Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 32.587/197/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 568D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că faptul că în anumite materii nu există calea de atac a recursului este opţiunea legiuitorului, iar legalitatea unei hotărâri se realizează nu numai în recurs, ci şi în calea de atac a apelului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 620/R din 22 noiembrie 2018, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 7 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 32.587/197/2013, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Filofteia Ciobanu în calea de atac a recursului, într-o cauză având ca obiect acţiune în pretenţii, formulată de asociaţia de proprietari. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât permit ca în anumite materii hotărârile date de instanţa de apel (tribunalul) cu încălcarea şi/sau aplicarea greşită a legii să beneficieze de controlul legalităţii pe calea recursului şi eliminarea acestor încălcări ori aplicări greşite ale legii de instanţa de apel, iar în alte materii să nu beneficieze de controlul legalităţii. Totodată, norma criticată instituie o discriminare între justiţiabili aflaţi în aceeaşi situaţie, şi anume justiţiabilii care au hotărâri date de aceeaşi instanţă, cea de apel, cu încălcarea şi/sau aplicarea greşită a legii, dar controlul legalităţii, deci al eliminării acestor încălcări ori aplicări greşite ale legii, prevăzut de recursul pentru motive de nelegalitate, este rezervat doar unora, şi anume celor cărora li s-a inclus cauza într-o anumită „materie“. Aşadar, contrar prevederilor constituţionale ale art. 16, norma criticată „creează justiţiabili cu acces la restabilirea legalităţii şi justiţiabili fără acces la restabilirea legalităţii“. 6. În final, se afirmă că într-un stat de drept, cum este definită România prin art. 1 din Constituţie, trebuie să primeze principiul legalităţii, deci accesul la restabilirea legalităţii indiferent în ce materie este procesul, iar nu sloganul referitor la degrevarea instanţelor. 7. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce reiese şi din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un remediu efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie în situaţia când drepturile şi libertăţile recunoscute de Convenţie au fost încălcate. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 165 din 25 februarie 2010 şi Decizia nr. 117 din 3 martie 2016. De asemenea, autoarea excepţiei a avut acces la judecarea cauzelor atât în primă instanţă, cât şi în apel, bucurându-se de dreptul la un dublu grad de jurisdicţie. În ce priveşte existenţa unei discriminări prin reglementarea căii de atac a recursului numai în anumite materii, se reţine că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în una dintre situaţiile reglementate de art. 94 din Codul de procedură civilă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care la data sesizării prevedeau: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“ Însă, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care priveşte, în esenţă, lipsa căii de atac a recursului în privinţa hotărârilor pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) [...] din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată“, din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. 12. Dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă prevăd că "Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: […] c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;." 13. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 152 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 10 mai 2021, şi Decizia nr. 73 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 26 iunie 2020, respingând excepţia de neconstituţionalitate. 15. Astfel, referitor la susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, întrucât, în opinia autoarei excepţiei, se creează o situaţie discriminatorie între justiţiabili sub aspectul existenţei dublului grad de jurisdicţie, Curtea a reţinut că, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, exercitându-se doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. De asemenea, recursul este o cale de atac nedevolutivă, nefiind permisă rejudecarea fondului, pe calea recursului realizându-se exclusiv o analiză a legalităţii hotărârii atacate, nu şi a temeiniciei acesteia. În acest context, legiuitorul a prevăzut ca anumite hotărâri, pronunţate în anumite materii, cum sunt cererile privind administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz, precum şi cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, aflate în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, să fie atacate numai cu apel, singura cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă. 16. Prin urmare, Curtea a reţinut că materia cauzelor nu poate constitui un criteriu discriminatoriu, dacă opţiunea legiuitorului este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, respectiv, dacă este justificată de natura cauzelor, un anumit grad de tipicitate, de un caracter repetitiv al acestora, astfel încât nu este întemeiată susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi. 17. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a mai reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13). Or, autoarea excepţiei a avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel, beneficiind de o cale de atac, care provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei mai sus invocate, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile şi în prezenta cauză. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 32.587/197/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) (...) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată“, din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
