Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.026/1/2023
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina │Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele│
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei │
│ │a II-a civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana │- preşedintele Secţiei │
│Constantinescu│de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Laura Mihaela │- preşedintele Secţiei │
│Ivanovici │I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andrei Claudiu│- preşedintele Secţiei │
│Rus │penale │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cosmin Horia │- judecător la Secţia a│
│Mihăianu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Oana │- judecător la Secţia a│
│Surdu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Rodica Zaharia│- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia a│
│Monica Duţă │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Diana Manole │- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│George Bogdan │- judecător la Secţia a│
│Florescu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Valentina │- judecător la Secţia a│
│Vrabie │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Roxana Popa │- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Doina Vişan │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Horaţiu │- judecător la Secţia │
│Pătraşcu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Emilia Claudia│- judecător la Secţia │
│Vişoiu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Mihaela│- judecător la Secţia │
│Voinescu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreea │- judecător la Secţia │
│Marchidan │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Luiza Maria │- judecător la Secţia │
│Păun │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mădălina-Elena│- judecător la Secţia │
│Vladu-Crevon │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel │- judecător la Secţia │
│Gheorghe │de contencios │
│Severin │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina │- judecător la Secţia I│
│Petronela │civilă │
│Văleanu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Beatrice Ioana│- judecător la Secţia I│
│Nestor │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Eleni Cristina│- judecător la Secţia │
│Marcu │penală │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Constantin │- judecător la Secţia │
│Epure │penală │
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.026/1/2023 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 30 alin. (1) coroborat cu art. 31 alin. (4) lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023 (Regulamentul ÎCCJ). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Luminiţa Nicolescu, procuror-şef al Biroului de recursuri civile în interesul legii din cadrul Secţiei judiciare. 4. La şedinţa de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulamentul ÎCCJ. 5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ia în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, ce formează obiectul Dosarului nr. 1.026/1/2023. 6. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că au fost depuse la dosar raportul întocmit de judecătorii-raportori şi punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 7. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general, pentru prezentarea punctului de vedere cu privire la recursul în interesul legii, cu referire la soluţia propusă prin raportul întocmit în cauză de judecătorii-raportori. 8. Doamna procuror-şef Luminiţa Nicolescu, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, pune concluzii de admitere a recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi de pronunţare a unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în problema de drept vizată. 9. Expunând orientările jurisprudenţiale identificate, arată că, în opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este în litera şi în spiritul legii cea de-a doua orientare a practicii judiciare, în sensul că, fiind o dispoziţie procedurală, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este de imediată aplicare, astfel încât competenţa materială de soluţionare a proceselor şi cererilor privind executarea contractului de achiziţie publică înregistrate pe rolul instanţelor începând cu 10 septembrie 2022 (data intrării în vigoare a Legii nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor) revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului prin completuri specializate în achiziţii publice. 10. În sprijinul acestei concluzii se precizează că, dincolo de modificarea adusă prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice [ce vizează art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022, cu referire la dispoziţiile art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016], în vigoare începând cu 6 aprilie 2023, faţă de conţinutul normativ al art. V din Legea nr. 208/2022 şi de regulile de soluţionare a conflictului intertemporal al normelor de procedură civilă, conţinute în art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, problema de drept supusă interpretării subzistă şi necesită o dezlegare în privinţa litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor în perioada 10.09.2022-6.04.2023. 11. Se subliniază faptul că Legea nr. 208/2022 reglementează în conţinutul său atât norme de drept substanţial, cât şi norme de drept procesual, adresându-se astfel fie procedurilor de atribuire, fie proceselor declanşate în legătură cu acestea. 12. Din interpretarea art. 24 din Codul de procedură civilă rezultă că, în cazul în care legiuitorul modifică competenţa de soluţionare a cauzelor, legea nouă se va aplica litigiilor pornite ulterior intrării în vigoare a legii noi prin care se modifică această competenţă. Valoarea juridică a normei cuprinse în dispoziţiile mai sus menţionate ale Codului de procedură civilă este superioară celei de la art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022, mai ales având în vedere faptul că, în alin. (2) al art. V din această lege se prevede expres că orice dispoziţie contrară se abrogă. 13. Mai mult, art. IV din Legea nr. 208/2022, care a dat forma în discuţie alin. (1) al art. 53 şi a introdus alin. (1^3) în cadrul aceluiaşi articol din Legea nr. 101/2016, nu conţine norme tranzitorii care să reglementeze aplicarea acestei legi. În aceste condiţii, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, ca normă generală de drept tranzitoriu. 14. Pe de altă parte, se va avea în vedere faptul că, prin Legea nr. 208/2022, au fost aduse modificări mai multor acte normative în materia achiziţiilor publice, achiziţiilor sectoriale, concesiunilor de lucrări şi concesiunilor de servicii (Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale; Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii), prin care sunt reglementate proceduri de atribuire a contractelor de achiziţie publică, contractelor sectoriale şi contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, motiv pentru care se poate concluziona că dispoziţiile tranzitorii ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 se adresează procedurilor de atribuire reglementate prin dispoziţiile de fond din cele trei acte normative modificate, anterior menţionate, şi nu normelor de procedură conţinute în Legea nr. 101/2016, modificată prin art. IV din Legea nr. 208/2022. 15. Dispoziţiile art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 au o formulă de redactare şi o soluţie normativă identice tuturor dispoziţiilor tranzitorii similare conţinute în legile modificate prin art. I-III din aceasta. 16. În concluzie, norma tranzitorie prevăzută de art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 vizează procedurile de atribuire reglementate prin legile nr. 98/2016, nr. 99/2016 şi nr. 100/2016, doar acestea rămânând supuse prevederilor legale în vigoare la data declanşării acestor proceduri. 17. Procedura de atribuire reprezintă o etapă administrativă, precontractuală, anterioară încheierii contractului de achiziţie/concesiune şi distinctă de aceasta, astfel încât nu se justifică stabilirea competenţei de soluţionare a unui litigiu având ca obiect executare contract administrativ în funcţie de data iniţierii unei proceduri de atribuire. 18. Nefiind întrebări pentru reprezentantul procurorului general, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi obiectul recursului în interesul legii 19. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită, prin sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: "Interpretarea şi aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016 şi art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022, în sensul de a se stabili competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022" II. Dispoziţiile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 20. Pe calea recursului în interesul legii sunt supuse interpretării dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, în vigoare de la 26 mai 2016 (în cele ce urmează Legea nr. 101/2016), aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 12 iulie 2022, în vigoare de la 10 septembrie 2022 (în cele ce urmează Legea nr. 208/2022), şi art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022: - art. 53 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 101/2016: "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile. (1^1) Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.“;" – art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022: "(3) Prevederile prezentei legi se aplică procedurilor de atribuire iniţiate după data intrării sale în vigoare." III. Orientările jurisprudenţiale divergente 21. Potrivit celor invocate de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, prin Hotărârea nr. 19 din 23 martie 2023, problema de ordin procedural supusă atenţiei a fost determinată de intrarea în vigoare a art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin Legea nr. 208/2022, întrucât, de la data anterior menţionată (10.09.2022), instanţele judecătoreşti au întâmpinat dificultăţi în determinarea competenţei materiale funcţionale de soluţionare în primă instanţă a proceselor şi cererilor privind executarea contractului de achiziţie publică. 22. Într-o opinie jurisprudenţială, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice a fost atribuită secţiilor civile ale tribunalelor sau tribunalelor specializate în domeniul litigiilor cu profesioniştii, opinându-se că modificarea operată prin Legea nr. 208/2022 în privinţa art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 se aplică numai litigiilor grefate pe proceduri de atribuire iniţiate după data intrării sale în vigoare, astfel că numai aceste litigii vor intra în competenţa secţiilor de contencios administrativ. 23. În privinţa dispoziţiilor art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022, cât timp legiuitorul nu face nicio distincţie, nu poate fi reţinută interpretarea în sensul că ar viza numai modificările aduse normelor de drept material/substanţial aplicabile procedurilor de atribuire. Din contră, din menţiunea expresă cuprinsă în art. V alin. (3) - „prevederile prezentei legi se aplică (...)“ - rezultă că nu doar anumite prevederi din lege se aplică, ci legea în integralitatea sa, care cuprinde şi art. IV prin care s-au modificat prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016. 24. Astfel, norma tranzitorie are un caracter cuprinzător, referindu-se, fără distincţie, la totalitatea modificărilor şi completărilor operate prin Legea nr. 208/2022. Aşa fiind, potrivit regulii de interpretare „unde legea nu distinge, nici interpretului nu-i este îngăduit să distingă“ (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus), o primă concluzie care se impune este aceea că art. V din Legea nr. 208/2022 este aplicabil atât în ceea ce priveşte modificările operate în privinţa Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, a Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale şi a Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cât şi în privinţa modificărilor operate în privinţa Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. 25. Pe de altă parte, s-a reţinut că, de-a lungul timpului, au existat şi alte acte normative de modificare a legilor privind achiziţiile publice. Or, atunci când a intenţionat să distingă cu privire la momentul intrării în vigoare a modificărilor operate în privinţa respectivelor reglementări, legiuitorul a făcut-o în mod expres. În acest sens sunt invocate, ca prezentând relevanţă, dispoziţiile art. XI alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice (O.U.G. nr. 26/2022) şi ale art. VIII al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice (O.U.G. nr. 114/2020). 26. Faţă de considerentele expuse în cele de mai sus s-a concluzionat că atât timp cât legiuitorul a instituit, prin Legea nr. 208/2022, o dispoziţie tranzitorie, derogatorie de la dreptul comun, care nu distinge după cum modificările privesc faza de atribuire a contractului administrativ ori faza executării acestuia, statuând cu caracter general că toate modificările aduse prin lege sunt incidente numai în privinţa procedurilor de atribuire iniţiate după data intrării sale în vigoare, nu există niciun temei pentru a se considera că litigiile grefate pe faza de executare a unor contracte de achiziţii publice atribuite anterior acestui moment intră în sfera de reglementare a legii. 27. Ca atare, secţiilor civile ale tribunalelor sau tribunalelor specializate în domeniul litigiilor cu profesioniştii le revine competenţa de soluţionare a litigiilor grefate pe proceduri de atribuire iniţiate anterior datei intrării în vigoare a modificării realizată prin Legea nr. 208/2022 în privinţa art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. 28. În sensul acestei orientări jurisprudenţiale au fost ataşate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti: Hotărârea camerei de consiliu nr. 7 din 30 ianuarie 2023 (Dosar nr. 4.105/117/2022) şi Sentinţa civilă nr. 53 din 28 noiembrie 2022 (Dosar nr. 2.318/100/2022), ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă; Încheierea civilă nr. 38 din 20 ianuarie 2023 (Dosar nr. 1.024/1.285/2022), pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 3.292 din 19 decembrie 2022 (Dosar nr. 8.178/2/2022), pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; Sentinţa civilă nr. 259 din 21 decembrie 2022 (Dosar nr. 2.126/85/2022/a1) şi Sentinţa civilă nr. 242 din 7 decembrie 2022 (Dosar nr. 2.593/85/2022/a1), ambele pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Sentinţa civilă nr. 3 din 18 ianuarie 2023 (Dosar nr. 867/45/2022), pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă; Sentinţa civilă nr. 1 din 16 ianuarie 2023 (Dosar nr. 824/39/2022), pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 2 din 18 ianuarie 2023 (Dosar nr. 9/39/2023) şi Sentinţa civilă nr. 22 din 19 decembrie 2023 (Dosar nr. 811/39/2022), ambele pronunţate de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Sentinţa civilă nr. 1/PI din 13 ianuarie 2023 (Dosar nr. 4.899/30/2022*), pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, şi Sentinţa civilă nr. 65 din 28 decembrie 2022 (Dosar nr. 5.173/30/2022*), pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 29. Într-o altă opinie jurisprudenţială s-a considerat că, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice aparţine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, prin completuri specializate în achiziţii publice, indiferent de data la care s-a iniţiat procedura de achiziţie. 30. În susţinerea acestei orientări s-a argumentat că au fost avute în vedere modificările succesive ale art. 53 din Legea nr. 101/2016 şi faptul că ultima voinţă a legiuitorului este reflectată de dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 208/2022, în vigoare începând cu 10.09.2022, care stabilesc competenţa în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. 31. Astfel, s-a apreciat că prevederile art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016 care prevăd competenţa secţiei civile - litigii cu profesioniştii, fiind modificate anterior, respectiv prin O.U.G. nr. 26/2022, au fost abrogate implicit, întrucât aceste dispoziţii au devenit incompatibile cu prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. 32. S-a reţinut că este relevantă intenţia legiuitorului exprimată la momentul aprobării spre dezbatere a modificării art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. Astfel, art. 53 alin. (1), forma modificată, a fost introdus în procesul legislativ prin amendamentul de la pct. 53 din anexa I a Raportului comun asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016, aprobat de Comisia pentru industrii şi servicii şi de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi spre dezbatere pe fond, cu motivarea potrivit căreia: „În vederea stabilirii unei abordări unitare atât în ce priveşte litigiile ce se nasc din executarea contractelor, cât şi din contestarea actelor administrative emise de autorităţile/entităţile contractante cu privire la modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale, este necesară stabilirea competenţei de soluţionare în sarcina completurilor specializate în cadrul secţiei de contencios administrativ.“ 33. În ceea ce priveşte argumentul decurgând din aplicarea în timp a prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 208/2022, se impune interpretarea prevederilor art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 în sensul că aceste dispoziţii legale sunt norme de aplicare în timp a dispoziţiilor de drept substanţial în materia achiziţiilor publice, pe când, în privinţa aplicării în timp a dispoziţiilor de drept procedural, aspect nereglementat de Legea nr. 208/2022, se aplică dispoziţiile de drept comun. În acest sens, art. 25 din Codul de procedură civilă prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare. 34. În concluzie, în această opinie jurisprudenţială, competenţa materială de soluţionare a proceselor şi cererilor privind executarea contractului de achiziţie publică înregistrate începând cu data de 10.09.2022 (când a intrat în vigoare Legea nr. 208/2022) revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului prin completuri specializate în achiziţii publice. 35. În sensul acestei orientări jurisprudenţiale au fost ataşate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti: Încheierea civilă nr. 52 din 4 noiembrie 2023 (Dosar nr. 2.319/100/2022), pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă; Sentinţa civilă nr. 2.428 din 22 decembrie 2022 (Dosar nr. 8.518/2/2022), pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; Sentinţa civilă nr. 36 din 15 decembrie 2022 (Dosar nr. 802/39/2022) şi Sentinţa civilă nr. 34 din 18 noiembrie 2022 (Dosar nr. 725/39/2022), ambele pronunţate de Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă; Sentinţa civilă nr. 25 din 16 noiembrie 2022 (Dosar nr. 4.283/30/2022*) şi Sentinţa civilă nr. 26/PI/CC din 17 decembrie 2022 (Dosar nr. 4.568/30/2022*), ambele pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă. IV. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie A. Jurisprudenţa completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept 36. Prin Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020, au fost admise sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, Curtea de Apel Galaţi - Secţia a II-a civilă şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi s-a stabilit că: „în interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016 (...) (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice)“, „hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016“. B. Jurisprudenţa completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii 37. Prin Decizia nr. 25 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 23 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. 97^1 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat şi la eventualele prejudicii aparţine instanţei civile, în condiţiile art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“ V. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 38. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu au fost identificate repere care să prezinte relevanţă pentru soluţionarea prezentei sesizări. VI. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene 39. La nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu s-a identificat jurisprudenţă relevantă cu privire la problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii. VII. Opinia autorului sesizării 40. Autorul sesizării nu a formulat un punct de vedere cu privire la problema de drept, rezumându-se la prezentarea practicii neunitare, ca premisă pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi la menţionarea importanţei dezlegării unitare a chestiunii în discuţie. VIII. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 41. Procurorul general a exprimat un punct de vedere ce corespunde celei de-a doua orientări jurisprudenţiale, redate la paragraful 29, în sensul că, „(…) fiind o dispoziţie procedurală, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 este de imediată aplicare, astfel încât competenţa materială de soluţionare a proceselor şi cererilor privind executarea contractului de achiziţie publică înregistrate începând cu data de 10 septembrie 2022 (data intrării în vigoare a Legii nr. 208/2022) revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului prin completuri specializate în achiziţii publice“. 42. În susţinerea acestui punct de vedere, analiza realizată de procurorul general a pornit de la faptul că prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat conţinutul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în sensul că, spre deosebire de vechea reglementare, legiuitorul a conferit secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor competenţa de a soluţiona litigiile referitoare la executarea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor, nefiind însă modificat sau abrogat şi conţinutul art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, care conferă secţiilor civile ale tribunalelor competenţa de soluţionare a litigiilor ce decurg din executarea contractelor administrative şi celor care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă. 43. Faţă de cele menţionate în cadrul paragrafului anterior rezultă că s-a creat astfel o antinomie legislativă, care poate fi rezolvată pe baza regulii lex posteriori derogant lex priori, prin valorificarea ultimei voinţe exprese a legiuitorului. 44. Antinomia a fost corectată prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 3 aprilie 2023, în sensul unificării normelor de competenţă şi al stabilirii competenţei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi află sediul social/domiciliul reclamantul, ceea ce confirmă legislativ abordarea din cea de-a doua orientare jurisprudenţială. 45. Cu toate acestea, având în vedere conţinutul normativ al art. V din Legea nr. 208/2022 şi regulile de soluţionare a conflictului intertemporal al normelor de procedură civilă, conţinute în art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se apreciază că problema de drept necesită o dezlegare în privinţa litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor în perioada 10.09.2022-6.04.2023. 46. Normele instituite prin Legea nr. 208/2022 se adresează, după caz, fie procedurilor de atribuire, fie proceselor declanşate în legătură cu acestea. 47. Din interpretarea art. 24 din Codul de procedură civilă rezultă că, în cazul în care legiuitorul modifică competenţa de soluţionare a cauzelor, legea nouă se va aplica litigiilor pornite ulterior intrării în vigoare a legii prin care se produce această modificare. 48. Valoarea normei juridice edictate de legiuitor în cuprinsul Codului de procedură civilă este superioară celei de la art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022, mai ales că art. V alin. (2) din acelaşi act normativ prevede expres că orice dispoziţii contrare se abrogă. 49. În plus, art. IV din Legea nr. 208/2022, care a dat această formă alin. (1) al art. 53 şi a introdus alin. (1^3) în cadrul acestui articol de lege, nu conţine norme tranzitorii care să reglementeze aplicarea acestei legi, aşa cum s-a procedat în cazul legii modificate (actul normativ de bază), care, la art. 69, a prevăzut că dispoziţiile legii se aplică numai contestaţiilor/ cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare, cu excepţia contestaţiilor depuse, în condiţiile legii, la poştă, înainte de data intrării în vigoare a legii, care rămân supuse soluţionării conform legii în vigoare la data la care au fost depuse, chiar dacă sunt înregistrate la instanţa de judecată după această dată. 50. În aceste condiţii, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, ca normă generală de drept tranzitoriu. 51. Analizând, în ansamblu, Legea nr. 208/2022, pentru a stabili domeniul de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii conţinute în art. V alin. (3) din aceasta, în corelaţie cu normele de modificare ce constituie corpusul reglementării, se observă că, în cazul tuturor actelor normative modificate prin Legea nr. 208/2022 (Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii), sunt reglementate proceduri de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi de concesiune de servicii. 52. Astfel, dispoziţiile tranzitorii ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 se adresează procedurilor de atribuire reglementate prin dispoziţiile de fond din cele trei acte normative modificate, anterior menţionate (modalitatea de desfăşurare, reguli generale de participare şi desfăşurare a procedurilor de atribuire etc.), şi nu normelor de procedură conţinute în Legea nr. 101/2016, modificate prin art. IV din Legea nr. 208/2022. 53. De altfel, dispoziţiile art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 au o formulă de redactare şi o soluţie normativă identice cu cele ale tuturor dispoziţiilor tranzitorii similare conţinute în legile modificate prin art. I-III din acest act normativ, respectiv: art. 236 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, art. 253 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii. 54. Procedura administrativă reprezintă o etapă administrativă, precontractuală, anterioară încheierii contractului de achiziţii/concesiune şi distinctă de acesta. Prin urmare, nu se justifică stabilirea competenţei de soluţionare a unui litigiu având ca obiect executare contract administrativ în funcţie de data iniţierii unei proceduri de atribuire. 55. Pe de altă parte, art. 69 din capitolul VIII - „Dispoziţii tranzitorii şi finale“ din Legea nr. 101/2016 utilizează o sintagmă diferită atunci când se referă la competenţă, respectiv „contestaţiile, cererile/plângerile“, iar în cadrul alin. (2) statuează că „Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/ cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare“, aceste prevederi nefiind modificate sau abrogate prin Legea nr. 208/2022. 56. Intenţia legiuitorului în sensul celor menţionate în cadrul paragrafelor precedente rezultă inclusiv din lucrările parlamentare, respectiv din amendamentul de la punctul 53 din anexa I a Raportului comun asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016, aprobat de Comisia pentru industrii şi servicii şi de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi spre dezbatere pe fond. 57. În plus, chiar dacă, în conformitate cu art. 518 din Codul de procedură civilă, „Decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării“, totuşi se poate reţine, în sprijinul argumentaţiei anterioare, că paragrafele 36-43 din Decizia nr. 25 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 23 februarie 2022, face vorbire despre acelaşi mecanism. IX. Opinia judecătorilor-raportori 58. Judecătorii-raportori au apreciat că recursul în interesul legii este admisibil şi că, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice aparţine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a iniţiat procedura de achiziţie, aceasta fiind singura interpretare în acord cu litera şi spiritul legii. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie A. Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii 59. Verificarea regularităţii învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie impune analiza condiţiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în raport cu dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, „pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti“, precum şi cu cele ale art. 515 din acelaşi cod, care prevăd că „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii“. 60. Analiza implică cerinţe de admisibilitate sub aspectul titularului dreptului, sub aspectul cerinţei de ordin formal prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, soluţionarea problemei de drept prin hotărâri judecătoreşti definitive, şi, sub aspectul obiectului, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din acelaşi cod. 61. Sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, condiţia este îndeplinită, întrucât autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, se regăseşte printre titularii dreptului de sesizare, prevăzuţi de art. 514 din Codul de procedură civilă. 62. Sub aspectul obiectului recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, respectiv să privească o problemă de drept soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, întrucât finalitatea acestei instituţii juridice o constituie asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale“, condiţia este îndeplinită, prin sesizare fiind indicată o problemă de drept rezultată din interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor expuse în cadrul secţiunii a II-a a prezentei decizii, sub aspectul modalităţii de aplicare a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 101/2016 şi ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022, în sensul de a se stabili competenţa materială funcţională de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022. 63. Sub aspectul cerinţei de ordin formal prevăzute de dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, constând în dovada că problema de drept care formează obiectul sesizării a fost soluţionată în mod diferit, prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii, condiţia este îndeplinită, având în vedere hotărârile judecătoreşti definitive anexate sesizării din care rezultă că s-au dat dezlegări diferite problemei de drept în discuţie, aşa cum rezultă din expunerea din cadrul secţiunii a III-a a prezentei decizii. 64. Pentru argumentele expuse, Înalta Curte reţine că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă. B. Asupra fondului recursului în interesul legii 65. Înalta Curte constată că din cererea de sesizare şi din materialele ataşate rezultă că instanţele au întâmpinat dificultăţi în stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiile privind executarea contractelor de achiziţii publice atunci când cererea a fost înregistrată la instanţă după intrarea în vigoare a Legii nr. 208/2022, însă litigiul se referă la executarea unor contracte atribuite în baza unor proceduri de atribuire iniţiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. 66. Analizând legislaţia relevantă, Înalta Curte reţine că reglementarea competenţei materiale de soluţionare a litigiilor decurgând din executarea unor contracte de achiziţii publice a suferit mai multe modificări după adoptarea, în anul 2016, a pachetului legislativ constând în Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii şi Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. 67. În forma iniţială a Legii nr. 101/2016, prin art. 53 alin. (1) se dădeau în competenţa instanţei de contencios administrativ toate „procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor“. 68. Prin norma tranzitorie, cuprinsă în art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ, se statua, în principiu, că „Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare“. 69. Ulterior, prin art. II din Legea nr. 212/2018 a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016, competenţa fiind scindată între instanţele civile şi cele de contencios administrativ. Astfel, prin art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, competenţa de judecare a proceselor şi cererilor care decurg din executarea contractelor administrative a fost stabilită în favoarea instanţelor civile, în timp ce instanţele de contencios administrativ au rămas competente, conform art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, doar în ceea ce priveşte „procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor“. 70. Art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016 a suferit o nouă modificare prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022, care a dat în competenţa instanţelor civile „litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă“. 71. În fine, modificarea care a creat dificultăţi de interpretare a fost operată prin Legea nr. 208/2022. Prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, fiind date în competenţa instanţelor de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, „procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor“. 72. Legiuitorul nu a procedat însă cu această ocazie şi la abrogarea sau modificarea art. 53 alin. (1^1) din acelaşi act normativ, astfel încât, după modificarea survenită prin Legea nr. 208/2022, procesele şi cererile privind executarea contractelor s-au regăsit şi la alin. (1), şi la alin. (1^1) ale art. 53 din Legea nr. 101/2016. 73. Această necorelare legislativă nu a ridicat însă probleme de interpretare şi nu a generat practică neunitară, instanţele dând prevalenţă intenţiei legiuitorului de modificare a competenţei în ceea ce priveşte litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţii publice. S-a reţinut că este relevantă intenţia legiuitorului exprimată la momentul aprobării spre dezbatere a modificării art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. Astfel, art. 53 alin. (1), forma modificată, a fost introdus în procesul legislativ prin amendamentul de la pct. 53 din anexa I a Raportului comun asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016, aprobat de Comisia pentru industrii şi servicii şi de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi spre dezbatere pe fond, cu motivarea potrivit căreia: „în vederea stabilirii unei abordări unitare atât în ce priveşte litigiile ce se nasc din executarea contractelor, cât şi din contestarea actelor administrative emise de autorităţile/entităţile contractante cu privire la modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale, este necesară stabilirea competenţei de soluţionare în sarcina completurilor specializate în cadrul secţiei de contencios administrativ“. 74. Practica neunitară pentru care a fost formulată prezenta sesizare a fost generată de interpretarea normei tranzitorii cuprinse în art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022, potrivit căreia „Prevederile prezentei legi se aplică procedurilor de atribuire iniţiate după data intrării sale în vigoare“. Pornind de la faptul că legiuitorul nu face nicio distincţie, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că această normă tranzitorie se referă şi la modalitatea de aplicare a modificărilor aduse procedurii de soluţionare a litigiilor, relevantă pentru stabilirea modului de aplicare în timp a acestor modificări fiind considerată data iniţierii procedurii de achiziţie publică. Într-o altă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că norma tranzitorie cuprinsă în art. V din Legea nr. 208/2022 priveşte doar modificările aduse normelor privind procedurile de atribuire, iar în ceea ce priveşte modificările aduse procedurii de soluţionare a litigiilor rămân aplicabile prevederile generale cuprinse în art. 24 din Codul de procedură civilă, relevantă fiind în acest caz data sesizării instanţei de judecată. 75. Înalta Curte reţine că cea de a doua interpretare este în litera şi în spiritul legii, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare. 76. Este adevărat că, deşi Legea nr. 208/2022 aduce modificări atât Legii nr. 98/2016, Legii nr. 99/2016 şi Legii nr. 100/2016, care conţin, preponderent, norme de drept substanţial, cât şi Legii nr. 101/2016, care conţine, preponderent, norme procedurale referitoare la căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, norma tranzitorie cuprinsă în art. V din Legea nr. 208/2022 nu distinge între aceste două categorii de norme. 77. Cu toate acestea, în speţă, nu se poate face aplicarea principiului potrivit căruia unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Aceasta întrucât, deşi nu există o distincţie explicită, totuşi, din modul de formulare a legii rezultă că norma tranzitorie priveşte doar modificările aduse normelor susceptibile să se aplice unor proceduri de atribuire, fiind configurat, în acest mod, domeniul de aplicare a normei tranzitorii. Or, etapa executării unui contract administrativ se situează ulterior procedurilor de atribuire a respectivului contract, astfel încât normele care reglementează procedura de soluţionare a litigiilor născute în această etapă nu sunt susceptibile a fi aplicate unor proceduri de achiziţii publice şi, în consecinţă, nu intră în domeniul de aplicare a normei tranzitorii cuprinse în art. V din Legea nr. 208/2022. 78. În cazul acestor norme rămâne aplicabilă regula generală cuprinsă în art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“. 79. Într-o exprimare riguroasă, dacă legiuitorul ar fi dorit, într-adevăr, să deroge de la norma generală în privinţa modificărilor aduse normelor procedurale cuprinse în Legea nr. 101/2016, ar fi trebuit să precizeze că modificările operate prin Legea nr. 208/2022 se aplică procedurilor de atribuire începute după intrarea în vigoare a acestei legi, precum şi proceselor şi cererilor referitoare la contracte atribuite în baza unor proceduri iniţiate după intrarea sa în vigoare. 80. Faptul că legiuitorul nu a dorit să se abată de la regulile generale în ceea ce priveşte aplicarea în timp a modificărilor aduse normelor procedurale este confirmat şi de evoluţia ulterioară a legislaţiei. Astfel, prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice au fost aduse noi modificări Legii nr. 101/2016. Între altele, a fost modificat art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, în sensul că au fost date tot în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi „litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă“ şi, de asemenea, a fost reglementată calea de atac a apelului la instanţa de contencios administrativ în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în primă instanţă, în soluţionarea „litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative“, adică a litigiilor reglementate de art. 53 alin. (1). 81. În ceea ce priveşte modul de aplicare a acestor modificări se constată că nu există nicio prevedere derogatorie, ci, dimpotrivă, potrivit art. XI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022, „Prevederile art. III din prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică numai contestaţiilor, cererilor sau plângerilor formulate, respectiv termenelor de introducere a acţiunii începute de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“. Or, dacă am interpreta art. V din Legea nr. 208/2022 în lumina principiului potrivit căruia „unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă“, ar rezulta că, în cazul unor litigii, ar putea fi aplicabile modificările aduse prin Legea nr. 75/2023, în considerarea faptului că cererea a fost înregistrată la instanţă după intrarea în vigoare a acestei legi, dar să nu fie aplicabile modificările aduse anterior prin Legea nr. 208/2022, în considerarea faptului că litigiul se referă la un contract atribuit în urma unei proceduri iniţiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Ar fi afectată, în acest caz, coerenţa legislativă, întrucât modificările operate prin Legea nr. 75/2023 au fost concepute de legiuitor prin raportare la modificările preexistente aduse Legii nr. 101/2016 şi nu sunt susceptibile să se aplice independent de acestea. Este evident că, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere o aplicare în timp a modificărilor aduse prin Legea nr. 208/2022 derogatorie de la dreptul comun, atunci ar fi reglementat şi în Legea nr. 75/2023 o normă tranzitorie care să asigure compatibilitatea reglementărilor aplicabile în aceeaşi perioadă de timp. 82. În concluzie, având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 517 din Codul de procedură civilă, se va admite recursul în interesul legii, urmând a se stabili că, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice aparţine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a iniţiat procedura de achiziţie. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Elena-Mădălina Ivănescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
