Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale, [art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data de 11 iunie 2018], art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 156/2018 [art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare începând cu data de 6 iulie 2018], art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, introdus prin art. I pct. 25 din Legea nr. 156/2018 şi art. I pct. 24 şi 25 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999“, excepţie ridicată de Rodica Doina Pascu în Dosarul nr. 3.900/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.130D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 18 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.900/30/2018, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale, [art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data de 11 iunie 2018], art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 156/2018 [art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare începând cu data de 6 iulie 2018], art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, introdus prin art. I pct. 25 din Legea nr. 156/2018, şi art. I pct. 24 şi 25 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999“. Excepţia a fost ridicată de Rodica Doina Pascu într-o cauză având ca obiect anularea unui act - decizie de încetare de drept a raportului de serviciu. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textele legale în cauză sunt neconstituţionale, deoarece instituie o discriminare între femei şi bărbaţi cu privire la vârsta până la care femeile au dreptul să fie părţi într-un raport de serviciu, impunându-le acestora să se supună încetării de drept a raportului de serviciu la o vârstă substanţial mai mică decât bărbaţii. De asemenea, prevederile de lege criticate îl supun pe funcţionarul public de sex feminin, care doreşte să continue raportul de serviciu şi după împlinirea vârstei standard, obligaţiei de a se umili, cerând o aprobare anuală şefului ierarhic, căruia dispoziţiile legale criticate îi permit să aibă un comportament discreţionar cu privire la aprobarea sau respingerea continuării activităţii, fără niciun criteriu, şi, mai mult, impun o limită maximă de 3 ani continuării activităţii, ceea ce poate face imposibilă atingerea vârstei standard de pensionare aplicabilă bărbaţilor. 6. Cu privire la art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data de 11 iunie 2018, când a fost emisă decizia de constatare a încetării de drept a raportului de serviciu al autoarei excepţiei, se arată că textul legal antereferit este aproape identic cu textul art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Codul muncii, care, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018, a fost declarat constituţional numai în măsura în care sintagma „condiţiile de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Se arată că motivarea Deciziei nr. 387 din 5 iunie 2018 este perfect aplicabilă şi în cazul art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999. 7. Cu privire la celelalte dispoziţii legale a căror neconstituţionalitate se invocă se arată că aparent acestea ar repara discriminarea pe care legea o face funcţionarului public femeie faţă de funcţionarul public bărbat. În realitate, modificările aduse textelor legale nu numai că nu înlătură discriminarea, ci, dimpotrivă, o accentuează, supunând dreptul femeii funcţionar public de a continua raportul de serviciu şi după împlinirea vârstei standard de pensionare unor aprobări arbitrare date în competenţa şefului ierarhic, fără stabilirea niciunui criteriu şi fără nicio posibilitate a femeii în cauză de a se opune. Lipsind un criteriu legal, femeia căreia i s-a respins cererea de a continua raportul de serviciu nu se va putea adresa justiţiei cu acţiune împotriva actului de respingere, instanţele neavând competenţa de a controla oportunitatea unei decizii administrative, ci doar legalitatea acesteia. Condiţiile prevăzute de lege sunt similare cu situaţia în care, prin lege, s-ar permite emiterea unei decizii de încetare a raportului de serviciu fără nicio motivare şi fără vreun temei legal, după liberul arbitru al şefului ierarhic decident. O astfel de situaţie este de neconceput în termenii Constituţiei şi ai egalităţii femeii cu bărbatul în orice domeniu. Puterea discreţionară dată persoanei, care are competenţa legală de a numi în funcţia publică, de a permite sau a respinge cererea funcţionarului public de sex feminin să continue activitatea, supunerea acestui funcţionar public obligaţiei de a face cereri anuale pentru continuarea activităţii, precum şi limitarea continuării activităţii la o perioadă de cel mult 3 ani, în condiţiile în care, în prezent, diferenţa dintre vârsta standard de pensionare pentru bărbaţi şi vârsta standard pentru femei este substanţial mai mare de 3 ani, constituie încălcări ale dispoziţiilor art. l alin. (3) şi ale art. 16 din Constituţie. Se susţine, de asemenea, încălcarea prevederilor Directivei 2006/54/CE, invocată prin prisma art. 148 alin. (2) din Constituţie, sens în care sunt evidenţiate considerente din jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în Cauza Niederösterreichische Landes-Landwirtschaftskammer împotriva Anneliese Kuso). 8. Sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, aşa cum au fost modificate/completate de art. I pct. 24 şi 25 din Legea nr. 156/2018, se susţine că acestea au legătură cu cauza, chiar dacă decizia contestată este anterioară intrării în vigoare a modificărilor/completărilor menţionate. 9. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura şi în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi s-a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 98 alin. (1) lit. d), ale art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum şi dispoziţiile art. I pct. 24 şi 25 din Legea nr. 156/2018 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita „continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de pensionare pentru bărbaţi“. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (spre exemplu, Hotărârea din 18 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza C-356/09), precum şi Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, dispoziţiile Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Arată că argumentele avute în vedere în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018 sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010 [art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data de 11 iunie 2018], art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018 [art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare începând cu data de 6 iulie 2018], art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, introdus prin art. I pct. 25 din Legea nr. 156/2018 şi art. I pct. 24 şi 25 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. 15. Referitor la dispoziţiile art. I pct. 24 şi 25 din Legea nr. 156/2018, prin care se modifică şi se completează Legea nr. 188/1999, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile corespunzătoare din actul de bază în care se integrează dispoziţiile modificatoare, respectiv art. 98 alin. (1) lit. d) şi art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 156/2018. 16. Cu privire la dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, Curtea, analizând cadrul procesual în care a fost invocată excepţia, reţine că aceasta a fost ridicată de reclamantă, funcţionar public, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii referitoare la anularea Deciziei nr. 3.612 din 11 iunie 2018 a directorului general al pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, privind încetarea de drept, începând cu data de 14 iunie 2018, a raportului său de serviciu şi constatarea depunerii opţiunii de continuare a raportului de serviciu şi după data de 14 iunie 2018. Raportat la acest moment, Curtea reţine că în vigoare erau dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. III din Legea nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010, având următorul cuprins: „Raportul de serviciu existent încetează de drept: [...] d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare“. 17. Ulterior emiterii deciziei a cărei anulare se solicită în cauza dedusă judecăţii, prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018, fiind păstrată soluţia legislativă criticată, cu următorul cuprins: „Raportul de serviciu existent încetează de drept: [...] d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare dacă persoana care are competenţă de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (3)“. 18. În prezent, Curtea observă că prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, iar soluţia legislativă cuprinsă de prevederile de lege criticate a fost preluată integral de art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, care are următorul cuprins: „(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: [...] d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2)“. 19. În aceste condiţii, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea soluţiei legislative privind încetarea de drept a raportului de serviciu la data îndeplinirii „condiţiilor de vârstă standard“, astfel cum este cuprinsă în prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, în art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, precum şi în art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, reţinând ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020). 20. Totodată, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost introdus în cuprinsul legii prin art. I pct. 25 din Legea nr. 156/2018, având următorul cuprins: „Pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.“ 21. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 16 alin. (1) şi (3) privind egalitatea în drepturi şi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice şi în art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor europene cu caracter obligatoriu. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 alin. 1 lit. c) şi art. 9 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 204 din 26 iulie 2006. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la soluţia legislativă cuprinsă în art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, Curtea observă că problema constituţionalităţii dispoziţiilor legale referitoare la încetarea de drept a raportului de muncă din perspectiva posibilităţii femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani, a constituit obiectul analizei Curţii Constituţionale cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: [...] c) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II.“ Astfel, prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. 23. Curtea observă că prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, cuprind, în materia statutului funcţionarilor publici, o soluţie legislativă similară celei stabilite prin art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi că, în prezenta cauză, sunt invocate critici similare celor analizate de Curtea Constituţională în decizia antereferită. 24. În aceste condiţii, Curtea reiterează considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a excepţiei pronunţată prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, constatând că acestea îşi găsesc în mod corespunzător aplicabilitatea în prezenta cauză. 25. Astfel, Curtea reţine că prevederile de lege criticate instituie o cauză de încetare de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public la data îndeplinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Această prevedere legală se aplică, deopotrivă, femeilor şi bărbaţilor, însă de la vârste diferite, de vreme ce vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru femei este diferită de cea prevăzută pentru bărbaţi, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care constituie norma cu caracter general aplicabilă în privinţa pensionării funcţionarilor publici. Astfel, art. 117 din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară abrogării sale prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, dispune că „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.“ 26. Din analiza art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, rezultă că încetarea raportului de serviciu al funcţionarului acţionează ope legis. Din această perspectivă, diferenţa de tratament juridic între bărbaţi şi femei sub aspectul vârstei la care încetează de drept raportul de serviciu îşi pierde, în mod evident, caracterul de măsură menită să vină în sprijinul femeilor, în considerarea unor condiţii sociale, familiale şi economice mai puţin favorabile, şi, dimpotrivă, creează o situaţie dezavantajoasă pentru acele femei care doresc să îşi exercite acest drept în condiţii egale cu bărbaţii. Astfel, ca efect al dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, reglementarea cu efect social reparator pentru femei, conţinută de art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010, se transformă într-o reglementare discriminatorie, care afectează exerciţiul dreptului la muncă al femeilor funcţionar public în raport cu cel al bărbaţilor care exercită aceeaşi funcţie. 27. Aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, dreptul la muncă este un drept complex, ce implică diferite aspecte, dintre care libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă reprezintă numai una dintre componentele acestui drept. Astfel, odată dobândit un loc de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanţii care să îi asigure stabilitatea, neputându-se concepe că prevederile constituţionale ar asigura libertatea de a obţine un loc de muncă, dar nu şi garantarea păstrării acestuia, cu respectarea, evidentă, a condiţiilor şi a limitelor constituţionale (a se vedea în acest sens paragraful 30 din Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015). Or, posibilitatea pe care o are femeia funcţionar public de a-şi exercita dreptul la muncă după pensionare, prin încheierea unui contract individual de muncă, nu reprezintă o garanţie suficientă a acestui drept fundamental. Mai mult, într-o atare situaţie, operează o restrângere a exerciţiului dreptului la muncă întemeiată exclusiv pe criteriul de sex, ceea ce nu întruneşte exigenţele unei justificări obiective şi raţionale. Raţiunile care explică instituirea unui tratament diferit între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte condiţiile obţinerii dreptului la pensie nu îşi păstrează fundamentarea logică atunci când sunt transpuse în materia referitoare la încetarea de drept a raportului de serviciu şi nu pot fi invocate, în consecinţă, ca temei al unei reglementări diferite în această din urmă situaţie. 28. Prin urmare, încetarea raportului de serviciu al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării raportului de servciu ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. Astfel, dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, sunt constituţionale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie şi încetarea raportului de serviciu în curs, fie pentru continuarea acestui raport până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbaţi la acea dată. 29. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept. Din contră, în măsura în care funcţionarul public femeie optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbaţi, exerciţiul dreptului la muncă nu este condiţionat de voinţa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei, dar că atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 la această lege. În condiţiile în care legiuitorul va înţelege să modifice vârstele de pensionare, aceste considerente îşi păstrează valabilitatea, urmând a fi avute în vedere dispoziţiile în vigoare la data împlinirii vârstei de pensionare de către funcţionarul public femeie. 30. Această interpretare este în sensul reglementărilor europene şi al jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 lit. c) din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă, „se interzice orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul sexului în sectoarele public sau privat, inclusiv organismele publice, în ceea ce priveşte: [....] c) condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, precum şi remuneraţia, astfel cum este prevăzut la articolul 141 din tratat“. De asemenea, prin Hotărârea din 26 februarie 1986, pronunţată în Cauza M. H. Marshall împotriva Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority (Teaching), paragraful 38, Hotărârea din 18 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Pensionsversicherungsanstalt împotriva Christine Kleist, paragraful 28, şi Ordonanţa din 7 februarie 2018, pronunţată în cauzele conexate Manuela Maturi, Laura Di Segni, Isabella Lo Balbo, Maria Badini, Loredana Barbanera împotriva Fondazione Teatro dell’Opera di Roma, şi Fondazione Teatro dell’Opera di Roma împotriva Manuela Maturi, Laura Di Segni, Isabella Lo Balbo, Maria Badini, Loredana Barbanera, Luca Troiano, Mauro Murri (C142/17), şi Catia Passeri împotriva Fondazione Teatro dell’Opera di Roma (C-143/17), paragraful 28, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că o politică generală de concediere care presupune concedierea unei salariate doar pentru motivul că a atins sau a depăşit vârsta de la care aceasta are dreptul la pensie pentru limită de vârstă, care, potrivit legislaţiei naţionale, este diferită pentru bărbaţi şi pentru femei, constituie discriminare pe criterii de sex, interzisă de prevederile directivelor amintite. 31. Deşi, în temeiul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, a fost analizat art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, decizia antereferită nu se opune, ci chiar impune ca, în temeiul art. 142 alin. (1) din Constituţie, instanţa constituţională să se pronunţe şi să elimine din fondul activ al legislaţiei noile dispoziţii legale rezultate în urma modificării textului constatat ca fiind neconstituţional în măsura în care acestea menţin soluţia legislativă neconstituţională (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 şi Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, precitate). 32. În aceste condiţii şi în lumina considerentelor enunţate, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, în art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, precum şi în art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, referitoare la sintagma „condiţii de vârstă standard“ în ceea ce priveşte încetarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public femeie, respectă exigenţele constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (3) şi art. 16 din Legea fundamentală, precum şi pe cele ale art. 14 alin. 1 lit. c) şi art. 9 din Directiva 2006/54/CE, invocate prin prisma art. 148 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care nu exclud posibilitatea funcţionarului public femeie de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiţii identice cu funcţionarul public bărbat, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. 33. În continuare, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, introduse prin art. I pct. 25 din Legea nr. 156/2018, Curtea reţine că aceste dispoziţii de lege stabilesc un beneficiu pentru persoanele care au calitatea de funcţionari publici, instituind posibilitatea ca pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public să fie menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. 34. Or, astfel cum rezultă din analiza considerentelor încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu este vorba de prelungirea raportului de serviciu peste vârsta standard de pensionare, ipoteză prevăzută de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ci de o ipoteză juridică distinctă, referitoare la continuarea exercitării raportului de serviciu a funcţionarului public femeie până la împlinirea vârstei legale standard de pensionare prevăzute pentru bărbaţi. 35. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de lege criticate referitoare la posibilitatea funcţionarului public de a fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, în condiţiile prevăzute de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nu au aplicabilitate în cauza în care a fost invocată excepţia. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24). În consecinţă, întrucât prevederile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 nu au legătură cu soluţionarea cauzei a quo, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Rodica Doina Pascu în Dosarul nr. 3900/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
