Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 111 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative şi ulterior prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 111 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative şi ulterior prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 356 din 15 mai 2017

Comenteaza legea


┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu       │- preşedinte        │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache        │- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu       │- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea  │- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar  │- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu  │- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila         │- judecător         │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Bianca Drăghici      │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 2.714/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 12D/2016.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocatul Răzvan Ionescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Constantin Robert Niculae, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 16D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative şi ulterior prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, excepţie ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 3.560/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocatul Răzvan Ionescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Constantin Robert Niculae, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 16D/2016 la Dosarul nr. 12D/2016, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care arată că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, însă consideră că sunt suficiente motive pentru care Curtea ar putea reveni asupra jurisprudenţei sale, cu atât mai mult cu cât soluţia pronunţată a fost de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei. În acest sens prezintă contextul apariţiei taxei clawback şi arată că în anul 2011 contribuţia statului a fost plafonată la suma de 1.515 milioane lei, în timp ce contribuţia deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor a rămas variabilă. În continuare susţine că prin creşterea volumului de medicamente necesare incluse în programele de sănătate, contribuţia deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor a devenit din ce în ce mai mare. Ca atare, apreciază că norma legală care plafonează bugetul aprobat trimestrial la suma de 1.515 milioane lei este imprecisă şi încalcă atât dreptul de proprietate privată, cât şi principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, principiu care presupune ca sarcina să fie dreaptă. Pentru toate aceste motive solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, din perspectiva unor critici asemănătoare, statuând conformitatea acestora cu prevederile Constituţiei, şi nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii. În acest sens menţionează Decizia nr. 802 din 18 noiembrie 2015.
    8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că, în această materie, există precedent constituţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    9. Prin încheierile din 5 noiembrie 2015 şi 8 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.714/2/2015 şi nr. 3.560/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative şi ulterior prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri. Excepţia a fost ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv acte emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care s-a comunicat valoarea procentului „p“ pe trimestrul IV al anului 2014 şi trimestrul I al anului 2015 şi consumul de medicamente.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că motivul principal al instituirii taxei clawback a fost acela de a acoperi (parţial sau integral) deficitul fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru suportarea costurilor pentru medicamentele compensate. Astfel, în fiecare an este alocată o anumită valoare din bugetul asigurărilor de sănătate pentru suportarea costurilor decontării medicamentelor compensate sau a celor consumate în spitalele din reţeaua publică, valoare care a fost în mod constant constatată ca fiind insuficientă, motiv pentru care s-a decis de către legiuitor instituirea unei taxe clawback, calculabilă prin raportare la valoarea fondurilor alocate de la buget, fonduri pe care este menită să le şi alimenteze/compenseze.
    11. Autoarea excepţiei consideră că, prin fixarea taxei clawback în mod arbitrar şi necorelat cu bugetul aprobat pentru medicamente, se încalcă principiul fundamental al justei aşezări a sarcinilor fiscale. Astfel, indicele BAt ar trebui să fie determinat în corelaţie cu bugetul stabilit pentru medicamentele compensate pentru anul în curs. Pentru ca indicele BAt să fie cât mai aproape de realitate, la stabilirea acestuia ar trebui să fie avute în vedere consumul de medicamente din anul precedent, valoarea indicelui BAt urmând a fi stabilită în raport de consumul efectiv al medicamentelor compensate anul precedent şi nu o valoare fixă, artificială, întrucât se aduc prejudicii deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă, şi inclusiv subscrisei. Ca atare, autoarea afirmă că, pentru a se respecta principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, consacrat de Constituţie în art. 56, indicele BAt trebuie calculat prin raportare la bugetul naţional aprobat pentru medicamentele compensate şi nu fixat în mod arbitrar la o sumă prestabilită şi invariabilă.
    12. În continuare, autoarea excepţiei apreciază că fixarea indicelui BAt prin lege şi nedeterminarea lui prin împărţirea bugetului alocat medicamentelor compensate au puternice implicaţii şi asupra dreptului de proprietate ocrotit de art. 44 din Constituţie, precum şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Practic, după depăşirea bugetului stabilit la suma de 1.515 milioane lei, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă suportă în integralitate restul medicamentelor compensate, fără a primi în schimb nicio contraprestaţie. Ca atare, consideră că indicele BAt trebuie să fie determinat în concordanţă cu realitatea economică a României şi pe baza unui sistem transparent şi fundamentat.
    13. De asemenea, autoarea susţine că modalitatea de determinare a indicelui BAt, pe baza căruia se calculează contribuţia clawback, lasă loc unei situaţii disproporţionate în care, deşi ar exista suficienţi bani alocaţi bugetului medicamentelor compensate, totuşi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă ar fi nevoiţi să suporte taxa de clawback. Astfel, taxa clawback, fiind o taxă parafiscală, ar trebui colectată cu titlu excepţional doar când nu sunt îndeplinite anumite condiţii, respectiv atunci când statul român nu poate suporta, în totalitate, din punct de vedere economic, compensarea medicamentelor.
    14. Or, la momentul comunicării notificării de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, valoarea „p“ a fost calculată prin raportare la o valoare artificială, fixă şi nu la bugetul real alocat medicamentelor compensate, aprobat prin legea bugetului de stat. Astfel, din cauza calculării deficitare a valorii „p“ se încalcă în mod nejustificat şi disproporţionat dreptul său de proprietate.
    15. În concluzie, autoarea excepţiei apreciază că se instituie o taxă disproporţionată în sarcina deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă ce duce la încălcarea dreptului de proprietate prevăzut atât de art. 44 din Constituţie, cât şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 12D/2016, consideră că, prin stabilirea unei modalităţi de calcul a procentului „p“ bazate pe un buget aprobat trimestrial fix de 1.515 milioane lei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 se abate de la scopul declarat al contribuţiei clawback, astfel încât contribuţia îşi pierde claritatea şi devine injustă, încălcând art. 56 alin. (2) din Constituţie. Consecutiv, odată stabilit caracterul injust al unei contribuţii, devine evident că perceperea acesteia va reprezenta o ingerinţă în dreptul de proprietate al contribuabililor care nu mai urmăreşte un scop legitim sau, deşi urmăreşte un scop legitim, va deveni o ingerinţă care este disproporţionată, deoarece îşi pierde caracterele de apt şi necesar pentru atingerea acelui scop legitim. Ca atare, instanţa apreciază că textele legale criticate sunt neconstituţionale.
    17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 16D/2016, apreciază că, în raport de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 268 din 7 mai 2014, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât cuantumul taxei reprezintă un element esenţial al acesteia urmând a fi reglementat, în concret, în cuprinsul normei care o instituie, fie prin indicarea cuantumului, fie prin stabilirea mecanismului după care acesta va fi determinat. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 367 din 26 aprilie 2012 şi Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, aprobată prin Legea nr. 280/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 5 noiembrie 2013, şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 5 noiembrie 2014, şi, ulterior prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din data de 13 martie 2015.
    23. Din analiza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, Curtea observă că dispoziţiile art. 3 alin. (2), astfel cum au fost modificate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014, nu mai sunt în vigoare, întrucât conţinutul lor a fost modificat de art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015. Însă, deşi nu mai sunt în vigoare în forma criticată, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum au fost modificate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014, produc în continuare efecte juridice în cauze, deoarece reprezintă temeiul juridic al notificărilor emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a căror anulare constituie obiectul cauzelor civile în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014.
    24. În ceea ce priveşte forma art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, modificată prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015, Curtea observă că notificarea a cărei anulare se solicită de către autoarea excepţiei vizează valoarea procentului „p“ pe trimestrul I al anului 2015, valoare care a fost calculată, până la data de 12 martie 2015, potrivit art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014, şi, ulterior acestei date, potrivit art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015. Dispoziţiile legale criticate prevăd următoarele:
    - Art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012: „Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.“;
    – Art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014:
    "(2) Procentul «p» se calculează astfel:
    p = (CTt – BAt)/ CTt x 100,
    unde:
    CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate:
    BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.“;"

    – Art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost modificat prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015:
    "(2) Procentul «p» se calculează astfel:
    p = [(CTt - BAt)/ CTt] x 100, unde:
    CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
    BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.“"

    25. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea, se invocă şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, din perspectiva unor critici identice, formulate de acelaşi autor, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi prin Decizia nr. 802 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din data de 16 februarie 2016, a respins excepţia ca inadmisibilă.
    27. Cu acel prilej, Curtea a observat că prin dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 se modifică formula de calcul a procentului „p“ prevăzută la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, respectiv în formula de calcul a contribuţiei trimestriale nu se mai include taxa pe valoarea adăugată, iar bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (BAt), este de 1.515 milioane lei. În forma iniţială, BAt (bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii) era calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat. Ca atare, Curtea a reţinut că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de stabilire a indicelui BAt - bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii - respectiv de faptul că acesta are o sumă fixă - 1.515 milioane lei, iar, în opinia sa, ar trebui determinat în corelaţie cu bugetul stabilit pentru medicamente compensate aferent anului în curs, buget la constituirea căruia ar trebui avut în vedere consumul de medicamente din anul precedent.
    28. Curtea a observat că, astfel cum reiese chiar din titlul Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012, la adoptarea acesteia s-au avut în vedere raţiuni de politică financiară şi bugetară a statului, respectiv „reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare“. Or, planificarea bugetului statului şi concretizarea politicilor şi măsurilor financiare şi bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspecte ce nu privesc controlul de constituţionalitate exercitat de Curte, în caz contrar realizându-se o ingerinţă a acestei instanţe în atributele puterilor legislativă şi executivă ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consfinţit de art. 1 alin. (4) din Constituţie, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 214 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005.
    29. În continuare, Curtea observă că soluţia legislativă referitoare la modul de calcul al procentului „p“, cuprinsă în art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate şi prin Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016, şi Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă.
    30. Astfel, în ceea ce priveşte critica privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).
    31. Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei, cu şi fără contribuţie personală, la medicamentele acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil, pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.
    32. De asemenea, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, Curtea a statutat că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligaţia legală pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali de a plăti o contribuţie trimestrială, în condiţiile stabilite în această ordonanţă de urgenţă, iar în ceea ce îi priveşte pe „ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie“, Curtea a reţinut că aceştia au obligaţii contractuale. Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi 44 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.
    33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi^1,──────────
    ^1 A se vedea opinia separată ataşată Deciziei nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015.
──────────

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 2.714/2/2015 şi nr. 3.560/2/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative şi, ulterior prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 111 din 9 martie 2017

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"