Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Aneta Postovaru, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, în Dosarul nr. 3.689/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.231D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, iar partea Casa Naţională de Pensii Publice a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.374D/2016, nr. 3.375D/2016 şi nr. 345D/2017, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Aurel Racman, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, şi de Aurel Zamfir, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, în dosarele nr. 14.762/3/2016 şi nr. 14.767/3/2016 ale Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, precum şi de Ion Elisei, Constantin Istrati, Victor Pîrlog, Constantin Ion, Emil Chiscan, Marin Stănilă, Constantin Serafim, Dumitru Lescae, Marian Ungureanu, Ion Pârvu, Corneliu Boicescu, Pavel Ailenei, Ion Milan, Anton Muster, Nicolae Mărculescu, Ioan Chirvase, Ion Vlaicu, Anica Vlaicu, Mieluş Chiran, Ion Manole, Marin Conu, Dumitru Răducanu, Iuliana Lipoviceanu, Octav Mario Bogdan Popescu, Nicolae Covacu, Gheorghe Dan, Emilian Ivănuş, Stan Bălăuţă, Doiniţa Bălăuţă şi Marin Stroe, în Dosarul nr. 9.829/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.374D/2016, nr. 3.375D/2016 şi nr. 345D/2017 la Dosarul nr. 2.231D/2016, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.689/62/2016, prin încheierile din 7 decembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 14.762/3/2016 şi nr. 14.767/3/2016, şi prin Sentinţa civilă nr. 9.445 din 24 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.829/3/2016, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă şi, respectiv, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 8 şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Aneta Postovaru, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, de Aurel Racman, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, de Aurel Zamfir, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, respectiv de Ion Elisei, Constantin Istrati, Victor Pîrlog, Constantin Ion, Emil Chiscan, Marin Stănilă, Constantin Serafim, Dumitru Lescae, Marian Ungureanu, Ion Pârvu, Corneliu Boicescu, Pavel Ailenei, Ion Milan, Anton Muster, Nicolae Mărculescu, Ioan Chirvase, Ion Vlaicu, Anica Vlaicu, Mieluş Chiran, Ion Manole, Marin Conu, Dumitru Răducanu, Iuliana Lipoviceanu, Octav Mario Bogdan Popescu, Nicolae Covacu, Gheorghe Dan, Emilian Ivănuş, Stan Bălăuţă, Doiniţa Bălăuţă şi Marin Stroe, în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea cererilor în pretenţii formulate de reclamanţi, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicitau, în principal: reintroducerea în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004; calcularea indemnizaţiei reparatorii utilizând algoritmul de calcul prevăzut la art. 4 alin. (2)-(4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004; restituirea, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei reparatorii neacordate conform prevederilor Legii nr. 283/2011; restituirea contribuţiei de asigurări sociale de stat, în procent de 5,5%, reţinute ilegal, începând cu data de 1 ianuarie 2012. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că, „prin manevre dolosive şi diversiune juridică, cu nerespectarea principiilor de drept stabilite de Legea nr. 24/2000“, diminuarea cu 15% a indemnizaţiei reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 a persistat şi persistă, în timp ce absolut toate celelalte categorii de cetăţeni prevăzute de lege au beneficiat, în mod real, de restabilirea drepturilor lor salariale faţă de nivelul avut anterior reducerilor de 25%, respectiv 15%. Astfel, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 283/2011 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece revoluţionarii sunt discriminaţi în raport cu alte categorii de persoane, cărora li s-a restituit în mod real reducerea de 15% din venit. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 au beneficiat de restabilirea drepturilor salariale şi asigurărilor sociale în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluţionarilor la indemnizaţia reparatorie şi indemnizaţia lunară a persistat şi persistă“. Discriminarea operează şi faţă de alte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004. Referitor la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011, autorii susţin, în esenţă, că acestea contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, deoarece indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004, indemnizaţie care nu se mai acordă potrivit dispoziţiilor de lege criticate, a constituit singura lor sursă de venit, şi a folosit la garantarea împrumuturilor obţinute de la bănci. În continuare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011 încalcă prevederile Constituţiei referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, consideră că nu există nicio justificare adecvată pentru restrângerea disproporţionată a acestor drepturi. 8. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă consideră că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor Constituţiei, fiind atributul exclusiv al legiuitorului intervenţia asupra actelor normative şi reglementarea situaţiilor care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat. 9. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece indemnizaţiile acordate prin Legea nr. 341/2004 reprezintă beneficii ale anumitor categorii de persoane, în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Aceste indemnizaţii nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea cerinţelor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. În acelaşi sens invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o amplă marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a actului (Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel şi alţii împotriva României, paragraful 41). De asemenea, prin Decizia din 7 mai 2013, pronunţată în Cauza Ioanna Koufaki şi Adedy împotriva Greciei, paragraful 31, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că statele părţi ale Convenţiei se bucură de o largă marjă de apreciere în reglementarea politicilor lor sociale şi că o hotărâre privind neaplicarea unor legi, hotărâre luată pentru a echilibra cheltuielile şi veniturile bugetare, implică aspecte politice, economice şi sociale pe care autorităţile naţionale sunt în mare măsură să le aprecieze, cu excepţia situaţiei în care aceste măsuri sunt lipsite de fundament rezonabil. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece statul, prin politica fiscală şi economică, atunci când nu îşi mai permite să suporte de la bugetul de stat acordarea anumitor sume de bani cu titlu de reparaţie, ca urmare a unor evenimente, are dreptul să suspende plata acestora pe o anumită perioadă de timp. Mai mult, prin această restrângere nu se aduce atingere dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi nici nu se creează o stare de discriminare faţă de alte categorii de persoane. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în special Decizia nr. 573 din 15 septembrie 2015. 13. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.231D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, cu privire la algoritmul de calcul al indemnizaţiei reparatorii, prevăzute de Legea nr. 341/2004, se reţine că autorii excepţiei susţin că normele sunt neconstituţionale, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. Or, asemenea aspecte nu ţin de neconstituţionalitatea normelor legale, ci de modul în care instanţele de judecată pun în aplicare o decizie a instanţei supreme. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.374D/2016, nr. 3.375D/2016 şi nr. 345D/2017, Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, astfel cum acesta a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 366 din 25 iunie 2014, nr. 482 din 23 septembrie 2014, nr. 555 din 15 octombrie 2014, nr. 756 din 5 noiembrie 2015 şi nr. 64 din 16 februarie 2016. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere şi concluziile scrise depuse de părţi, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie prevederile art. II art. 8 şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, introduse prin Legea nr. 283/2011 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. În realitate, din susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceştia critică doar dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, care au următorul conţinut: - art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...] "ART. 8 (1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. [...] ART. 18 În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.“" 17. Curtea reţine că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă solicitarea de reintroducere în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. În concluzie, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. 18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, prin Decizia nr. 419 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, şi Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016, sau Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Curtea a reţinut că indemnizaţiile reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, acordate în anul 2012, se menţin la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în octombrie 2010. Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului şi a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. 20. Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 16 din Constituţie, stabilind că nu există discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceştia nu se află în situaţii juridice similare. Aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 21. Curtea a reţinut că prevederile constituţionale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică nu au incidenţă în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu se referă la protecţia şi apărarea acestor valori constituţionale. 22. Cât priveşte invocarea art. 47 din Constituţie, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistenţă socială - astfel cum califică autorii indemnizaţia, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să creeze un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Totodată, în art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) este prevăzut dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012). 23. În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, ce vizează limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi care nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precitată, că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii, în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. 24. Cu privire la art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea observă că, potrivit acestora, în anul 2012, nu s-au acordat indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele de care beneficiau Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite [al căror titlu se regăsea reglementat în art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004] şi cele acordate copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor. Dispoziţiile de lege prin care - în anii 2012, 2013 şi 2014 - nu s-a acordat plata indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, fiind analizate din perspectiva aceloraşi critici precum cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, şi Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Curtea a constatat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare“. De asemenea, Curtea a reţinut că persoanele încadrate în ipoteza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de celelalte persoane, care continuă să beneficieze de indemnizaţia reparatorie prevăzută de aceeaşi lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aneta Postovaru, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, de Aurel Racman, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, de Aurel Zamfir, prin Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989, respectiv de Ion Elisei, Constantin Istrati, Victor Pîrlog, Constantin Ion, Emil Chiscan, Marin Stănilă, Constantin Serafim, Dumitru Lescae, Marian Ungureanu, Ion Pârvu, Corneliu Boicescu, Pavel Ailenei, Ion Milan, Anton Muster, Nicolae Mărculescu, Ioan Chirvase, Ion Vlaicu, Anica Vlaicu, Mieluş Chiran, Ion Manole, Marin Conu, Dumitru Răducanu, Iuliana Lipoviceanu, Octav Mario Bogdan Popescu, Nicolae Covacu, Gheorghe Dan, Emilian Ivănuş, Stan Bălăuţă, Doiniţa Bălăuţă şi Marin Stroe, în Dosarul nr. 3.689/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, în dosarele nr. 14.762/3/2016 şi nr. 14.767/3/2016 ale Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 9.829/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
