Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală, excepţie ridicată de Federaţia Naţională a Sindicatelor din Electricitate „Univers“, în nume propriu şi în numele membrilor de sindicat Traian Beteringhe, Florin Burghiu ş.a., în Dosarul nr. 90/3/2018 (număr în format vechi 4.792/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.986D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a transmis la dosar note scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că dreptul la primă de vacanţă nu are consacrare constituţională, ci se încadrează în categoria drepturilor salariale suplimentare, care se acordă în condiţiile legii. De asemenea, aplicarea unor norme juridice diferite, în funcţie de modificările legislative intervenite în timp, nu înseamnă încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 11 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 90/3/2018 (număr în format vechi 4.792/2018), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală. Excepţia a fost ridicată de Federaţia Naţională a Sindicatelor din Electricitate „Univers“, în nume propriu şi în numele membrilor de sindicat Traian Beteringhe, Florin Burghiu ş.a., într-o cauză având ca obiect despăgubiri. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin aplicarea acestora, angajaţii nu mai beneficiază de prima de vacanţă în bani, ci doar sub forma voucherelor de vacanţă. Se arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 (1 iulie 2017), o parte din salariaţii intimatei Hidroelectrica, care au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2017, au încasat prima de vacanţă prevăzută în contractul colectiv aplicabil, în cuantumul şi sub forma prevăzute de acesta, iar ulterior datei de 1 iulie 2017, salariaţilor care au efectuat concediul de odihnă le-a fost refuzată acordarea acestui drept (adaos salarial prevăzut de convenţia colectivă), deoarece legea interzice acordarea primei de vacanţă în bani şi condiţionează acordarea primei de vacanţă, stabilind că aceasta se acordă numai sub forma voucherelor de vacanţă în limita de 1.450 lei pentru salariat. În aceste condiţii este evidentă încălcarea principiului constituţional prevăzut de art. 16 alin. (1) şi, implicit, a art. 5 din Codul muncii, întrucât are loc excluderea de la beneficiul unui drept legal constituit, pe care angajatorul era obligat să-l acorde potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii. Aşadar, se încalcă principiul egalităţii de tratament, deoarece în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, iar potrivit legii, constituie discriminare actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă care au ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii. 7. De asemenea, deşi contractul colectiv de muncă constituie legea părţilor, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părţi (art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011), se constată ingerinţa legiuitorului în executarea convenţiei colective prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017. Astfel, fără a modifica în mod explicit reglementările din contractul colectiv de muncă legal încheiat, legiuitorul intervine în executarea acestuia în sensul interzicerii acordării primei de vacanţă, astfel cum este prevăzută în acordul colectiv. Se încalcă şi dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care dispun că este interzisă orice imixtiune a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă, şi ale art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează executarea convenţiilor colective legal încheiate. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale reţine că instanţa de contencios constituţional nu s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor invocate de titularul cererii de sesizare şi face trimitere la Decizia nr. 39 din 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 75, potrivit căruia: „Cât priveşte opţiunea legiuitorului de a nu aloca bani pentru acordarea de tichete/vouchere de vacanţă pentru perioada 2012-2014, într-o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, ce a vizat măsuri restrictive bugetare mai largi ale legiuitorului, care au inclus şi suspendarea ori anularea unor drepturi băneşti, s-a statuat în repetate rânduri că o astfel de politică salarială a statului respectă exigenţele Constituţiei“. De asemenea, instanţa judecătorească face referire la Nota de fundamentare care a stat la baza adoptării ordonanţei de urgenţă criticate, în care se reţine „obligativitatea operatorilor economici astfel cum sunt definiţi de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, cu modificările şi completările ulterioare, de a acorda angajaţilor proprii prime, numai sub forma voucherelor de vacanţă începând cu data de 1 decembrie 2018“. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală din acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 30 iunie 2017. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, referitor la modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, urmând a reţine ca obiect al excepţiei aceste prevederi legale care au următorul cuprins: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. Alineatele (2), (2^4) şi (4) ale articolului 1 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(2) Instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, precum şi operatorii economici, astfel cum sunt definiţi de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018, o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat." 13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că dreptul la vouchere de vacanţă are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015). 15. De asemenea, referitor la principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că acesta presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situaţii similare. Pe de altă parte, însă, acest principiu nu exclude instituirea unui tratament juridic diferenţiat persoanelor aflate în situaţii diferite. De asemenea, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016). 16. Astfel, Curtea constată că, stabilind acordarea dreptului la prima de vacanţă sau indemnizaţia de vacanţă sub forma voucherelor, legiuitorul a acţionat în limitele marjei sale permise de Legea fundamentală, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie. 17. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale privind acordarea primei de vacanţă sub formă de vouchere, în raport cu normele constituţionale antereferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 26 iunie 2020). Astfel, Curtea a statuat că încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar, sar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale. În consecinţă, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente (a se vedea şi Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, şi Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995). 18. Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (a se vedea şi Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009). 19. Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Raţiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării şi încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte şi să fie în acord cu legea. În caz contrar, sar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiaşi categorii de personal, ceea ce este inadmisibil (Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010). 20. Legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să se desfăşoare negocierile colective, contractele colective neputând genera drepturi şi obligaţii contra legem. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor şi nicidecum acte care să prevaleze forţei legii. Astfel, este evident că în sfera publică asemenea contracte se negociază şi se încheie în limitele şi în cadrul stabilite de lege (Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). 21. Aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în privinţa contractelor colective de muncă încheiate la nivelul societăţilor la care statul este unic acţionar sau acţionar majoritar, prevederile acestora putând fi modificate prin acte de reglementare primară. Prin urmare, caracterul obligatoriu al convenţiilor colective încheiate la nivelul autorităţilor publice sau societăţilor unde statul este acţionar unic sau majoritar nu poate fi opus legii. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. Distinct de acestea, Curtea precizează că aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. 24. Totodată, invocarea în motivarea excepţiei a încălcării unor dispoziţii cuprinse în Codul muncii şi în Legea nr. 62/2011 nu are nicio relevanţă, întrucât Curtea examinează conformitatea prevederilor legale ce formează obiectul excepţiei cu Constituţia, iar nu contrarietatea unor dispoziţii legale cu alte dispoziţii de drept comun. 25. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, pretins încălcate de prevederile legale criticate, Curtea observă că aceasta a fost efectuată direct în faţa instanţei de contencios constituţional, prin notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei. Faţă de această împrejurare, Curtea reiterează jurisprudenţa sa în care a reţinut că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei judecătoreşti, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012). Această consecinţă se impune, întrucât Curtea Constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, un control de constituţionalitate a posteriori, din oficiu, fiind inadmisibil. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Federaţia Naţională a Sindicatelor din Electricitate „Univers“, în nume propriu şi în numele membrilor de sindicat Traian Beteringhe, Florin Burghiu ş.a., în Dosarul nr. 90/3/2018 (număr în format vechi 4.792/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
