităţile descrise de normă în procent de cel puţin 50% din timpul normal de muncă, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar acest fapt trebuie evidenţiat în mod expres în adeverinţele emise de angajator."

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2024.


                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Lorena Repana


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 114 din 9 decembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016