Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Jose Enrique de Alvare (Berenguer) şi de Anne Marie Teodorescu în Dosarul nr. 3.659/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.389D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 12D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit.a) ipoteza I din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Ioan Zăpodeanu în Dosarul nr. 580/45/2017/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Tudorel Toader, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul a comunicat la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 12D/2021 la Dosarul nr. 2.389D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită admiterea excepţiei, reiterând motivele de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosar. 7. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aspectele invocate au fost lămurite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018. Subliniază că, deşi prin decizia menţionată instanţa de control constituţional nu a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, considerentele acesteia lămuresc faptul că textul de lege criticat reglementează o modalitate faptică de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor care nu poate fi săvârşită de autorul infracţiunii din care provin bunurile, astfel că acesta nu se poate autofavoriza, principiul ne bis in idem nefiind incident. 8. Având cuvântul în replică, apărătorul prezent precizează că sunt obligatorii doar acele considerente care susţin dispozitivul, iar dispozitivul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018 nu se referă, explicit, la pct. 2 din dispozitivul deciziei instanţei supreme, cu referire la subiectul activ al infracţiunii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 27 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.659/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului. Excepţia a fost ridicată de Jose Enrique de Alvare (Berenguer) şi de Anne Marie Teodorescu într-o cauză penală în care aceştia sunt cercetaţi în stare de libertate sub aspectul săvârşirii, printre altele, a infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit.a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi a art. 5 alin. (1) din Codul penal - având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna societăţilor P.S.A. şi S.A.V. - S.A. şi spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal - având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile. 10. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 580/45/2017/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) ipoteza I din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului. Excepţia a fost ridicată de Ioan Zăpodeanu într-o cauză penală în care a fost condamnat în prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii reglementate de textul de lege criticat. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 nu reglementează în mod clar ce se înţelege prin schimbarea sau transferul bunurilor ce provin din săvârşirea de infracţiuni, astfel că persoana care dispune de bunurile obţinute prin săvârşirea infracţiunii predicat este împiedicată să aprecieze în ce măsură conduita sa se înscrie într-o activitate de folosire firească, ce nu poate fi disociată de infracţiunea predicat sau, dimpotrivă, va fi analizată ca infracţiune distinctă. Totodată, se susţine, că prevederile criticate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 23 alin. (12) din Constituţie, subiectul activ al transferului de bunuri în scopul ascunderii ilicite a acestor bunuri fiind, în opinia autorilor, doar o persoană care nu este şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile transferate. Susţin că textul criticat încalcă cerinţele de calitate a legii constând în claritatea, previzibilitatea şi lipsa echivocului, fiind necesar ca legiuitorul să indice în mod clar şi neechivoc subiectul activ al infracţiunilor în chiar cuprinsul normei legale sau să poată fi identificat cu uşurinţă. Apreciază că aceste cerinţe nu sunt respectate, ci se induce ideea că provenienţa bunului are ca origine o infracţiune despre care autorul actului de transfer cunoştea că a fost săvârşită de altă persoană. Or, dacă autorul transferului este autorul infracţiunii predicat, expresia „cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni“ este inutilă, fiind încălcată cerinţa privind concizia legii. Consideră că legiuitorul avea următoarea variantă facilă de redactare: „... schimbarea sau transferul de bunuri, pe care le-a dobândit ori din infracţiuni sau cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni ... “. Se susţine că dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt variante alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, care poate fi săvârşită, prin aceste acte materiale, doar de o altă persoană decât autorul infracţiunii predicat. Se susţine că, şi din această perspectivă, reglementarea incriminatoare supusă analizei este neclară, conducând la ideea că doar transferul bunului dobândit printr-o infracţiune săvârşită de altă persoană poate constitui infracţiunea de spălare de bani. Se subliniază că, în măsura în care a fost nevoie de intervenţia instanţei supreme, prin procedura prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală, este inechitabil, injust, neraţional să se solicite, chiar având asistenţă de specialitate, să înţeleagă un singur sens al normei juridice, respectiv acela care conduce la concluzia că fapta sa este penală. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt constituţionale, întrucât nu încalcă niciuna dintre dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de apelant şi nici alte dispoziţii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din pactele sau tratatele la care România este parte sau din legislaţia Uniunii Europene. 13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că prevederile criticate nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate. Reţine că, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, fără a face distincţie între modalităţile normative alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise şi predictibile sub aspectul acţiunilor care constituie elementul material al infracţiunii de spălare a banilor, textul incriminator stabilind cerinţa esenţială pentru existenţa elementului material, aceea de a cunoaşte că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. Totodată, consideră că dispoziţiile criticate din Legea nr. 656/2002 sunt în concordanţă cu prevederile Convenţiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, ratificată prin Legea nr. 263/2002, care transpun în legislaţia internă incriminarea ca infracţiune de spălare a banilor a faptei de a achiziţiona, deţine sau folosi bunuri despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse ale infracţiunii [art. 6 lit. c)]. Arată că acelaşi articol lasă la latitudinea statelor semnatare incriminarea faptei săvârşite de autorul infracţiunii principale. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 15. Guvernul, în punctul de vedere formulat în Dosarul Curţii nr. 2.389D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens, reţine că autorul nu critică textul pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede. Totodată, reţinând jurisprudenţa instanţei de control constituţional şi a instanţei de la Strasbourg referitoare la claritatea şi previzibilitatea textelor de lege, precum şi considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, arată că aspectul fundamental care diferenţiază cele două variante ale elementului material prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002 este cel legat de circumstanţierea scopului avut în vedere de subiectul activ al infracţiunii predicat la momentul folosirii/dispunerii ulterioare de acel bun. Simpla folosire a unui bun provenit din comiterea unei infracţiuni (chiar şi în condiţiile unui transfer) nu va atrage de plano antrenarea răspunderii penale, dacă prin aceasta nu s-a urmărit ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestuia (intenţie calificată prin scop). Acest scop va fi analizat în concret de către organele judiciare prin raportare la toate elementele de fapt care fac parte din conţinutul dosarului cauzei, fără ca prin această analiză să poată fi atrase elemente de neconstituţionalitate ale normei criticate. În aceste condiţii, apreciază că cele constatate de instanţa de control constituţional în Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise formulate de autorul excepţiei, susţinerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins: „Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; […]“. 19. Ulterior invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Având în vedere că autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate au fost trimişi în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în formele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, precum şi soluţia pronunţată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului. 20. Totodată, Curtea reţine că, anterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 au constituit obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea şi dobândirea, deţinerea sau folosirea), reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menţionată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. Aşa fiind, la data sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, anterior menţionată. 21. Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, paragrafele 11 şi 12). 22. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la claritatea legilor, ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a pronunţat deciziile nr. 643 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2022, nr. 116 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020, şi nr. 545 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 24. În considerentele deciziilor precitate, Curtea a reamintit că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, precitată, a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale. S-a reţinut, totodată, că, în soluţia pronunţată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalităţile normative alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Însă instanţa de contencios constituţional, în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, a făcut o distincţie referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că, în ipoteza săvârşirii faptelor de spălare a banilor şi a infracţiunii din care aceştia provin de către acelaşi subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situaţie în parte, dacă infracţiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată faţă de infracţiunea predicat şi dacă se impune reţinerea unui concurs de infracţiuni sau a unei infracţiuni unice. 25. Prin Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, paragraful 23, şi prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragrafele 26-32, analizând dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituţională a reţinut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; iar varianta infracţională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Curtea a stabilit că primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri rezultate din săvârşirea de infracţiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, este neconstituţională în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii. 26. Cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat, astfel cum s-a reţinut atât în Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cât şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracţiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem. 27. De asemenea, prin aceleaşi decizii, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise şi previzibile sub aspectul acţiunilor care constituie elementul material al infracţiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracţiunii menţionate constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cu cele ale art. 7 din Convenţie. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune. 28. În ceea ce priveşte potenţialul paralelism între infracţiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 din Codul penal, şi cea de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, Curtea a reţinut că împrejurarea că infracţiunea criticată ar fi uşor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal, nu conferă caracter neconstituţional celei dintâi, deoarece interpretarea şi aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferenţa esenţială dintre spălarea de bani şi tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracţiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operaţiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. De asemenea, prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragraful 32, Curtea a constatat că, fiind inclusă în titlul IV al părţii speciale a Codului penal - Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, infracţiunea de tăinuire reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta, dispoziţiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracţiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecţiei valorilor sociale din domeniul circulaţiei legale a banilor şi al prevenirii şi combaterii finanţării terorismului. Aşa fiind, încadrarea faptelor, potrivit art. 270 din Codul penal sau conform art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, va fi făcută de instanţele judecătoreşti, în fiecare caz în parte, în funcţie de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Jose Enrique de Alvare (Berenguer) şi de Anne Marie Teodorescu în Dosarul nr. 3.659/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, respectiv de Ioan Zăpodeanu în Dosarul nr. 580/45/2017/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
